Am convins o cititoare să ia un domeniu pentru situl ei. Din fericire s-a hotărât la o săptămână de când a început blogul, deci mutarea va fi rapidă şi fără să-şi zbaghească traficul şi linkurile. Pentru că va fi un blog serios pe teme “cosmetice”, a ales să se joace cu un .ro, pe care am sfătuit-o să-l ia de la rotld direct, că m-am fript şi eu de 2 ori cu “registrarii” români. Măcar aici ştii pe cine iei de guler.
Tranzacţia a fost rapidă, până ne-am întâlnit la o discuţie, avea deja acces la namervere. Contul i l-am făcut de acasă, aşa că teoretic discutăm direct pe site.
TEORETIC.
La 2 ore deja de când s-au setat DNS-urile, situl ei încă arată aşa:
Adică onorabilii, la fel ca şi jegurile de la Godaddy, în loc să-ţi lase direct acces pe site, să poţi urca ceva, se bucură să-şi pună pagina parcată încă nişte ore, de parcă intră dracu pe un site necunoscut, să dea click pe rahaturile lor de linkuri.
Bineînţeles că locaţia pe server e deja gata de vreo 3 ore şi aştept cu nerăbdare să pot să-i urc fetei wordpress-ul şi să-i pun situl sus. Aşa cum am promis.
Acum să vedem cât le ia să ne lase în sfârşit să folosim un domeniu plătit deja de câteva ore bune, pe care am lucra şi noi ceva. Ştiu că pot seta în .hosts IP-ul serverului, vorbim de principii aici. Mi-s curioasă cât va dura “propagarea”.
De asta sper să ajung ziua în care pot cumpăra de la namecheap şi .ro. Atunci voi spune adio pentru totdeauna minunatului registrar român şi mă va durea la doi metri de nas când se vor plânge că dau faliment sau că nu au românii încredere în serviciile companiilor de la noi. De aia. De profesionişti ce sunteţi.
