Daca tot s-au apucat gagicile să discute despre contraceptivele ideale, hai să povestim pe tema asta şi noi. La întrebarea “care-i contraceptivul ideal pentru tine?” io aş răspunde “ăla pe care-l ai la tine”. Să explicitez:
Plecăm noi în martie din ţară, pentru 6 luni de ars gazul la americani. Nu ne facem vaccinul anti-porcinic, de scârbă de ace mai mult, se pare însă că nici nu aveam nevoie de el. Sora lui iubi ne zice, ca orice medic ce se respectă “băi, copii, luaţi-vă medicamente cu voi, nu plecaţi ca proastele”. Cum alţii mai experimentaţi în plimbări transatlantice ne-au băgat spaima în oase că te caută ăştia şi în douden, am zis că nu ne riscăm dosul. Naiba ştie ce dracu’ li se năzare nebunilor şi dăm după aia cu subsemnatul ca proştii.
Aşa că plecăm curaţi ca lacrima în ceea ce priveşte orice gen de pilulă. Cuget eu, în neţărmurita-mi înţelepciune, că au şi ăia pilule, că doar nu le-am inventat noi. Şi vreo ampicilină s-o fi găsind, chiar de nu-i zice aşa.Trecem lejer prin toate verificările, culmea că nu deschide nimeni bagajul din cală să-ţi miroase loţiunea pentru hemoroizi, deci puteam merge cu rahaturile alea de pastile după noi. Deh, acum ştim.
Cum dracu’ nu doarme, pe “soare” îl prinde un sfânt abces imediat după ce ajungem. Hai la farmacie. Au aşa ceva, dar trebuie reţetă. Care reţetă se dă de către un medic, care medic la rândul lui e foarte încântat să te ajute, dacă scoţi sutica din buzunar pentru un consult minimal. Nasol moment. Sună D., prietena noastră o verişoară de-a soţului, de stă şi ea în NY. Da, are ceva antibiotice de când s-au întors din România (ăştia-s oameni deştepţi, nu ameţiţi ca mine).
Hai să întreb şi io de ale mele, că mai îs câteva zile până să încep un nou blister. Şi cel mai bine începi blisterul pe care îl ai, nu pe ăla de-i încă în magazin. Merg în spate în farmacie (CVS e ca un super-market în rest, are însă în spate secţiunea de halate albe şi bolbotine). “Do you have oral contraceptives?” Este. Bun. Cer şi io Triquilar, că din ăla serveam. “You need a prescription”.
Marea şi sarea din ea! Ce facem acum?
Păi trebuie să purcedem la un consult cumva. Care consult oricum nu prea are cum să se întâmple efectiv, că nu puşcă “perioada”. Plus că nu mi se arată să scot suta de coco din buzunar. Iar verişoara prietenilor noştri nu are şi prostii din astea.
Rezolvăm până la urmă cu o doamnă doctor, tot româncă de a noastră. “Consultul” este o discuţie de 30 de minute despre România, pe care n-a mai văzut-o de mulţi ani. Îmi face reţeta minune şi reuşesc şi eu să am “acces” la pastilele în cauză. Ieşim din cabinet şi opresc glonţ la un CVS din Manhattan, să scap de grijă. Negrul de aproape 2 metri se uită la mine ca la dovezile din Area 51. Nu ştie cine e Triquilar ăla şi ce vrea de la el. Deşi există în Europa (am cumpărat şi în Croaţia, deci nu e doar la noi), americanii nu au din astea. OK, zic, Yasmin, amintindu-mi subit un alt nume des utilizat.
Păi nu se poate să mi-l dea aşa oricum, că pe reţetă scrie altceva. Simt că mă apucă răcorile şi căldurile consecutiv. Prevăd iar plecat la biata femeie la cabinet, altă nebunie, alţi draci. Nu, se poate rezolva şi printr-un apel telefonic. O sună să o întrebe dacă e în ordine să iau noul “nume”. Da, e perfect. Uf! Primesc o cutie pe care scrie Estrelle sau ceva de genul. Tot rahatul ăla e, să-şi facă treaba, poate să scrie orice din partea mea. 60 de dolari. Ah, pentru 6 luni, zâmbesc tâmp, crezând că omul îmi dă cele 6 “refills” aşa cum scrie pe reţetă. Nu, pentru o lună.
Scot banii cu mare durere în suflet, mulţumită că totuşi am rezolvat şi problema asta. A doua zi l-am făcut pe tată-miu pachet de s-a dus la farmacie să ia 5 cutii din ce-mi trebuia. A împachetat frumos blisterele şi le-a trimis. În 5 zile au fost acasă. Cu tot cu trimis au costat vreo 25 de dolari.
Cam asta este deci povestea contraceptivelor perfecte.
