Azi e de fapt prima data cred ca prind 15 septembrie la ora asta. Pe cand eram la scoala faceam deja nani, pentru ca faza cu trezitu dimineata functiona doar daca aveam suficient somn la activ. Asa ca ora 11 era limita maxima, ca la copiii cuminti.
15 septembrie.
Se termina libertatea vacantei si te trezesti absolut socat de ora. S-a terminat cu somnul pana tarziu, la 7 esti in picioare si peste cateva minute iesi ca furtuna pe usa, mai sa iti rupi gatul pe scari, trecand peste sfatul ca dupa tramvai si dupa baieti nu se fuge (la ora asta chiar nu te intereseaza sexul opus, dar afurisitul ala de tramvai nu trebuie sa iti scape).
Ai pus pe tine haine frumoase (poate esti mai ingrijita astazi pentru ca e “prima zi”) si dupa uzante tragi dupa tine si un buchet monstruos de flori pentru “doamna”, injurand in gand “magarii” care se imping in tramvai si iti pun in pericol frumusetea botanica din mana.
Ajungi la scoala si iti faci capul periscop. Arborezi un zambet de “curtoazie” cand nu te omori de dragul celor intalniti si ti se umplu ochii de lumina cand iti vezi colegii preferati. Si incepe nebunia .. toata lumea pupa pe toata lumea, toata lumea vorbeste, de preferat simultan.
Dupa toata distractia organizata de scoala (speech, flori, urari de note mari etc.), pui mana pe geanta pestrita in care ai adus asa “profilactic” un caiet “universal” si un pix si te alaturi turmei care intra in scoala.
Intotdeauna sunt si profesori care tin prima ora. Ca asa au planificat ei si iti numara in fata nasului toate subiectele pregatite si iti explica a mia oara ca nu este altfel posibil sa acopere materia. Cel putin asa era pe la noi, cu manualele alea groase si pline de informatie.
Scrii ce ti se dicteaza si asculti visator. Nu iti vine sa crezi ca s-a terminat vacanta. Esti in locul tau in banca, te loveste mirosul de pardoseala inca usor umeda (ca nu poate veni femeia de serviciu mai devreme .. sau poate chiar sunt prea putine), creta scartaie pe tabla si simti un fior pe spinare. Buretele lasa deja urme umede pe tabla si astepti sa se usuce pentru a vedea “valurile” de creta. Nu prea te concentrezi la ora, ca doar inca nu ai intrat in “sistemul de munca”. Astepti sa se termine ora sa poti finaliza povestea cu muntele si cum era sa cazi pe poteca sau cum ai vazut un tip ‘misto’ pe plaja.
Povestile difera, senzatiile difera, dar pana la urma a inceput scoala. Stii asta si te bucuri sau te intristezi..
Astazi portile scolilor se vor redeschide pentru alte genti pestrite si povesti cu tipi pe plaja. E un nou inceput. Sansa ta de a face mai bine, de a lua note mai mari, de a scrie mai frumos. Poate vei citi mai bine, poate il impresionezi pe “profu” de mate. Poate vei termina cu un premiu .. poate ..
Pentru multi ca mine ziua aceasta este doar o zi normala de lucru. Vom planifica urmatoarele plati, vom aduna facturile cele noi, vom astepta sa vina salariul, ne vom certa cu seful sau doar vom astepta sa se termine ziua, sa mergem acasa. Ne vom intalni cu voi pe strada, vom injura aglomeratia si o vom pune in carca voastra .. “a inceput scoala, uite dom’le cate masini” de parca fiecare copil de 5 ani are carnet si masina .. va vom vedea cu uniforme sau fara, cu cate un ghiozdan monstruos pe spate sau doar mainile in buzunar si cu toate planurile voastre de mai bine intiparite intr-un zambet adormit.
Multi dintre voi urati ziua asta pentru ca va ucide libertatea lunilor de vara, pentru ca va forteaza sa va treziti devreme, sa vedeti in sfarsit frunzele galbene de pe jos. Vor veni ploi, teze, eseuri si frigul iernii. Stiu, deja visati la vacanta de iarna ..
BAFTA sa aveti in anul asta si toate dorintele voastre de mai bine sa se implineasca. Inainte de a va stramba cu scarba la auzul cuvantului ‘scoala’ ganditi-va ca peste cativa ani veti vedea TOTUL in alta lumina. Oricat de bine v-ar fi atunci, va veti aminti cu drag de prima zi de scoala si veti simti din nou fiorul acela de scolar. Veti fi tristi insa pentru ca timpul nu se poate da inapoi si fiecare inceput de scoala cu promisiunile lui s-a pierdut demult.
Las’, vacanta de iarna nu e atat de departe 😉
