Sâmbătă a reuşit “soarele” să mă scoată din casă la o tură de pozat prin Timişoara. Am revenit în ţară de 5 luni şi am ieşit în oraş de câteva ori, cu treabă. Asta însemnând urcat în dojomobil, ajuns la destinaţie, făcut treaba în cauză şi înapoi acasă. Aşa că e de remarcat evenimentul respectiv.
Ne-am fâţâit puţin prin “centru” şi am ajuns inevitabil la Operă, unde am admirat din nou mirobolanta capodoperă arhitectonică, “borcanul” după cum i se spune. Porcăria aia de sticlă aruncată în locul fostului pasaj, de care se plânge un întreg oraş, dar care este încă bine merci la locul ei. Atât timp cât cine trebuie să cotizeze, dă banii, iar cei cu putere de decizie ar putea folosi nişte euroi pe vremea asta, poate un întreg oraş să bată mărunt din buze că acolo va sta.
Dar nu despre mizeriile din oraşul de 5 stele, după cum se îmbată Primarul cu apă rece vorbim, ci despre unul dintre minunatele “birturi” găzduite de superba ctitorie de sticlă, o dugheană care vinde porumn fiert.
La foarte europeanul preţ de 3,5 lei/ştiulete. PESTE UN DOLAR un afurisit de ştiulete fiert, mai scump decât un hot dog în Queens, New York. În Manhattan e 2 coco, aşa că încă nu a ajuns la preţ, dar probabil în câteva luni se vor alinia cu preţurile de peste ocean.
Şi tu, Liviule, te plângi că s-au dublat preţurile la gogoşi în Alba Iulia. Până nu dai aproape 4 lei pe un ştiulete, n-ai făcut nimic 😀
