Nu suntem agenti de vanzari

Piaţa de publicitate din România se mai dezmorţeşte puţin. Avem tot mai multe agenţii interesate să intermedieze publicitate şi chiar clienţi care te contactează direct. În afara unor probleme de genul că agenţiile nu înţeleg că există şi alt gen de situri decât bloguri şi că le ia şi câte 6 luni să-şi plătească datoriile sau că unii clienţi încă trăiesc cu impresia că toţi oferă publicitate pe 10 lei, în general lucrurile încep să prindă contur. Ultimul an a fost şi pentru mine chiar bun, iar viitorul sună – vorba unui mult iubit operator de telefonie mobilă – bine.

Se construiesc campanii tot mai isteţe, se cumpără banner pe site, se scriu advertoriale sau se organizează diverse drumeţii sponsorizate de companii.

Există însă şi clienţi care doresc rezultate şi mai clare. Vânzări, astfel încât să plătească doar comision şi să se bucure de ‘awareness’ gratis. Pentru că, atât timp cât nu vinzi prin link-ul afiliat, nu primeşti nimic, chiar dacă ţii blocat un spaţiu de banner de pildă cu lunile, pierzând astfel sute de euro pe care alţi clienţi sunt fericiţi să-i plătească.

Am scris despre cum am făcut rahatul praf cu eMag Profit Share, care din punctul meu de vedere a fost pierdere de timp şi de spaţiu. Sunt destule voci care propovăduiesc marketingul afiliat, dar rezultate serioase au câţiva, în timp ce eMag fac campanie pe situri gratis.

Recent am refuzat o altă ofertă de genul acesta, care suna bine la ‘rezultate’, dar nu ai de unde să ştii care vor fi ele. Poţi scoate bani frumoşi sau poţi bloca spaţiul respectiv timp de 1 an pentru 50 de euro. Sau chiar mai rău, dacă e să vorbim despre rezultatele mele senzaţionale cu eMag.

Veţi spune că este vina mea, că nu ştiu să vând. Lăsând la o parte alte variante (reclamă prost gândită, site neatractiv, servicii/produse care poate nu interesează, faptul că mulţi români au grijă să NU intre pe link afiliat, deci nu ţi se contorizează vânzarea etc.) ajungem la marea mea problemă cu un asemenea sistem: NU SUNT AGENT DE VÂNZĂRI.

Sunt blogger aici, forum admin pe alte situri, web designer şi creator de conţinut. Cam atât.

Vi se pare că am prea puţine atribuţii? Păi să vedem: munca pe blog(uri) – scris conţinut constant, de preferat de calitate, petrecut timp să studiez o statistică, mai o carte de SEO, mai o carte pur şi simplu, să nu mor proastă. Pentru forumuri e chiar şi mai distractiv: ai de curăţat după spammer-i, sau să faci tot posibilul să nu intre peste tine. Scrii articole şi deschizi subiecte, gestionezi crize de nervi şi istericale, când se mai satură câte unul de prea multă ordine, te promovezi constant etc.

Petrec cam 3-4 ore ZILNIC pe reţea, după vreo 8 de lucru ca web designer cu diverşi clienţi. Pentru că reţeaua, oricât de superbă este, încă nu aduce veniturile pe care le fac pe partea de servicii.

Asta ştiu să fac. Să ţin nişte situri zic eu decente, să scriu articole, să ‘desenez’ teme frumoase pentru ele şi să le menţin, în ciuda intenţiei de a-mi băga picioarele, sentiment pe care-l am măcar o dată la 3 zile.

Treaba mea este deci să păstrez un anumit nivel de trafic şi expunere pentru situl respectiv, să ofer spaţiul respectiv de reclamă sau să scriu un advertorial de bun simţ pentru a promova produsul sau serviciul clientului. Nu o fac în bătaie de joc şi nici nu promovez orice rahaturi.

Până aici sunt însă atribuţiile mele. Nu este treaba mea că produsul este până la urmă un fiasco, pentru că nu mai am vreo putere de decizie. Nici că vouă poate nu vă place, aşa că-l veţi ignora. Ce pot eu să fac este să-l prezint apetisant şi să pun la bătaie un spaţiu bun în ‘economia’ temei grafice pe care o am pentru situl respectiv. Cam la fel cum o firmă plăteşte lunar o anumită sumă pentru un banner stradal sau o reclamă luminoasă în Times Square. Nu interesează pe nimeni că ai sau nu vânzări, te costă x dolari (sau milioane, dacă vorbim de ultimul exemplu) să te afişezi acolo.

Chiar dacă situl respectiv nu îţi face vânzare directă (mai ales dacă vizitatorii nu cumpără prin link, dar deschid o nouă fereastră cu adresa sitului sau şterg ID-ul de la finalul linkului), reclama respectivă există. Şi e foarte probabil ca, şi dacă nu cumpără atunci, vizitatorul să aibă situl respectiv ca primă alegere, când se gândeşte ‘eu de unde cumpăr un calculator?’, vânzare ce nu mai apare ca şi intermediată de situl x, pentru că nu poate fi confirmată prin ID-ul respectiv.

Cine are de câştigat din sistemul acesta? Advertiserul, normal. Pentru că plăteşte poate câteva sute de lei unui afiliat mai înfipt, în timp ce sute de alţi afiliaţi i-au făcut reclamă gratis.

– Deşi cel mai mic preţ posibil pentru reclamă pe net este de un dolar pentru 1.000 de afişări, eMAG a găsit 8.690 de fraieri care i-au promovat ofertele la CPM de 12,8 cenţi USD

– eMAG a reuşit să îşi afişeze reclama de 1,18 MILIARDE ori cu numai 152.000 dolari, în condiţiile în care preţul minim ar fi trebuit să se ridice la 1,18 milioane dolari

– Pentru că au generat vânzări de 5 milioane dolari, fraierii care au promovat reclama eMAG au primit câte 2,1 dolari pe lună. FELICITĂRI!

“Fomiştii” de pe net au fost “prostiţi” de eMAG cu cel puţin un milion de dolari (e un articol de la începutul anului, dar problema se vede uşor – merci Friv de link)

Funcţionează sistemul? Pentru UNII. Pentru restul înseamnă doar promisiuni de câştiguri.

Aş face pe ‘agentul de vânzări’? Foarte probabil că nu, specializarea mea nu este aici. Şi, dacă nu mi s-ar părea capăt de ţară să pun un link afiliat undeva într-un articol, nu sunt chiar încântată de ideea de a ocupa spaţii de reclamă cu bannere în speranţa că …

 

IF YOU ENJOYED, PLEASE SHARE. THANK YOU IN ADVANCE.
Ramona Jar
Ramona Jar

I'm an SEO consultant, web designer and part-time tennis coach. Wife, mother, dog and cat owner (or owned). Romanian by birth, American by choice.

Articles: 1793