Sunt din nou obosita si, in timp ce ma fataiam pe net, mi-a picat asa o idee de articol. Si ceva imi spune ca la intrebarea din titlu nu ne prea putem lauda cu totii pentru ca un lucru este clar: de multe ori abuzam de noi pe cat se poate, pentru a ne atinge tot felul de teluri.
Daca te intalnesti la discutie cu vreun prieten sau o cunostinta de care nu ai mai dat de mult, inevitabil se ajunge la discutii despre “ce ai mai facut” si tot foarte normal este ca fiecare ne laudam cum putem: “mi-am luat casa”, “am masina noua”, “am salariu de 900 de euro”, “am fost la Viena” etc.
Este clar ca realizarile noastre (mai mult sau mai putin multumitoare) nu vin fara efort. Unii muncesc “normal” (adica incearca sa nu isi scurteze viata chiar atat de mult cu iobagia pe la munca), altii muncesc in 2-3 locuri in disperarea de a castiga niste bani. Nu ma arunc acum in discutii de genul “as castiga de nu stiu cate ori, daca as avea acelasi job in Germania sau in SUA”, suntem insa cred cu totii de acord ca pana la urma si in Romania se poate trai decent, dar asta inseamna munca serioasa.
In goana asta dupa masina cea noua, visata de ani de zile, dupa casa aceea frumoasa de la suburbie plus vancatele de rigoare, tragem ca “boii in jug” si ne fortam pe cat putem. Incerc si eu sa ma gandesc la momentele in care chiar m-am pus pe mine in prim-plan si zau daca sunt multe … in mare parte abuzez si eu de creierul personal si de ce se mai gaseste in sacul asta de oase de 1.70, de multe ori ignorand chiar semnalale corpului meu, ca iar am sarit gardul.
Ce ar inseamna oare pentru mine sa am mai multa grija? Poate, daca pun la cale aceasta lista, ma si tin macar de cateva dintre punctele mentionate:
- sa dorm mai bine. Adica nu culcat la 3 noaptea si trezit la 12 (sau la 8 dimineata, cand se mai trezeste nu’s ce destept sa ma sune). Chiar discutam cu Adi si ii explicam, asa filozoafa cum m-a facut mama, ca al mai bun somn e cel de noaptea. Si ca dormitul la ore perverse este “cool”, dar totusi efectele nu sunt chiar bune. Imi amintesc ca imediat dupa liceu, prin faculta, incercam smecherii de “stay up late to study”, ca deh, noaptea se invata cel mai bine, dupa care mi-a venit mintea subit la cap (mai ales dupa ce am aflat ca as putea avea riduri de la faza asta 😀 ) si am inceput sa am grija de programul de nanica. Culmea este ca am trecut anii studentiei fara probleme si clar, ceva mai odihnita. Acum, de 1-2 ani, am inceput din nou faza cu dormitul pana la pranz, pentru ca fac nani pe la 3. NU E OK, asa ca incerc sa revin la un program decent.
- mancat bine si fara atatea tampenii. Sincer, sunt praf. Rontai toata ziua, am avut saptamani intregi in care nu ajungeam acasa la mancare, asa ca trozneam o pizza, supa mananc dupa multe rugaminti si bag dulciuri cat cuprinde, de parca vine sfarsitul lumii. Acum, cu noul aparat in gura, trebuie sa mananc mai ordonat si fara atata “sneching”, asa ca e posibil sa rezolv obligat-fortat si problema asta. Chestia pozitiva este ca NU beau cafea, ca (dupa niste luni de dependenta de cola, acum niste ani) acum beau otrava asta numai destul de rar, ca beau litrul de lapte pe zi (se pare ca am oase tari .. sincer chiar imi place enorm), din fericire ador si fructele si mananc din astea si cu kilogramul, daca dau de ele, cu ciocolata am luat-o mai moale. De faze de genul bauturi “serioase” nu discutam .. chiar am atitudinea unui copil de 11 ani. In viata mea nu m-am imbatat si e maxima sarbatoare cand beau 3 guri de bere.
- mai un “cui” … nu fumez. Asta zic eu din nou ca este bine. Nu am incercat niciodata, nici in liceu, cand era “cool” (aveam pe atuni un par lung pana la fund, asa ca aveam grija sa nu puta a tigari .. ca nu suport mirosul ala de imbacsit), apoi am inceput sa fac sport si era chiar culmea sa si fumez. Si uite-ma la aproape 30 de ani, total “virgina” in domeniul asta. Probabil ca este unul dintre aspectele pozitive ale ingrijirii personale, macar nu mi-am zapacit plamanii cu nicotina. Poate voi crapa de cancer pulmonar de la altii care fumeaza pe langa mine, cica de nefumatori se prind bolile mai usor in domeniul asta …
- sport. Zau ca mi-e rusine pana la varful unghiilor. Nu am mai facut miscare de 1 an. Am mai prestat niste aerobic (chestie femeiasca, dar OK ca si efort), apoi Tae Bo pentru a-mi aminti de anii mei de glorie cu Shotokanul. Clar este vax cu apa rece, desi veneam acasa in patru labe. Sper sa ma mai adun si eu ca tot omul si sa mai prestez un antrenament ceva. Ca ruginesc de tot … karategi mai am inca (2 bucati), acu’ am si caruta, mi-ar prinde bine niste serii de kumite, macar sa imi mai zboare sense gargaunii din cap. Mi-e atat de dor de ei …
- ceva “interteinment” .. cum ne distram? Ce facem pentru a ne mai relaxa bibilica? Faza cu “bloghez sa ma relaxez”este clar minciuna, ca tot ne zapacim neuronii. Cum sa mai pui axonii la relanti si sa ii lasi sa isi usuce broboanele de sudoare? Vizionezi ceva bun? Poate vezi un spectacol de calitate, un concert interesant? Ca mai e nevoie si de astea, altfel sigur capiem de tot. Iar eu cred ca sunt aproape de asta 😀
- plimbari in aer liber .. traducere: ma pun in masina si pe aici mi-e drumul. Chiar intentionez ca macar la faza asta sa mai schimb ceva. Am vazut cumplit de putine locuri in tara asta, am putine concedii cu care sa ma laud. Si chiar este pacat, pentru ca ajung la varsta la care incep sa regret momentele in care am zis “las’ ca nu intra zilele in sac”. Ba, intra. Si in monotonia asta de genul “munca-papa-nani-munca-papa-nani” chiar nu e deloc buna. Asa ca mi-am propus sa ma fatai anu’ asta si anii care vor urma. Iesiri marunte prin localitati invecinate, iesire la Garana (ca nu pierd eu Festivalul de Jazz), un drum de Sibiu etc. Pun benzina in corsica mamii si rup soselele.
Inca mai pot schimba ceva. Pot incepe sa am grija de mine, boul din jugul asta economico-social, crescut sa muncesc pana pic in bot si sa fac bani. Pentru familie si pentru un trai decent, pentru ca niciodata sa nu mai spuna nimeni “lasa, poate luam portocala asta peste cateva zile, cand vine salariul”. Fugim de saracie multi dintre noi, dar arma asta perfecta care este corpul nostru mai are nevoie de ajutor. Pana la urma EU CONTEZ si TU, si TU si TU. Trebuie sa incepem sa ne gandim si la noi, pana nu e prea tarziu. Tu cata grija ai de tine?
