Am mai scris ceva despre subiectul ăsta acum vreun an şi ceva cred. Despre faptul că sunt o persoană foarte “privată”, că nu agreez să-şi bage nimeni nasul în ciorba mea, dar nici eu nu-mi bag nasul prin lucrurile altora. Sunt genul de om care stă într-o casă 6 luni şi nu deschide decât dulapurile din bucătărie, unde sunt ustensilele. Pentru orice altceva, întâi aşteaptă permisiunea, oricât de enervant este uneori asta pentru gazde. Sunt omul care, dacă vreo prietenă-mi cere să-i dau ceva din poşeta ei, îi voi duce poşeta să-şi cotrobăiască singură prin lucruri.
Cea mai ciudată fază a fost în vară, când am stat la prietenii din NY. D. a plecat de dimineaţă cu 3 foste colege să asiste la Regis and Kelly Show (cred că aşa-i zice). Au plecat de pe la 6 dimineaţa, să ajungă la timp. Pe la 9, ne sună să stabilim cum ne întâlnim în Times Square şi să mă roage să iau din dulapul din dormitor o haină neagră de “fleece”, că turbează de frig.
Normal că haina nu a fost unde credea ea iniţial, aşa că, spre disperarea mea, a trebuit să caut prin toate cele 3 dulapuri până să dau de ea. Cum D. nu rămâne datoare cu un mişto, a remarcat imediat că, dacă aveam ambele aceleaşi dimensiuni, i-aş fi dus o haină de-a mea, numai să nu trebuiască să caut prin lucrurile ei. Spot on. Exact aşa s-ar fi întâmplat.
Înţeleg deci ideea de intimitate şi probabil că o duc la extrem cu o asemenea atitudine. Culmea este că nu am dulapuri încuiate în casă, dar nici nu aş agrea să se facă tot felul de căutări prin lucrurile mele. Nu am oricum nimic de ascuns, dar nici ai mei nu fac cercetări aiurea.
Scriu articolul pornind de la crizele de istericale pe care le fac unii puştani, când se găseşte vreun părinte să caute ceva în dulapurile lor. De obicei când sunt bănuiţi că ascund ţigări sau prezervative, mai ales când vârsta e cam prea fragedă pentru ambele. Şi să te ţii urlete că li se încalcă intimitatea.
Chiar dacă nu aş face un obicei din a-mi controla copilul, dacă aş bănui că se ţine de din astea, nu m-ar mai deranja istericalele pe teme de intimitate încălcată. “My house, my rules”. Dacă eşti încă puştan şi stai LA MINE ÎN CASĂ, lucrurile tale nu sunt doar ale tale, că tot eu ţi le-am cumpărat. Şi, dacă te suspectez de rahaturi, poţi să te dai şi cu dosul de pământ, că tot fac cercetările de rigoare. Şi să ferească ăl de sus să găsesc ceva ce nu e în ordine.
Deci marea întrebare este: m-am transformat într-u ofiţer de Gestapo pe faza asta? E normal să caut prin lucrurile copilului, dacă am vreo suspiciune?
