Mă scoate Tomatina din lene (săr’na don’şoară) şi mă întreabă care-s alea 10 dorinţe care-mi sunt neîmplinite. Din alea mari şi arzătoare, aşa cum avem noi ăştia cu două picioare şi un suflet prea băgat în seamă.
Şi am crezut că e uşor să fac lista, că doar orice om pe lumea asta are măcar 100 de dorinţe mereu de realizat. Şi uite că nu este. Probabil singurele dorinţe pe care le consider eu de neîmplinit şi la care am renunţat, sunt cele ‘oprite’ de moarte. Deh, cu asta nu te poţi juca. Deci, dacă mă gândesc că mi-ar fi plăcut ca bunicul meu să se bucure odată de strănepoţi, s-a cam dus în fericire planul, că din păcate şi-a mutat domiciliul pe Rusu Şirianu (timişorenii ştiu despre ce vorbesc).
În rest, REFUZ să accept că nu se vor împlini.
Mi-aş dori să mă antrenez mai departe şi să primesc într-un viitor centura neagră. Mi-s la mijlocul drumului. Sunt sănătoasă şi poate că voi re-simţi dorinţa de a rupe totul şi de a mă vedea în acel moment ce va demonstra că am străbătut mult drum şi mai am hăt bine. Mi-aş dori să vizitez Japonia şi sper să ajung şi acolo.
Mi-am dorit multe lucruri şi pot spune, mulţam cui o trebui, că mi s-au cam împlinit visurile. Drept este că am tras ca neomul şi chiar am tendinţa să mă înfig ca un bulldog într-o treabă pentru care am pasiune. Nu doresc multe chestii în general, dar, când mi se pune pata, văd doar acel ‘ţel’ şi de obicei cam ajung acolo.
Dacă nu, se cheamă experienţă de viaţă şi mergem mai departe.
Vor fi multe dorinţe în viitor, sper doar să le bifăm pas cu pas.
Iar tu, Tomatino, chiar ai nevoie de un consult la ‘pisălogul’ dojo, că nu mi-s plecată decât de juma’ de an şi ei deja tot felul de gânduri ciudate. Las’ că ţi le scot din cap. 🙂
Deci, onoraţi cetitori .. voi ce dorinţe nu aţi realizat încă? Sper că nu multe.
