Azi sunt incantata. Trecem peste problema unei oboseli aproape cronicizate si ne bucuram ca un proiect pe care l-am lansat asa mai mult de “schepsis” are succes. Nu urias, dar suficient cat sa ma bucur.
Unul dintre membrii mei de suflet a postat anuntul conform caruia Morrowind.ro a trecut de 10.000 de mesaje, la cateva zile dupa ce am sarbatorit 1 an de existenta. Se bucura ca este cel care a postat mesajul cu numarul 10.000, dar se pare ca i-a luat-o altul inainte si a trecut “pragul”.
Este un moment de bucurie pentru mine (ca doar e ‘copilul’ meu), dar si pentru minunatii mei membri, majoritatea adolescenti, care imi dovedesc clar, ce ziceam acum cateva zile: ca nu sunt o generatie de idioti.
Va multumesc copii minunati ce sunteti. Unora va mai scapa cate un “sh” sau “tz”, dar pana la urma asta este “norma” in generatia voastra. Stiti insa atat de multe despre role playing games, despre Morrowind si Oblivion, despre lore, incat ma simt un nimic. Am crezut ca voi ajuta comunitatea Morrowind in timp cu mesajele mele destepte si cu experienta mea. Din pacate si in acelasi timp din fericire, sunt “clei” fata de voi.
O privire asupra discutiilor de pe forum, asupra micilor quizes pe care le-am creat fiecare cum ne-am priceput, imi dovedesc cat de putin cunosc eu si cat de bine ati invatat atatea informatii despre joc. Unii au citit cartile din Morrowind, cunosc istoria Imperiului atat de bine, logica raselor si a claselor, absolut uimitor.
Este un forum de gaming cu o calitate a discutiilor absolut uimitoare pentru categoria de varsta careia i se adreseaza. Si asta dovedeste ca ai nostri tineri nu sunt superficiali, pe cat ne place uneori sa credem, ca reusesc sa prinda atata informatie, sa gandeasca prin prisma evenimentelor si a “logicii’ din lumea fantastica a jocului. Sunteti cei mai buni 🙂
Hai sa mai prelungesc un pic “agonia” acestui mesaj si sa va povestesc un pic cum am ajuns sa joc Morrowind si cum s-a ajuns la Morrowind.ro pana la urma.
Era prin 2003 cred .. sau 2002 la sfarsit. Am discutat din nou cu nepotul prietenului meu despre joc. Ca orice adolescent ce se respecta, stia multe despre Dungeons and Dragons, despre RPG si tot felul de acronime din astea complicate pentru mintea noastra.
Mi-a dat intr-o zi un CD cu Morrowind si mi-a zis ceva de genul: “incearca-l. O sa-ti placa”.
Imi amintesc si acum ca pe CD scria cu un marker: The Maniac (deh, era si el copil). M-a distrat situatia, asa ca am instalat jocul la al meu pe comp. Hmm .. frumos. Am stat sa vad povestea de inceput si am ajuns pe barca, alaturi de Ji’ub, primul “om” pe care il vad in Morrowind.
Se pare ca sunt un puscarias ce va fi eliberat pe insula Morrowind. Cu pantalonii de pe mine si cam atat. In scurt timp voi afla ce se intampla pe acolo si voi fi implicat(a) intr-un conflict al zeilor locali in care eu sunt un fel de Mesia.
Am pornit voiniceste la munca .. am intrat intr-o pestera din zona in care am avut ‘the landing’ si m-a omorat o doamna talhar in 3 secunde cred. Atat de tare m-am speriat, incat am inchis jocul si am scos CD-ul.
I-am spus nepotului jumatatii mele ca este un joc de “rahat” si ca prefer strategy-urile mele, ca acolo macar nu fac cu inima tot la al 2-lea pas.
M-a rugat sa mai incerc. Sa discut cu oamenii din zona, sa caut items. Morrowind este un joc urias. Chiar daca marele scop este sa il trantesti de toti peretii pe un zeu Dagoth Ur, nu scopul este frumos si calatoria pana acolo. Sunt sute de quest-uri .. din misiunea principala, sunt 3 case, bresle si alte factiuni. Poti si sa devii vampir.
Poti sa furi, sa faci trading, sa creezi arme “enchanted”, sa realizezi potiuni. Sistemul de atribute si de skills este halucinant. Imi amintesc ca aveam pagini multe printate cu quest walkthroughs, cu ingrediente pentru potiuni, cu skills pe care sa le cresc bazate pe atributele mele … multe dialoguri si atat de multe lucruri de vazut.
In comunitatea Morrowind se spune ca este un joc infinit. Daca ai dat de capat misiunii principale (si celor secundare), mereu se gaseste cate ceva ciudat de facut, un quest ascuns, o carte de citit, un “easter egg” de descoperit.
Morrowind merge ca vizualizare pe “first person” si asta duce la o serioasa imersiune a jucatorului. Nu trebuie sa va povestesc ca am tresarit la orice tunet (da, in Morrowind avem furtuni “normale” si de cenusa), daca eram atacata din senin. Aveam perioade in care imi puneam personajul sa doarma noaptea, pentru ca mi-era teama mie, jucatorul, sa merg pe intuneric.
Dupa cum va povesteam, am incercat inca o data. Am intrat in joc, de data asta mult mai precauta si am inceput drumul spre glorie. Prima noapte in Morrowind a fost grea. Am fost constant atacata de “cliffracers” (niste pterodactili mai ciudati), ploua si eu eram cu inima cat un purice, amintindu-mi de doamna aia draguta ce imi despicase personajul la prima incercare.
Am ajuns insa in Balmora, unul dintre orasele mele preferate si am invatat cum sa fac level up, cum sa caut pe harta, cum sa provoc sau sa lingusesc pentru a-mi atinge scopul.
Morrowind este un joc superb si acum, dupa 7 ani din momentul lansarii. Are o muzica divina. Si niste rasarituri de soare, de stateam minute in sir (in viata reala) pentru a asculta “the main theme” si a vedea cum rasar cei 3 sori (parca sunt 3). Este un taram de vis si jocul in sine este fascinant.
La cativa ani dupa ce am jucat in “heavy rotation” jocul, m-am trezit intr-o dimineata cu “mancarime” de inceput un site. Network-ul meu nu avea atatea situri ca acum si ma gandeam tot mai serios la un proiect pentru romani .. despre Morrowind. Mi-a luat cateva minute sa ma decid (pana am ajuns de acasa la lucru). Am facut rezervarile si am inceput proiectul.
Si iata ca au trecut 1 an si 10 mii de mesaje de atunci 🙂
Stiu ca Morrowind nu este o noutate pentru voi. Pentru mine este poate singurul joc care m-a obsedat atat, care m-a speriat si m-a bucurat in acelasi timp. Si in era asta, a jocurilor cu o grafica de ingenunchiaza computerul, prefer sa mai petrec cate o noapte in Vivec, sau sa privesc un rasarit de soare in Seyda Neen, primul “oras” in care am ajuns.
Pentru cei in “high speed” se poate recomanda Oblivion, urmatorul joc din Seria Elder Scrolls. Nu va incit la discutii despre “care e mai bun”. Eventual va invit pe Morrowind.ro pentru acest topic. Este o comunitate atat de frumoasa. Si din fericire (pot spune asta), nu eu sunt “vinovata” de aceasta reusita 😉
