A trecut ceva timp de când nu am mai recomandat un film pe aici, aşa că astăzi vă povestesc despre Precious. Pe care nu l-am vizionat la momentul oportun (2009), că-s mereu în urmă cu cinematografia, plus că am ritmul meu de vizionat şi nu sar de la el.
Acum 2 seri am dat de el pe Netflix şi am cugetat că ar merita să fie văzut, mai ales că avea un rating foarte bun.
Claireece Precious Jones este o puştoaică din Harlem (un cartier vai de capul lui din New York, chiar şi mai bătut de ăl de sus prin ’87, când are loc acţiunea) cu multe probleme pe cap.
Are 16 ani, este obeză şi de culoare, abuzată constant de mamă şi violată de “tată” (iubitul mamei) de la vârsta de 3 ani. Este aproape analfabetă, deşi e destul de deschisă la minte şi doreşte să înveţe. Are un copil cu sindrom Down (născut din “dragostea” paternă) şi este din nou însărcinată din cauza aceluiaşi animal.
Cu toate că viaţa ei este absolut oribilă, Precious mai are puterea de a visa şi de a se detaşa astfel de realitatea crudă.
Fiecare zi e cam la fel. Urlete şi oale aruncate în cap din partea mamei, ce îşi petrece timpul eşuată pe o canapea privind ori emisiuni-concurs ori “telenovele”, mizeriile spuse de vecini sau colegi, sărăcie şi abuzuri din partea “tatălui”.
Cu toate că-i place la şcoală, mama (jucată absolut genial de Mo’Nique) se împotriveşte: asta ar însemna să nu mai primească ajutorul social. Fata creşte cu zero încredere în sine (la câte îi spune maică-sa, nici nu e de mirare), dar lasă totuşi o impresie bună la şcoală. Doamna director, care decide să o exmatriculeze (e gravidă a doua oară şi are doar 16 ani), îi recomandă însă o şcoală alternativă (Each One, Teach One) şi are grijă ca actele fetei să ajungă acolo.
La şcoală începe să prindă mai mult curaj şi decide că doreşte să-şi înveţe copiii carte. Naşte la puţin timp şi este îngrijită exemplar de o “nursă” bărbat (zău dacă l-am recunoscut pe Lenny Kravitz în rol), apoi revine acasă, unde este din nou luată la bătaie de mamă. De data aceasta nu mai stă doar să încaseze şi pleacă din casă, găsindu-şi refugiul la şcoala alternativă. Acolo primeşte în continuare ajutor de la profesoara ei şi de la colegi.
Nu vă stric bucuria povestind tot filmul, suntem teoretic cam la jumătatea acţiunii. Vă foarte recomand filmul însă. O veţi recunoaşte (poate) şi pe Mariah Carey într-un rol surprinzător de bun.
Cele 2 actriţe care ţin însă filmul sunt Mo’Nique, absolut incredibilă în rolul “maşterei” şi Gabourey Sidibe, care până atunci nu jucase în niciun rol mai serios. Ei bine, pe ăsta l-a jucat, nu glumă.
Nu este un film “confortabil”, aş găsi chiar ceva similitudini cu Requiem for a Dream, dar e un film ce merită atenţia.
