Am terminat liceul acum cativa ani buni, chiar inainte ca minunatul Minister in cauza sa inceapa sa tranteasca tot sistemul de pamant, sa il contorsioneze si sa il reformeze .. cica asta este sloganul. Am avut marea bafta de a scapa de tot felul de experimente, care culmea au inceput la 1-2 ani dupa ce am terminat eu cu sistemul preuniversitar.
Unele lucruri insa nu se schimba.
Imi amintesc cu mare placere de liceu (a fost poate cea mai buna perioada scolara din viata mea), de profesorii pe care si astazi ii respect si de colegele mele (am fost la Peda, deci no male coleagues 🙂 ) . Imi amintesc ca am fost o pustoaica studioasa, nu premianta clasei, dar oricum, acolo in frunte. Si nu pentru ca as fi tocit nu stiu cat (poate eram premianta asa), doar ca mai si invatam, citeam ca turbata tot ce prindeam in mana si beneficiam se pare de un pic de IQ peste limita. Nu mult, ca strica …
Ceea ce m-a stresat in vremea aia si ma enerveaza ca si femeie in toata firea este faptul ca mediocritatea se doreste a fi norma. Pe vremea scolii (ca si acum), era mare meritul cand te laudai ca habar nu ai de lectie. Si daca te laudai ca nu ai invatat nimic (ca altfel nu erai “cool”) si mai dadea Al de Sus de luai 9 sau 10, toata haita de corijenti din clasa iti arunca priviri de “sanatate si viata buna” pentru ca, vezi Doamne, ziceai ca esti clei si ai luat nota mare.
So what? Care este problema? Chiar trebuie sa te ingropi in prostie pentru a face pe plac procentajului mare de intarziati pe care ii intalnesti in viata? De ce sa nu poti spune clar: “Da, ma, am invatat toata noaptea. Stiu atat de bine lectia asta, ca ii pot explica profesorului ce si cum. Si da, bai frate, merg la 10, nu la 5.”
Daca esti inca in scoala, drag cititor, nu te speria .. reactia asta o vei mai intalni. Fa bine insa si vezi-ti de treaba. Invata si lasa sentimentele de rusine pentru ca esti bun.
Din pacate situatia nu se schimba in momentul in care iesi din sistemul de invatamant si intri cum s-ar zice in “paine”. Si ca adult ai parte de aceeasi ochi dati peste cap in momentul in care discursul tau este peste norma manelistilor. Muzica buna pe care o asculti ii va face pe unii sa se uite la tine de sus (culmea), filmele de calitate despre care discuti ii va face pe altii sa iti rada in nas si sa explice ei ce tare a fost Matrix sau Rush Hour.
Si din nou iti inghiti “rusinea” si iti dai seama ca nu prea ai ce sa cauti printre ei. Mediocrii in cauza nu realizeaza ca de fapt schimbarea in bine la ei trebuie sa se faca. Nu stiu ca, desi este “cool” sa te lauzi ca nu ai invatat lectia in liceu, sa te plimbi cu masina cu manelele urland de la 300 de metri sau sa te scalzi in comentarii stupide, in timp valoarea adevarata incepe sa se discearna si altfel. Este destul de usor sa iti gasesti job-ul ideal, prieteni noi si cunostinte pe acelasi nivel cu tine. Cea mai mare greseala este sa te afunzi in mediocritatea aceasta si sa o accepti ca si ceva necesar. Exista ceva mai bun .. si acel ceva se poate gasi.
Desi traim o dictatura a prostiei cam la toate nivelurile, calitatea in gandire si informatie nu a disparut. Chiar daca te simti un dizident in toata aceasta “politica”, fii linistit … nu esti singur.
