Asta imi aminteste de o piesa cu un titlu fara chestia din paranteza, cantata de o formatie fata de care din pacate nu pot spune ca am prea mult respect. Pentru ca sunt o snoaba si nu imi place genul ala. Oricum, gusturile mele muzicale ciudate nu sunt subiectul acestui blog entry ci “smecherii” care fac auditie pentru intregul cartier.
Sunt usor de remarcat exact datorita decibelilor extra. In masini (mai bune sau mai .. nu), cu geamurile coborate si 5plus1-ul urland cat il din difuzoarelor. De la manele pana la tot felul de “hiphoape”, plaja este larga si clar deranjanta pentru orice ascultator de muzica dotat cu un IQ superior. Culmea culmilor a fost acum 2 saptamani, intr-o zi absolut torida, cand detinatorul unui “teteu” avea geamurile coborate si transpira puternic pentru ca renuntase la confortul climei in favoarea disconfortului fraierilor de la semafor. In conditiile in care ma felicitam a mia oara ca am dat niste bani in plus pentru micile placeri ale vietii de “mama” de corsica (si clima e clar pe locul intai in auto-sugestia asta).
Nu am inteles prea mult placerea asta de a asculta muzica pana iti zdrangane ficatii, mai ales in masina. Cand in mod normal e bine sa mai auzi o salvare, ca de multe ori o vezi prea tarziu, poate un claxon de avertizare ca e unul langa tine spre care mergi vertiginos, pentru ca nu ai apucat sa il zaresti in unghiul mort etc. Si cu tot cu 15 plus 1, tot e mai placuta o muzica ascultata la o “putere” decenta, pentru ca poti sesiza fara efort si stres toate detaliile compozitie. Ah, manelele nu au nu stiu ce compozitie .. e clar ca e o diferenta intre blues si progresiv fata de chestiile rudimentare. Acum imi dau seama …
Exista si categoria de sinucigasi pe moto sau bici care au castile pe urechi. Astora chiar le prevad o viata scurta si o moarte urata. Chiar trebuie sa iti doresti sa ajungi in vesnicele plaiuri ale vanatorii, daca te fatai intr-un oras de ghilbani (asa cum sunt toate orasele romanesti populate de soferi romani, cunoscuti pentru bunul lor simt si disponibilitatea de a avea grija de aproapele lor), cu urechile “astupate”. Ti-o “iei” de obicei in domeniul accidentelor si cu ochii in patru, necum surd de atata muzica.
Cea mai penibila categorie insa (pentru ca pana la urma pot gasi niste explicatii pentru un sofer ce simte nevoia de decibeli) o reprezinta persoanele care chiar cred in reclamele alea in care telefonul lor (luat pe rate de 2 ani si cu valoarea de 4 ori cat salariul lor sau al parintilor), este un adevarat walkman. De acord cu faza asta, atat timp cat folosesti unealta cu casti, ca de aia s-au facut. Dar nu, auditia privata, ascunsa prin casti de populatia in uimire nu este buna. Tanarul in cauza nu doreste ca lumea sa vada ca el asculta muzica in casti (nu conteaza deci calitatea auditiei si limitarea zgomotului de fond), lumea trebuie sa stie clar ce cool este el ascultand guta puta de maimuta sau Voltaj. Pe un amarat de telefon cu un difuzor mai mic decat varful degetului unui nou nascut, ne-facut pentru a urla muzica la nivelul dorit de “melomaniacul” in cauza.
Dar asta nu mai conteaza. Nu conteaza ca nu mai aude aproape nimic decat niste sunete pierdute in marea de zgomot specific unui oras, ca toata placerea de a savura fiecare nota si de a incerca sa iti dai seama cand intra chitara, cand se aude bateria, stai ca acum e si basul etc. a disparut. Pentru ca in mod normal eu cel putin asa stiu ca se asculta muzica: iti poti urmari vocalistul preferat, poti incerca sa distingi fiecare instrument, fiecare acord si sa le “re-lipesti” in minte, mai ceva ca un mixer de studio. Clar ca nu toti asculta muzica asa … Si de cele mai multe ori muzica pe care o asculta ei nu se preteaza unor asemenea complexitati. Si poate ca muzica aia proasta e bine sa fie ascultata odata cu fondul sonor al orasului, ca asta macar ii ofera un plus de calitate pe care compozitorul manelist nu o putea oferi.
Sa asculte muzica poate oricine, sa o auda cu adevarat .. e alta poveste. Ma apuc sa imi fac un CD cu muzica draga mie .. sa o ascult cu geamurile inchise, in intimitate, sa bat darabana cu degetele pe volan, sa fredonez spre stupoarea celorlalti participanti la haos (ah, trafic), convinsi ca am innebunit sau ca am tras ceva pe nas de am mutra asta incantata. Mutra aia satisfacuta pe care o ai cand savurezi ceva atat de placut, incat iti ofera mai multa bucurie decat doar ca iti misca ficatii in ritmul impus de basul dat prea tare.
Voi cum va ascultati muzica?
