Întotdeauna există crime nerezolvate. Sinucideri sau crime ce par accidente. Făptaşii care au reuşit crima perfectă şi nu pot fi atinşi de justiţie. Oameni care au făptuit orori inimaginabile şi trăiesc bine merci, unii chiar fără a avea vreo remuşcare. Femei, bărbaţi, copii a căror moarte va rămâne pe veci un mister.
Sau poate nu ..
Pentru că echipa de criminalişti de la Philly PD ajunge periodic să dezgroape morţii, dacă-mi permiteţi o glumă. Cazurile “reci” sunt redeschise şi făptaşii dovediţi în majoritatea cazurilor. Oameni care au trăit chiar 40-50 de ani după ce au curmat vieţile celor ce le stăteau în cale, sunt deferiţi justiţiei şi plătesc pentru mizeriile făcute. Iar morţii se pot odihni în sfârşit în linişte pentru că au fost răzbunaţi.
Serialul a început în 2003 şi a fost suspendat în mai 2010. Sunt deci destule sezoane de urmărit. Acţiunea este centrată pe activitatea unui “ficţional” departament de Criminalistică a Poliţiei din Philadelphia, al cărui star este o femeie: Lilly Rush (Kathryn Morris). Lilly nu este străină de probleme personale: o relaţie aproape inexistentă cu sora ei mai mică, ce i-a cauzat numai probleme, o mamă alcoolică etc.
Pentru ea munca de detectiv este ideală, pentru a se putea concentra şi pe altceva decât problemele personale şi singurătate. Este plină de suflet şi de intenţii bune, iar fiecare caz pentru ea e aproape o problemă “personală”.
Scotty Valens (Danny Pino) este mâna ei dreaptă în investigaţii. Un “hispanic” frumos şi cu destul “bagaj” personal, Scotty e colegul de “teren” şi încă o minte strălucită cu care rezolvă cazuri ce par imposibil de rezolvat.
Nick Vera (Jeremy Ratchford) e detectivul fără “vino-ncoace”, care mai greşeşte uneori, dar este mereu interesat să rezolve un caz. Plus că, dacă e nevoie de un om în plus pe teren sau un 2bad cop”, Nick nu dezamăgeşte.
Locotenentul John Stillman (John Finn) este mereu cu ochii pe echipă, cu decizii sau sfaturi pentru subordonaţii lui. Pentru că sunt tineri şi prostuţi, iar greşelile într-un asemenea domeniu nu sunt de dorit.
În fiecare episod ne confruntăm cu un caz ce pare imposibil de soluţionat. Oameni care au murit aparent fără un motiv anume, crime sau sinucideri ce par a rămâne nerezolvate pentru totdeauna. Unele sunt de dată recentă, poate din anul respectiv sau cu 4-5 ani înainte, alte cazuri “răcite” merg în timp chiar şi spre anii 50.
Fiecare perioadă este genial ilustrată muzical, aşa că amatorii de muzică decentă se vor putea bucura de Pink Floyd, Duran Duran, Frank Sinatra, Rolling Stones sau Pearl Jam, de piese disco, jazz, blues, rock sau pop-rock de calitate.
Pentru amatorii de seriale “mystery”, Cold Case e un mod plăcut de a “pierde” nişte ore şi de a vă pune la contribuţie flerul de detectivi. Sunt cazuri pentru care e uşor să ghiceşti un făptaş, dar şi destule episoade în care finalul este absolut neaşteptat.
PS: danke, Nebu, de la tine am primit iniţial recomandarea 🙂
