Azi voi arde gazul pe acasă. Am stabilit să petrec ceva timp cu prietena mea, venită de peste mări şi ţări, am cam rezolvat ce trebuia rezolvat, deci respir şi io. Ieri am terminat cu umblătura, am fost la contabilă, la cumpărături, maşina e spălată şi cu rezervorul plin (în ideea că probabil în septembrie, când ne întoarcem) litrul de benzol o fi 10 lei.
Dacă tot am ajuns la cumpărături, am redescoperit o chestie ce mă uimeşte şi stresează în acelaşi timp: lumea stă agăţată de căruciorul de cumpărături, de zici că au plătit deja produsele şi le e teamă că-l fură careva. Fază nu neapărat deranjantă în Selgros de pildă, unde, pe lângă spaţiul destul de generos dintre rafturi, mai şi bătea ieri vântul. Când am intrat însă în Kaufland, am zis că şi căpiez.
Marea prostie a fost să ajungem acolo la 6 după-masa şi vineri pe deasupra, foarte probabil în perioada de salarii şi bonuri de masă. În parcare mai erau 3 locuri libere, în magazin tot cartierul meu şi cele apropiate, zici că venea Crăciunul.
Cu toată nebunia de acolo, mi-am “parcat” căruciorul în câte un sector, unde ştiam că nu incomodează, şi-mi făceam rondul pe la rafturi, luând produse şi plasându-le în “recipient”, când erau deja destule. Am revenit la raft şi am repetat operaţiunea. Chestie pe care o fac de hăt bine, fără să mi se fure căruciorul şi fără să uit unde l-am lăsat. La cât de strîmte sunt spaţiile de la raft, dacă ai 2 cărucioare în zonă, nu mai treci.
Partea nasoală e că majoritatea cumpărătorilor, stau agăţaţi de cărucior, de zici că viaţa lor depinde de ele. Am mai văzut cărucioare “parcate” şi oameni care le alimentau tot ca mine, dar probabil 90% din populaţie e ceva mai paranoică. Să nu mai vorbim de oprit amboulea la raft sau în mijlocul culoarului principal şi căscat ochii la prostii sau la poveşti cu vreun cunoscut, timp în care reuşeşti să blochezi toţi fraierii din zonă.
Există vreo explicaţie pentru relaţia asta simbiotică om-cărucior? Că nu-mi explic. Nu se fură căruciorul, nu mi s-a întâmplat NICIODATĂ. Şi dacă am un obiect în el, tot acolo îl găsesc. Nu l-am pierdut, nu s-a întâmplat nimic. Doar că stă într-un loc unde nu încurcă alţi zeci de oameni, iar eu mă plimb lejer prin zona respectivă de magazin şi nu-l trambalez după mine printre toate rafturile posibile şi imposibile.
Concluzia e că ar fi indicat să merg la cumpărături la 12 la prânz, că e mai puţină lume. Că nu sunt chiar optimistă în speranţa că-şi vor lăsa căruciorul unde nu încurcă, dacă-l fură Zâna Măseluţă?
