Oh da, fata mamii este acum in fata geamului si se bucura de lumina benefica (si mai sigura) a becului de pe strada. Astazi este ziua cea mare in care familia mea are prima ei masina. Singurul om in casa cu destul curaj sa conduca o magaoaie de genul asta, a adus “fetita” acasa. Hai sa rememoram aceasta zi de neuitat 😀
Undeva pe la ora 16 (patru pentru telelei ca mine, care nu prea le au cu fazele astea de PM, AM). Eram prin camera, bataindu-ma de zor. Nu prea imi venea sa plec la job, asa ca pun mana pe telefon. Sun la nenea de la Autoglobus sa il mai intreb de sanatate:
eu: Ceau, stiu ca ma urasti .. zi-mi si mie, le-au intrat banii astora de la banca?
el: da, acum primesc RCA-ul pe mail.
eu: cand pot veni sa iau masina?
el: cand vrei
eu (shooting for the moon, vorba aia, sau pur si simplu dand replica asa din “vole”): acum?
el: si acum. Hai, daca vrei.
eu: ba’, vezi ca nu glumesc. Dau suta de mii pe taxi pana la voi, sper spre binele tau ca plec cu masina de la voi.
el: hai, mai odata.
Asa ca am pus mana pe telefon din nou si am incercat sa dau de Adi. Care, conform obiceiului din ultima luna nu raspunde la aparat. Asa ca ies in tromba din casa, urc la patru si dau buzna prin casa, urland ca nebuna: “da’ mai raspunde naibii la telefonul asta”, in timp ce Ghibi imi desena noi zgarieturi pe antebrate si incerca un french kissing cu limbuta aia lui uriasa.
Adi s-a miscat rapid (a inghitit cu sughituri ultimele imbucaturi .. ca orice om de bun simt am nimerit la masa) si am chemat un taxi. Baiatul stia deja unde merg si s-a amuzat auzind comentariile noastre “perverse” despre barbati si intelegeti voi. Ca suntem de-a dreptul “aprise” in discutii de genul asta si cu un limbaj destul de ingenios incat sa fie spectacol.
Am coborat la Autoglobus si am trecut pe langa doua “corsici” (una bej metalizat, aflu mai acolo ca e “fata” mea, si in spate, una rosie). Pana sa faca ‘nenea’ actele, am primit acces la cheie si ne-am postat langa masina in cauza. Putea a nou si a incins (a stat la soare destul de mult), dar clar .. “scula misto”. Ne-am fatait amandoua pe acolo, dandu-ne cu presupusul si facand tot felul de scenarii ciudate (ca ne duce creierul la tot felul de minuni) si apoi am intrat la discutii. Si semnat acte si iar discutii.
Spre final ne-am imbarcat pentru o oprire la Lukoil (cu tot cu domnul in cauza), timp in care am ocupat spatiu de pomana pe acolo. Dupa care l-am dus inapoi pe bietul om, socat de limbajul nostru colorat si de faptul ca pana la urma conduc chiar ca o cizma. Dar am ajuns OK si l-am debarcat.
Dupa asta, ne-am miscat spre casa, incantate amandoua de jucarie si pregatind noi ganduri de bine colegilor de trafic ce au pasiunea de a se ‘baga” in intersectie ca niste kamikaze. Normal ca am tras si niste “innecari”, ca inca nu pot sa apas pedala aia de acceleratie ca tot omul. Mi s-a zis de mii de ori sa o calc serios la pornire, ca e benzinar, numai ca mie mi-e mereu mila de masina. In general, la cate opriri si porniri am avut de facut, procentul de “buctari” este mic.
Am ajuns in siguranta acasa si am parcat (mai departe un pic de bordura pe cat si-ar fi dorit Adi, dar e strada destul de lata si prefer in primele zile sa parchez cu 5-10 cm mai departe decat sa “belesc” niste jenti care au costat o caruta de bani). Rabdare si tutun, ii dam de capat pana la urma.
Partea buna este ca nu m-am infipt in nimeni pana acum si intentionez sa nu devin prea afabila nici in viitor. Oricum masina este EXCEPTIONALA, sunt indragostita de ea si incantata de jucaria mea. Revin of course cu noi detalii pe masura ce trec zilele si se succed iesirile mele in trafic (speram fara evenimente).
