Un scurt update: am carnet de juma’ de an si conduc mai serios de vreo 2 saptamani (de cand mi-a venit masinuta). Am facut deja 600 de km (400 in drumuri in afara orasului). Diagnostic din partea unora: “sarita de pe fix”.
Iubi si inca niste oameni “cu scaun la cap’ sunt ferm convinsi ca mi-am pierdut mintile de am curaj sa ies din oras (Timisoara oricum nu este raiul incepatorilor la traficul turbat pe care il are si obrazul gros al unora), ca in mod normal ar trebui sa mai stau sa “cresc”. Unde? In fata blocului, uitandu-ma la masina? Jucand Porsche pe comp? Observand alti soferi cum conduc?
Oare nu este cel mai bine sa imi pun fundul in masina cu lamaia plasata pe ambele “geamuri” si sa incerc sa misc caruta? Oare nu e mai bine sa profit de vremea frumoasa si rezervorul plin si sa incerc sa fac totusi ceva?
Ieri am facut 300 de kilometri in afara orasului. Strazile aproape pustii (1 Mai doar), peisajul superb, masina calma si eu .. culmea .. foarte relaxata. La o viteza decenta pentru mine si cu pauze “strategice” pentru a ma odihni. Este clar ca nu rezist la drum foarte lung fara pauza (nu pot fi atenta 3 ore fara oprire), ca nu am calitatile unui sofer de 20 de ani (cum e iubi), dar zau daca am de gand sa pierd timpul pe care il pot petrece pe drum.
Am avut deci parte de pareri impartite: unii care imi spun ca e bine sa stau pe fundul meu (e drept putini), altii care ma incurajeaza sa incerc sa ma auto-depasesc si sa invat cat pot eu de repede ce inseamna sa conduci o masina in Romania. Sau sa conduci o masina pana la urma, ca in afara de unii mahalagii, nu ma pot plange de toti colegii de trafic. Sunt si soferi care ma protejeaza, care ma lasa si pe mine sa ma strecor, care imi multumesc cand eu le dau prioritate (ca nu sunt nici eu capcaun), care imi inteleg stangaciile. Cred ca procentul de “magari” de pe sosele nu este atat de mare pe cat anticipasem eu si ma bucur sa ma pot integra si eu.
Asa ca, ma inarmez cu rabdare si curaj, deschid ochii bine si pornesc la drum. Doamne cat de mult imi place sa conduc 🙂
Si astazi am condus mai bine ca ieri (apropos, am facut un drum de Timisoara-Jimbolia-Timisoara) si clar mai bine ca acum 2 saptamani cand a venit “fetita” acasa. Nu cred ca atitudinea de “strut” este cea mai buna in cazul unui incepator. Nu cred ca voi invata cu adevarat sa conduc numai stand si gandindu-ma la ce viraje destepte voi face peste ani de condus. Cea mai lunga calatorie incepe cu primul pas (parca asa suna “dictonul”). Eu am facut primul pas si sper inca multe sute de kilometri, invatand din greselile mele si ale altora si conducand in fiecare zi ceva mai bine decat ieri.
