Am crescut într-o familie de “creştini”. Ăl bătrân ştia sărbătorile mai ceva ca anualul calendar ortodox, a bătrână se şochează de câte ori mă aude că spăl duminica. Din fericire noi ăştia mai tineri suntem ceva mai lejeri cu ideile bibliei, dar oricum nu exagerat. Adică nu dăm nimănui în cap, nu prea ne încearcă invidii etc. E şi adevărat că nu am aşteptat să ne căsătorim până să “încercăm” diverse, dar în general zic să suntem nişte indivizi destul de OK, chiar dacă nu dăm pe la biserică iar opiniile despre preoţime sunt destul de drastice.
Deci teoretic ar trebui ca în treij’ de ani să mi se bage bine în scăfârlie că duminica e zi de odihnă nu de robotit.
Când e vorba de job, cam greu cu discuţiile astea. Pe când lucram la radio, aveam 4 ore de emisie pe zi (luni-vineri) şi duminica trăgeam o emisiune suplimentară. Se plătea 200% pe vremea aia şi am trecut de la 3 ore la 7. Mda, 6 ore de by-request şi o prezentare de album în ultima oră. La banii ăia aproape că-mi dublam salariul doar cu duminica. Am păcătuit deci? But of course. Vreo 7 ani aşa, până s-a închis postul de radio.
După turele astea m-am mai domnit şi următorii 3 ani de radio au însemnat că ţin cu dinţii de weekend-ul meu. Nu pentru că mă pocnise criza mistică, ci pentru că eram sătulă de sărbători făcute la radio, de weekend-uri buşite pentru “celebritate”. Aveam deja spre 30 de ani şi alte priorităţi cu timpul meu.
Acum lucrez ŞI duminica, pentru că am mereu o groază de chestii de făcut. Munca de freelancer înseamnă că pot trage mâţa de coadă în timpul săptămânii, când alţii sunt la “uzină”, că pot pleca 6 luni din ţară sau face un mic “road trip”, când mi se arată. Înseamnă însă şi că munca trebuie făcută şi, cum nu sunt alţii să mi-o facă, trebuie să ştiu să şi muncesc, când am un deadline. Asta înseamnă că, dacă nu am altceva mai bun planificat, voi petrece 12 ore şi duminica lucrând pentru clienţi sau propria reţea.
Alte munci?
Nu ştiu cum se brodeşte, dar de nu ştiu câte ori mă trezesc că duminica am de spălat 2 ture de haine. Aşa e când nici eu nici soarele nu dorim să purtăm o haină 2 săptămâni. Aşa că trebuie spălate cele “albe” şi coloratele, iar de multe ori faza se întâmplă duminica. Este însă muncă? Acum jde ani să speli hainele era clar o “trudă”. Acum spălatul ăsta înseamnă că iau o tură de ţoale, le bag în “maricica”, pun detergent şi apăs un buton. După ce se termină astea, le bag în maşina de uscat, apăs un alt buton şi eventual golesc cutiuţa ce se umple cu apă. In acest timp maşina de spălat se umple cu restul de haine, punem detergent etc.
Asta e toată munca. În 2 ore scot hainele spălate şi uscate. Am mai făcut şi altele? Normal. Dacă abia duminica am timp să fac curăţenie sau să rezolv alte probleme, le voi rezolva, pentru că altfel aştept alte săptămâni până să am timp. Şi timp nu avem.
Cum stăm deci cu păcatele astea şi duminica, presupusă liberă de muncă?
[poll id=”29″]
