Există o piesă pe care o puteam difuza doar cu ocazia asta, pe când făceam emisiuni în 1 sau 2 ianuarie, că am făcut destule la radio în asemenea zile. Nu am fost niciodată fan de “pop”, dar pentru ABBA am avut mereu un respect deosebit. Muzica lor suna bine şi găsesc aşa rapid cel puţin 10 piese de-ale lor pe care le iubesc. Pentru o asemenea zi, Happy New Year pică foarte bine:
Conform planului “nu ardem bani aiurea pe Sărbători”, am preferat să stăm acasă. Am păpat ceva bun, am turnat niscaiva vin bun în pahar pe la 8 seara, să începem cu dreptul, şi am trecut la programul “vizionee”. După ce am râs iar ca proasta uitându-mă la audiţiile pentru The X Factor, am deschis şi teleleul. Ca paranteză, dacă doriţi să vă hliziţi în ultimul hal, nu există sitcom pe lumea asta mai bun decât primele episoade din orice show din ăsta de talente. Că se cântă sau dansează, nu contează (iote că fac şi rime). Sunt unii atât de pe lângă, că râzi minute întregi.
Aşa .. după ce am terminat cu hlizitul în cauză, am luat telecomanda între deşte şi cu vinul pe burtă am trecut la “zapping”. Încep să-i înţeleg pe americanii care renunţă la cablu şi rămân doar pe NetFlix sau sisteme similare. Adică plăteşti bani pentru şansa de a vedea 100 de programe şi din toate nu găseşti nimic de văzut.
Am făcut şi prostia să merg pe programele româneşti. Pe MTV era muzică din asta de cretini, cântată de tot felul de nechemaţi. Pardon, vedete. Pe nuş’ ce alt program Bităneasca părea a fi trecut pritr-o lobotomie, după care i s-a atrofiat de tot orice urmă de umor. OK, când râde parcă îţi vine să zâmbeşti, că are râsul ăla isteric. Dar să moară prostia din ţară dacă am putut râde O DATĂ măcar. Era “scheciul” ăla cu naufragiaţii, la care am rezistat eroic 5 minute, aşteptând să zâmbesc măcar.
Şocul mai mare a fost la Dan Negru, unde am văzut o mare de … nuri, să fiu o doamnă. Ceva cu recorduri. Nu înţeleg ce mare record e să aduni câteva sute de proaste siliconate, când geme ţara de târfuliţe din astea ieftine, ce şi-ar vinde şi mama pentru un Salitos. Deci da, dom’le, divertismentul românesc a ajuns la culmea culmilor: dezbrăcăm nişte paraşute şi asta ţine loc de scenariu, de glume, de muzică. Felicitări Negrule, “you hit rock bottom” să zic şi io ca americanul.
Pe la alţii aceiaşi “populari” pe care îi vedem acum la orice ocazie. Voi deranja probabil dacă voi spune că am 4-5 artişti de populara pentru care am un mare respect şi pe care i-aş asculta, în rest mi se par nişte manelişti în straie populare. Şi nu mai scapi de meclele lor, că e 1 Decembrie, ziua morţilor sau Valentine’s Day.
Ajungem bineînţeles şi la “vedetele” astea de muzică uşoară, dintre care 99% nu sunt în stare să solfegieze şi 98% nu sunt în stare să behăie ceva live. Dar sunt muzicieni. Cred că alde Jim Morrison, John Lennon sau Janis Joplin s-au făcut titirez de cât se învârt în morminte, dacă ar avea “ocazia” să audă cine îşi zice artist în zilele noastre. E clar că lumina vine de la Apus, dacă rateuri ca Spears sau Aguilera au făcut o cârcă de bani, dar acolo măcar multe dintre fufele astea au măcar o urmă de voce, nu doar mutre de traseiste şi acelaşi talent muzical al câinelui meu.
Clar că tot pe Discovery ne-am înţepenit, chiar dacă nu pot spune că am dat pe spate. Am ajuns să privim inert Toddlers & Tiaras (nu cred că există ceva mai penibil decât să-ţi fardezi copilul ca pe o prostituată şi să tragi de el în tot felul de concursuri tâmpite, chiar împotriva voinţei lui), Cake Boss şi familia aia de “pitici”.
Io zic că, dacă e să avem un an aşa cum a fost Revelionul pe teleu, ne-am dat naibii cu toţii.
Bine că s-a terminat nebunia. Am dormit ca nişte prunci şi am luat-o de la capăt cu toate cele. Pe anul ăsta nu-mi mai fac planuri măreţe (normal că cele din 2010 rămân), voi continua să duc la împlinire şi ce nu am realizat anul trecut şi să mă bucur de tot ce mi se oferă. Teoretic peste vreo lună ar trebui să plecăm din nou peste mări şi ţări, aşa că număr zilele.
În rest – muncă, organizare, efort. Că au funcţionat de minune.
Să aveţi un an superb şi toate visurile să vi se împlinească 🙂
