Îmi plac produsele Apple. Sunt o snoabă şi ahtiată după chestii care arată bine, deci ar fi normal să colecţionez tot ce au produs, pentru că sunt electronice de calitate şi frumos lucrate. Am stat însă departe de ele dintr-un simplu motiv: banii. Luate la bani mărunţi laptop-urile lor, deşi frumoase şi sunt convinsă de calitate, costă de 3-4 ori mai mult decât un laptop fără ‘fiţe’, de genul HP-ului meu, poreclit de stăpână-sa ‘tractorul’.
Anul trecut am avut de ales între a da peste 2000 de dolari pe un MacBook Pro (bani pe care oricum nu îi aveam aşa de uşor) şi sub 600 de dolari pe laptopul pe care îl şi deţin. Cum aspectul în cazul ăsta nu este atât de important, am ales un preţ mai mic pentru un produs mai urâţel, dar care face treabă absolut OK. Sunt extra-mulţumită de el şi culmea Windows 7, deşi tot Windows, este extrem de stabil. Şi slavă ălui de sus, că l-am pus în bot cu jde programe necesare unui maxim web designer, cum sunt.
Când am venit în primăvară, R. şi-a lăsat iPad-ul pe fotoliu, în sufragerie. M-am jucat pe el puţin şi am fost cucerită. E superb de folosit şi ecranul tactil chiar aduce alt farmec statului online. Normal că nu poţi face muncă de web adminstration de pe tabletă, dar să scrii ceva pe un forum sau să comentezi pe un blog e absolut ideal. Plus cititul de cărţi că asta mă atrăgea chiar şi mai mult. Deşi am cărţi pe laptop, mereu am altceva de făcut, plus că mi-ar plăcea să stau tolănită şi cu 5 kile de laptop pe burtă e oricum dar plăcut.
Am tot stat pe gânduri, căutând şi alte variante, pentru că nici 700 de dolari nu cresc pe garduri, plus că nu mi se pare normal să dau pe o tabletă ce are 10% din funcţiile unui laptop, mai mult decât am dat pe calculatorul care-mi câştigă existenţa. Cum vara asta am avut şi alte priorităţi la spart bani (în special pe Niki şi obiectivul lui mare, plus preumblat puţin prin Sud şi plătit onor ratele la maşină), abia acum la spartul târgului am luat decizia de a nu pleca de aici fară ceva de genul unei tablete.
Într-o bună zi, stând pe ‘tron’ am aruncat un ochi pe o revistă din asta de genul Click, adusă de D. de pe avion. De obicei doamna care face curăţenie la noi e interesată de ele, aşa că i se aduc permanent. Şi acolo era o reclamă la Nook Color, noul ereader de la Barnes and Noble, cu ecran color şi tactil pe deasupra. 250 de dolari. Mda, sună mai interesant.
L-am cumpărat şi pe micuţul Nook de care sunt exagerat de mulţumită. Se conectează în 2 secunde la calculator prin USB, e văzut repede şi transfer uşor ce e de transferat sau şterg cărţile citite. Stau pe net, când e nevoie şi mi-e atât de drag şi de uşor de ţinut (fiind şi mic, cât un caiet A5), încât de aproape 3 săptămâni DOAR IERI seară nu am citit ceva, că am avut altele pe cap. În rest, de pe la 6-7 până la miezul nopţii stau cu el pe burtă. Ajung în curând să transform blogul într-un nou bookblog în stilul ăsta, că nu trece săptămână să nu citesc măcar 3 cărţi.
Nu este atât de frumos finisat, chestie pe care mi-a spus-o şi iubi. Drept este că iPad e cu 5 clase mai sus ca şi design, dar nu plătesc aproape 500 de dolari în plus pentru o carcasă. Şi nici pentru o cameră video, că mi-este necesar să mă holbez pe skype cu ai mei. Oricum, dacă e să plec undeva câteva zile, NU plec fără unul dintre laptop-uri, că munca mea nu înseamnă doar să dau din degete pe blog. Deci la o plecare de chiar 2 zile vine şi ‘ăla micu’, iar el are tot ce trebuie şi pentru asta, plus programele fără care nu pot lucra.
A trecut şi perioada de probă, aveam 14 zile în care să decid dacă-l ţin. Dacă nu, îl duceam înapoi la Staples şi primeam banii înapoi. Fără întrebări şi nazuri. Nu este însă cazul, jucăria este absolut superbă şi ‘mărită’ bine de tot calităţile unui e-reader şi ale unei tablete micuţe.
Ultimul contact cu un produs Apple, care mi-a confirmat că nu doar preţul mă ţine departe, s-a întâmplat acum vreo 2 săptămâni. Iubirea a primit cadou un iPod. Nu e ultimul răcnet, dar e bun. Aceleaşi ‘finisaje’ excelente cu care ne-am obişnuit, o bucurie să-l foloseşti. Omul e îndrăgostit de el. Şi-a luat încărcător, căşti etc, mai puţin şi se transformă în ‘apple fan boy’.
Cu ocazia asta mi-a donat un Philips GoGear pe care l-a luat acum câţiva ani. Un mp3 player mic de tot, cu radio şi 4 giga spaţiu. Perfect pentru mine. El a rămas cu iPod-ul şi m-a rugat să-i mut muzicile lui de pe Philips pe noua jucărie. Muzica era descărcată deja pe comp, aşa că am legat prin USB iPod-ul şi caută folderul de muzică. Era ascuns. Am mutat pe comp fosta muzică şi am urcat noile fişiere. Dă omul să pună muzica .. tot vechile titluri sunt acolo.
Cum aveam alte chestii importante de făcut (de gen căscat ochii la Netflix), am început să bolborosesc şi să-i trimit pe unde se poate pe deştepţii care fac ca un simplu transfer de date să fie mai cu moţ. Am citit pe net. Da, trebuie instalat iTunes. Exact asta îmi doresc, încă un soft inutil pe comp. L-am instalat, am mai stat 10 minute să înţeleg cum se mută ‘librăria’ şi am făcut din nou transferul respectiv. De data asta a mers. În total cam juma’ de oră pierdută pentru ceva ce se termină de obicei în 3 minute.
Astăzi am dezinstalat iTunes şi am realizat cu deosebită plăcere că a instalat încă vreo 4 sub-progrămele pe comp. Că asta doream, cât mai multe rahaturi instalate.
Nu am uitat să-l bolborosesc pe omul meu că nu pot ăştia să folosească ceva simplu, trebuie să te scarpini în urechea stângă cu mâna dreaptă, prin spate de preferat. Pretenţia mea de utilizator este să fie totul uşor de gestionat şi de preferat fără o groază de aplicaţii. Nu-mi trebuie iTunes să mut nişte muzică, nu am nevoie de nimic să mut cărţi sau imagini pe Nook. Vreau să mă pot conecta prin USB, şi în ideea că nu tot timpul am net şi mi-e mai normal să mut fişiere prin ‘cablu’ decât prin reţea, vreau să meargă repede şi să nu mai am nevoie de 5 programe pentru 100 de piese.
Cuget deci că mă tot depărtez de ei. De câte ori văd un device interesant, caut la concurenţă ceva similar şi clar la un preţ mai mic. Plus posibilitatea de transfer rapid şi uşor, de preferat fără soft suplimentar. Sunt de acord să am soft pentru camcorder, care filmează în nuş’ ce formatul lu’ peşte, dar ăla măcar are şi un youtube uploader, care urcă în 2 timpi şi 3 mişcări clipul pe contul meu de youtube. În rest, lasă-mă în pace cu iTunes şi tot felul de daravele care-mi încurcă treaba, când vreau doar să bag un USB drive şi să dau copy-paste.
De multe ori produsele pe care le aleg eu nu sunt atât de frumoase şi nu au factorul de ‘cool’ în ele, dar prefer un produs mai puţin ‘finisat’ şi poate 90% din facilităţile unui produs Apple, dar la preţ de 3-4 ori mai mic. Plus o mai mare libertatea de mişcare, transferuri rapide etc.