Ani de zile am trait cu “spaima” povestilor pilduitoare ale partii batrane a familiei: “sa pui bani deoparte, sa nu ii strici pe toti”. Mi-au facut un carnetel din ala amarat de CEC la 10 ani pe care erau 5 mii de lei. Noroc ca dupa Revolutie am avut nevoie si am scos banii. Nu vreau sa ma gandesc cat as fi pierdut dupa inflatii.
Dupa ce am crescut si am inceput sa am conturi ca tot muncitorul la patron (deh, firma mare de plateste cu cardul) povestile cu “tine banii” s-au intetit, la fel si drumurile mele pe la banci. Conturi de euro si dolari (pentru plati online, ca doar avem paypal), cont de salariu, cont de firma etc. Distractie lunara, comisioane si dureri de cap. Intre extrasul de cont lunar si tot felul de OP-uri “economiile” mele cresc si scad, revenind la cativa lei/dolari/euro de fiecare data .. ca doar avem multe de achitat.
Tot fataindu-ma prin banci (mai mult BRD), m-am obisnuit cu un anumit “stil”. Racoarea de la arerul conditionat, mobilierul impecabil, fetele de la casierie cred chiar mai tinere decat mine, stralucire si de obicei o atitudine respectuoasa (poate am eu norocul asta).
Si iata ca azi am trecut si la “tabara” cealalta, CEC Bank, pentru a achita vreo suta si ceva de lei taxe pentru noul pasaport. “Iote, bre, a dat brendingul pe astia”, am comentat malitios cu Adi, mirate ambele sa vedem usa larg deschisa. Noul “nume” nu aduce insa mai nimic nou. Sediul in cauza este chiar in ombilicul targului, recte langa Mec (Centru). La 1 pas facut in CEC, m-am simtit transportata in anul 1980 (aveam vreo 2 ani pe atunci, nu cred ca imi amintesc prea multe, dar hai sa zicem anul asta).
Caldura unei zile toride m-a pocnit din nou. Nu caldura de afara, ca acolo mai bate vantul si clima nu poti astepta in plina strada. In sediul CEC insa era cald de sa ametesti. “Pultul” avea o culoare inchisa si ne desparteau neste “termopale” de lucratoarele cu o atitudine departe de incantator (poate le-a pocnit caldura si pe ele, ca nici eu nu eram in deplinatatea calitatilor mentale la asa zapuseala). Cate un “flatron” dovedea ca macar la sectorul “compuri” CEC-ul a investit ceva.
Media de varsta a lucratoarelor: 45 cel putin, chestie pozitiva daca e sa iei in considerare faptul ca sunt inca lucratori mai mult decat valabili si ca prea toti vor tineri absolventi. Platitudinea lor insa dovedea ca au ramas mental in vremea liceului, cand mergeau la cules porumb (munca patriotica) si trebuiau sa poarte sarafanele alea ingrozitoare.
Antebratele transpirate de la caldura ingrozitoare, pe care nici usa deschisa ca la aprozar nu o domolea, se odihneau pe niste mese de “pal” cu vopseaua COJITA de ani si ani de folosinta. Scaunele model vechi (din astea aveam in laboratorul de bio la gen.22) erau si ele murdare si vai de capul lor. Este cred prima data cand intru intr-o institutie cu niscaiva pretentii si nu vad un scaun din ala “ergonomic”. Pana si eu am un rahat din ala de 2 bani, ca e mai confortabil decat scaunul din sufragerie.
Tavanul fals se “umfla” intr-o parte si teama mi-era de povestea drobului de sare sau ce mai putea cadea de pe acolo. Podeaua insemna un “ciment” din ala de moda foarte veche si caloriferele de fonta cereau si ele o vopsea proaspata, cojindu-se elegant, pentru a se vedea toate straturile anterioare.
Mi-am facut “vant” cu buletinul (ciuda fiindu-mi ca am lasat toate actele in masina. Cu un dosar din ala teapan in mana, chiar faceam ceva aer) si i-am aruncat lui Adi un nou comentariu de genul “la peste 9% cat au astia dobanda anuala la credite, poate puteau lua un rahat de aparat de aer conditionat .. ca nu e atat de scump. Sau poate fac astea cheta, ca le ia mama naibii sarmanele pe asa caldura.
Nici nu am auzit cand mi-a strigat de 3 ori numele doamna de la casierie, eram ametita deja de caldura si transportata pe vremea lui “ceasca” de care imi aminteau mobilierul invechit si prea putinele “innoiri”. Asteptam dupa cineva, in fata mea, asa ca m-a mirat faptul ca au sarit-o pe doamna din fata. Am platit si am plecat, mormaind din nou, ca orice blogger maniac “this is so going in my blog”.
Caldura de afara mi se parea agreabila. Macar bate vantul.
CEC Bank s-a “innoit” ca si nume, este la zi cu marimea comisioanelor, dar poate se mai innoieste si in alte aspecte. Oricum, de cate ori voi dori sa imi retraiesc copilaria, intru in sediul din Centru si am 10 ani din nou.
