Încă nu m-am lăudat oficial pe blog .. tocmai am îngheţat nişte bani pe un nou aparat foto. De fapt primul meu aparat foto ţeapăn de tot, un Nikon D5100, care aflu că e şi “new release”. Na, cu atât mai bine. Acum, că tot e “pe vine”, m-am apucat de citit chestii tehnice, că e păcat să-mi bat joc de un aparat atat de bun. Aşa că, deşi am tot mers pe “auto” pe vechiul Lumix FZ50, de data asta vreau să nu-l fac pe Niki de ruşine.
Şi tot citesc … de la chestii de artă fotografică, apertură şi alte daravele (pe care încep să le înţeleg … mai greu, dar intră până la urmă în tărtăcuţă) la extinse recenzii de produs. Să ştiu şi eu ce-l face special, în afară de preţul cam mare zic io.
Obişnuită cu recenziile de la siturile noastre de “specialitate”, care ori traduc ce scriu alţii ori pun 4-5 paragrafe, era să leşin când am văzut cum fac alţii o recenzie de produs. Deci am citit ieri seară de s-a lăsat cu o durere de cap. Am dat de o recenzie la care am citit o groază de timp. Pentru că am luat-o pas cu pas şi pentru că descrie totul, de la cum îs poziţionate butoanele pe spate, cum stă aparatul ca “ergonomie” şi de câte ori îţi duce copilul la şcoală. De la “overall feeling”, la calitatea imaginii, tot felul de setări, aparate concurente etc. Dacă aveţi nervi şi curiozităţi, asta e recenzia.
Culmea, de parcă nu era destul că l-au întors pe toate feţele, alţii l-au deschis şi demontat. Alţi nebuni, dar o recenzie chiar şi mai interesantă: Nikon 5100 teardown. Acum nu doar că ştiu cum arată pe dinafară, ştiu şi ce are în “burtică”. Nu e vorba că m-aş fi apucat să-l demontez, am trecut de vârsta aia, dar e chiar interesant să ştii ce are în el.
De ce nu avem noi în general asemenea recenzii?
Cine să le scrie? Eu? Nu sunt foarte mulţi români care să poată face asemenea prezentări. Din simplul motiv că, pentru a-ţi putea da clar cu părerea ai nevoie de experienţă cu o plajă largă de aparate. Câţi ne permitem să punem mâna pe mai multe asemenea aparate? Acum 2 ani muncam 2 luni pentru banii pe care i-am dat pe Niki. 2 luni, în care mai şi mănânci, mai plăteşti o întreţinere etc.
Nu este un aparat foarte scump (comparativ cu altele chiar mai “profi”), dar nu cred că mi-aş permit să mai cumpăr 5 doar să fac recenzii comparative. Câţi ne-am permite să avem ultimele “releases” pe mână şi să le recenzăm? E clar că, odată ce ajungi un nume, primeşti aparate în testare. Dar până ajungi un nume eşti cam pe barba ta. Mă înoiesc că Nikon mi-ar fi trimis jucăria în teste doar pentru că eu, Dojo, am planificat să scriu o recenzie de produs.
Până atunci deci stai şi dai banii. Care bani, comparativ cu salariile din Romania, dor al naibii de mult. Dacă nu trăieşti din fotografie şi nici nu eşti fiul vreunui “solvabil” e greu de crezut că poţi bloca mii de dolari pe scule de genul ăsta, doar să scrii tu recenzii. Să nu mai vorbim că mulţi dintre cei care chiar trăiesc din munca asta probabil au ceva mai bun de făcut decât să piardă o zi de muncă pentru a scrie o recenzie.
Şi ajungem la problema cea mare: merită?
Mi-am ocupat o bucată bună din seară citind despre Niki cel nou. Şi nu am făcut altceva decât să stau vărsată pe spate pe canapea, cu laptopul pe burtă şi să citesc. Nu vreau să mă gândesc cât au muncit oamenii ăştia să scrie recenzia. Acum câteva luni am scris un tutorial despre cum se “desenează” în Photoshop un layout de tip “news” şi am lucrat vreo 3 ore la el. Şi am scris de fapt câteva paragrafe, plus vreo 30 de snapshots din program. Tutorialul e de vreo 50 de ori mai mic decât recenzia asta ..
E absolut clar deci că nu scrii o asemenea poliloghie în 2 ore. Poate în 2 zile. Zile care COSTĂ, că asta e o treabă pe care o vom înţelege şi noi românii odată: TIMPUL E BANI. Alea 2 zile petrecute să scrii recenzia lu’ peşte sunt 2 zile în care nu ai muncit şi nu ai produs. Deci situl minunat trebuie să producă atât de bine, încât să te hrăneşti alea 2 zile să poţi aloca timpul în cauză.
Scriu de 3 ani şi mai bine pe blog. Scriu “trei lulele trei surcele” că e blog personal. Deci cam juma’ de oră-mi ajunge să postez prostioare pe el. Hai o oră poate … Am început să câştig ceva de pe el, dar încă nu-mi plătesc chiar tot timpul investit. Din punct de vedere al gestionării de timp, e o “gaură” pe care o menţin că-mi place să aberez şi că totuşi nu aloc CHIAR atât de mult timp. Este o pauză bine-venită de la alte munci, plus că îmi place comunitatea şi chiar comunicarea asta până la urmă.
Ar merita să ţin un blog super-specializat, care să însemne cel puţin 10 ore de muncă efectivă pentru o recenzie “beton”, plus toate investiţiile inerente, în condiţiile în care sunt neica nimeni şi nu se oferă nimeni să-mi dea scule pe mână? Păi nu prea .. Pentru că piaţa noastră de publicitate este cum ştim că este.
Am ţinut în ultimii ani situri pe română şi engleză. Unele mai mărişoare, unele mai micuţe. Comparativ însă, cel mai slab site internaţional aduce mai mulţi bani decât cel mai ţeapăn site românesc din reţea. Care site românesc, dacă era pe engleză, probabil că făcea bănuţi destul de frumoşi.
Dar aşa .. avem un Adsense care pe România ştim cum plăteşte (e slab şi pe internaţional, dar totuşi mai bun), în multe sisteme de advertising nu poţi intra cu un site românesc, că nu este în engleză, iar cei câţiva lei pe care-i primeşti din afilieri chiar nu te încălzesc (şi avem aici 2 motive: 1. comisioanele mici oferite şi 2. “bunătatea” românului sadea care se fereşte de un link afiliat ca de dracu, ferească ăl de sus să câştige ăl de ţine situl un ban). Acceptarea în lista diverselor agenţii nu se face chiar peste noapte şi pentru asta bagi muncă şi investiţii până ai ceva rezultate. Deci bani şi timp pe care le îngropi într-un proiect.
Este deci de înţeles că vom mai avea de aşteptat până să vedem şi la noi asemenea recenzii de produs. Pentru că nu ne permitem asemenea produse chiar cu uşurinţă şi mai ales pentru că, hai s-o spunem pe-a dreaptă, NU MERITĂ EFORTUL.
