Mi-s un pic mai înceată zilele astea cu scrisul şi comentatul, plus că sunt “offline” în ceea ce priveşte orice altă muncă de web. Suntem din nou în vacanţă .. în timpul vacanţei să zic aşa. Că ne tot propunea R. să ieşim şi noi din casă, de parcă nu eram deja în concediu la el în New York. Dar, dacă tot s-a oferit ocazia, proşti să fim să refuzăm.
Drept pentru care azi dimineaţă ne-am trezit ca tot omul la 9 şi ne-am purtat agustele fiinţe în bucătăria micuţă cât un apartament. Acolo M., pilotul de frate al lui R. venise deja şi discuta despre plecarea noastră la el acasă în Atlanta. Pe sistemul “cam pe la 10 ar trebui să plecăm”. Drept pentru care am lăsat populaţia matură şi minoră în treaba ei şi m-am repezit să pregătesc bagaje pentru mine şi “soare”. Şi aşa-mi prieşte mie sistemul ăsta de “plecăm în max. o oră”, că n-am uitat acasă decât TOATE şosetele lui de schimb (noroc că nu-i scons la picioare) şi (am aflat acum 5 minute) tricoul meu de culcare. Deh, chestii minore. Bine că-i capul bine înşurubat pe umeri ..
Am reuşit într-un final să ne adunăm calabalâcul, normal că nu a uitat niciunul aparatele foto, camera video, încarcător etc., ne-am luat rămas bun de la gâga a mică absolut tristă că plecăm (nuş’ ce face la toamnă, că plecăm “de tot”) şi am pornit la La Guardia.
Unde a mers totul OK, ne-am primit biletele de standby (deci bilete fără loc), am pierdut primul zbor, dar ne-am urcat într-o oră jumate în celălalt. Asta e o găselniţă americană cuget. Se dau şi bilete fără loc, la preţ MULT MAI MIC, dar dezavantajul este că poţi să aştepţi o tură. Avantajul e că, dacă nu te grăbeşte ceva şi sunt destule zboruri ziua aia, ajungi la destinaţie pe o fracţiune de cost.
Zborul în sine a fost OK, nimic de comentat, am ajuns şi în Atlanta, cu iphone-ul lui M. în deşte, că de acum ăla ne ducea acasă. Am schimbat un metrou MARTA şi un bus şi am ajuns la colţul străzii. Care stradă e ca într-un sanatoriu .. spaţiu verde şi multă multă linişte. Fac poze zilele astea, că acum n-am avut nervi, ideea-i că eşti ca la o casă de vacanţă undeva la munte/deal.
Odată ajunşi “acasă”, am despachetat, ne-am schimbat-duşat şi am plecat la “şop”, că am mânca şi noi ceva zilele astea. Suntem stăpâni pe casă şi maşină până joi, când vin ambii fraţi şi a mică, aşa că trebuia să avem şi ceva de pus la intestin.
La Kroger sau cum s-o chema, linişte şi pace. Mâncare, detergenţi, chestii din astea. Îşi ia “soarele” şosete, mai luăm ceva de-ale gurii şi ajungem la casă.
“Ma’am, you can’t buy beer today” îmi spune o “albastră” cât uşa, scoţând de pe bandă pack-ul de 6 sticle de “ale” cumpărate că-şi amintea iubi că din ăsta a băut anul trecut la Fatt Matt’s Rib Shack. Iniţial credeam că iar se lasă cu arătat de buletin, că îs unii care mă cred minoră deşi aproape am vârsta aia pe un picior, dar mă derutează puţin cuvîntul today.
Vazând probabil că mă uit la ea ca la o poartă nou vopsită, sudista îmi spune din nou “nu poţi lua bere duminica” şi-mi explică despre nuş’ ce legea lui proces verbal care interzice să cumperi “alcoale” în ziua domnului. Nici ea nu ştia dacă e sau nu motivaţie religioasă, dar asta e legea.
Nu s-a lăsat până nu m-a cadorisit şi cu un card de “savings” pe care foarte probabil în vom lăsa familiei lui M. şi a mai flencănit cu noi puţin, timp în care un nenea ne punea produsele în plase. Că aici nu ţi le pui tu de pe bandă. Nuş’ de ce, dar tre’ să mănânce şi gura lor ceva.
După ce ne-am pus burţile la cale, am luat noua maşină a lui M. la un “ride” şi am pozat una-alta prin oraş. Nimic spectaculos, doar nişte poze făcute de Niki pe automat, culmea destul de decente ..
Aici ar fi un nenea care doarme pe jos. Sau e doar ameţit, cine ştie ..
Zona Parcului Olimpic este destul de rău famată (culmea) noaptea, chestie de care ne-am convins şi noi, aşa că un nenea vărsat pe jos chiar nu conta …
Asta e probabil ce mai interesantă zonă din parc. Nişte ţâşnitoare în formă de cercuri olimpice care aruncă apa pe ritm (există şi nişte “spectacole” zilnice, când mai şi cântă muzica) şi care atrag o groază de tineri la “baie”. Era aproape 10 noaptea şi ăştia aveau chef de duş.
Sun Trust Plaza se vede în depărtare ..
La ieşirea din parc, pe stradă, era şi “sculptura” asta, deloc nepotrivită, dacă ne gândim că nu se ascultă chiar muzică proastă aici.
Mâine teoretic facem o plimbare de vreo 800 de km dus-întors până în Savannah, deci e posibil să fiu mai tăcută. Cam atât .. merg acum la nani, că mâine e zi lungă.
