Tocmai mi-a picat fisa asta, auzind de la iubi întrebarea “ai văzut ce-i arestează pe vameşi?” şi având exact reacţia unei ţări întregi “dar cui puii mei îi pasă?”
Eu cel puţin am dat O SINGURĂ dată de “cinstea” lor, în 2005, când am plecat cu autocarul spre Munchen. Chestie pe care în viaţa mea nu o mai fac. Maşină sau avion, nu vreau să mai aud de porcării din astea. Ei bine, pe lângă că trebuia să ieşim din România la ora 18 şi am ieşit la 2 noaptea, onorabilii domni de la graniţă aveau mutre în program.
Am stat ore bune până s-a învredinicit un lache din ăsta să vină, după care şoferul ne-a spus că trebuie să dăm fiecare 5 euro, altfel ni se deschid şi bagajele, adăugând ca un român sadea, cu zero respect pentru orice regulă “că doar sigur aţi pus un cârnăcior acolo sau o brânzică pentru rudele de dincolo”. Ei, să mori tu? N-am pus nimic. Era ajunul Crăciunului a doua zi şi m-am dus cu deştele în fund. Că nu era voie niciun fel de mâncare, iar eu, proastă ca de obicei, am respectat regulile.
Cred că până la urmă a trebuit să plătim oricum “atenţia”, aşa că s-au câştigat lejer 300 de euro dintr-un foc. Eu aveam pe vremea aia salariu 200.
Atât am avut “clenci” cu vameşii, pentru că a dat ăl de sus de-am întrat în UE şi le-a mai scăzut nasul, măcar când e vorba de autoturisme mici.
Să te ferească ăl de sus să înceapă iubi cu poveştile lui şi zilele pe care le-a pierdut prin diverse vămi, luat la unşpe metri de indivizii ăştia care sunt acum vânaţi ca nişte şobolani. Ce pretenţii şi mizerii le-au servit nefericiţilor care au pretenţia să circule în şi din ţara asta de poveste. El sigur umple un roman, de-l lasă pe Balzac la categoria nuvele.
Şi de indivizii ăştia trebuie nouă să ne fie milă. Să plângem soarta lor crudă şi cum sunt ei luaţi în colimator, deşi neam de neamul lor n-a pus mâna pe şpagă, ferească ăl de sus. Viloacele din localităţile de lângă frontieră se ştie că sunt puse acolo de extratereştrii, că se pregăteşte o invazie exact din părţile alea.
Bieţii vameşi …
