Ca orice călător fără probleme “ponderale”, am consumat destule tâmpenii prin Obamaland. De la onion rings şi hamburgeri, la hot dogs şi tot felul de drăcii de pe stradă sau de prin câte o locaţie de nutriţie personală. Dacă în vară am ajuns câteva zile şi în Sud, era păcat să mâncăm de la Mac. M. fratele prietenului din NY şi gazda noastră din Atlanta, ne-a propus în ultima seară acolo să mâncăm ceva “sudist”. Cum restaurantul pe care îl avea în minte s-a închis, i-a venit ideea să ne ducă la unul foarte cunoscut şi iubit de localnici, Fat Matt’s Rib Shack.
Care “cocioabă” chiar arată ca atare. Un fel de “cantină studenţească” într-un garaj. Local pe care teoretic nu ai da 2 lei şi, dacă ai o urmă de snobism măcar, ai strâmba nasol din nas la ideea de a “cina” acolo.
Când intri, ideea de fast-food muncitoresc se menţine. Este curat, dar sărăcuţ şi foarte înghesuit. Şi de obicei plin de lume, de nici loc ca lumea nu prea ai. Normal, nu există ospătari “obişnuiţi”, te duci să comanzi şi vii la masă cu mâncarea.
Pe pereţi sunt poze cu “celebrităţile” de le-au călcat pragul, plus o colecţie de bluesmani, iar în spate este o scenă minusculă unde se cântă. MUZICĂ. Live, fără fiţe, fără pretenţii. Noi am prins 3 rednecşi ce cântau divin Cream, Zeppelin sau BB King. Incredibil de bine cântat, muzicieni fără yachturi şi vile de milioane de dolari, care cântă mai bine decât primii 10 “artişti” ai momentului luaţi la grămadă. În alte vremuri oameni de genul ăsta mai aveau o şansă, acum, dacă nu-s blonde şi cu nuri cu 2 numere mai mari decât normalul, cui să-i pese de ei?
Divin, ce să zic, am ascultat muzica aia şi nu-mi venea să cred ce se întâmplă. Muzică ce a picat excelent pe lângă mâncarea servită acolo.
Apoi mâncarea a fost şi ea de pomină. Preţuri absolut decente şi nişte “coaste” de să lingi şi masa. Nu am stat să gândim ce bombe calorice sunt, adevărul e că, la cât de bune au fost trebuia să fie şi imorale, ilegale, plus să îngraşe, după cum sună zicala.
Cam aşa a arătat şi ce am comandat noi. Fasolea scăzută era gătită cu ketchup şi tot felul de arome, pe coaste era iar un sos din ăla de-ţi ploua în gură. Mâncare foarte simplă şi la obiect, gătită magistral.
Mai multe poze, plus recenzii pozitive, găsiţi pe Yelp, de unde am “furat” şi eu pozele, că ambii deştepţi care suntem am plecat de acasă fără aparate. Că doar ce să pozăm … Au şi site, probabil făcut acum 20 de ani, când s-a deschis şi locaţia.
Oricum, un exemplu foarte clar că nu ai nevoie de pretenţii, lux şi fiţe, dacă vrei să oferi nişte mâncare bine gătită la un preţ de bun simţ.
