.. de data asta cu poze de la “eu”.
Am dat şi de Rockefeller Center tot ca proştii, după o plimbare serioasă pe Queensboro Bridge. Am ieşit “undeva” prin Manhattan şi ne-am tot dus până am dat de 5th Avenue. După care am luat-o “la vale”, după cum s-ar exprima sibienii mei, care, când vin la noi în Timişoara tot la deal şi la vale merg, naiba ştie unde văd ei astea.
Cam aşa ne-am dat seama că am ajuns acolo. Vis-a-vis e una bucată biserică ce se reflectă chiar frumos în ferestre.
Am dat apoi un ocol clădirii să intrăm chiar în “plaza” respectivă.
Poza asta e făcută aproape de 4 Iulie ca şi dată, remarcaţi isteria de steaguri. Oamenii ăştia chiar au o pasiune pentru culorile lor. Plin ochi de lume, abia reuşeşti faci o poză în linişte.
Ne trebuia şi vreun capac de canal ceva, aşa că am prins această minunată placă, ce dă mai multe informaţii decât pot eu.
Clădirile sunt foarte simple, dar au nişte elemente decorative absolut superbe.
Top of the Rock – imposibil de văzut de jos. Dai vreo 20 de washingtoni şi ajungi însă la cucurigu să vezi Manhattan-ul la picioare. Fază pe care n-am făcut-o însă. Cuget că vom comite şi o tură de poze din vârf, că se poate vedea Empire State Building mişto. Mai ales dacă o prindem noaptea, luminată feeric.
Sediul NBC în care n-am intrat. Şi acum îmi dau şuturi că m-am luat după mintea “soarelui” şi am pierdut ocazia în Atlanta să vizitez CNN. Ca fost om de media, era un “pelerinaj” mişto. Vedeam măcar cum se face televiziune la mama ei în CNN.
Am pozat şi eu “adresa” scurtată, dacă tot v-am povestit despre serialul 30 Rock în articolul anterior. Complet arată aşa:
Şi locul minunatului brad de Crăciun, pe care au stat şi augustele-mi picioare.
Şi am încheiat apoteotic din nou cu steguleţe multe-multe. Am fost de 3 ori la Rockefeller Center (o dată cu “soarele” şi de două ori de una singură. E un loc aglomerat, dar totuşi frumos. De câte ori mă uit la vreun episod 30 Rock mă gândesc “acolo am fost şi eu” …
