‘Codul lui Da Vinci’ a deranjat puternic Biserica, mai ales cu ipoteza că Maria Magdalena şi Iisus ar fi fost căsătoriţi (ea nu era ‘stricata’ prezentată de Biblie) iar Sfântul Graal este de fapt ‘sânge regal’, mai pe româneşte linia descendenţilor din Iisus (cei doi ar fi avut o fată, Sofia). Ei bine Îngeri şi Demoni le-a stat chiar mai rău în gâtlej, pentru că de data asta aproape că le-a explodat Vaticanul (şi la propriu şi la figurat).
Dacă aţi citit deja primul roman, nu cred că mai aveţi ceva nou de descoperit. Cam aceleaşi ingrediente: informaţii religioase, istorice, geografice şi un fir epic de-a dreptul întortocheat şi nu lipsit de răsturnări serioase de situaţie, plus un final la care nimeni probabil nu visa.
Hai să aflăm mai în detaliu ce se întâmplă.
Robert Langdon, profesorul care a descâlcit şi misterele din cartea precedentă, se vede pus din nou în faţa unei situaţii fără ieşire pe care trebuie să o rezolve în 24 de ore. Cu câteva ore, în Elveţia, un cercetător, Leonardo Vetra, a fost asasinat şi tatuat pe piept cu o ambigramă Illuminati. Chiar şi mai grav este că din laboratorul său a dispărut un ‘flacon’ de anti-materie, care, dacă explodează, rade totul pe o rază de câţiva kilometri.
Anti-materia stă ‘suspendată’ în respectivul ‘flacon’ şi este ţinută la mijloc de existenţa a două câmpuri electromagnetice. Acestea sunt la rândul lor ‘susţinute’ prin energia din soclul respectiv sau printr-o baterie ce ţine doar 24 de ore.
Cum ‘flaconul’ a fost scos de acolo, este clar că timpul trece în defavoarea celor care ar încerca să rezolve misterul.
Langdon este şocat să realizeze că Illuminati mai există. Timp de sute de ani Biserica a făcut tot ce s-a putut să-i elimine, dar ‘organizaţia’ a continuat să existe în mod secret. După atâta timp de prigonire, este momentul să-şi ia revanşa. Cel puţin asta este concluzia la care poţi ajunge, văzând ce se întâmplă.
Momentul este cât se poate de rău ales (pentru Biserică). Papa tocmai a murit şi cardinalii s-au adunat în Conclav pentru a stabili următorul Suveran Pontif. Vaticanul este plin de turişti şi de credincioşi iar anti-materia, în caz că nu bănuiaţi încă, a ‘aterizat’ exact acolo.
Cine sunt Illuminati? Unde este anti-materia? Cum poţi găsi calea spre vechiul loc de întrunire doar luându-te după simboluri vizibile prin Roma de astăzi? Au putut oare Illuminati să-şi ‘marcheze’ reperele chiar sub nasul Bisericii? Care dintre artiştii şi oamenii de ştiinţă de pe atunci le-au fost alături?
Multe întrebări la care veţi găsi răspuns citind cartea. Recunosc sincer că m-a acaparat atât de tare, că am rumegat-o pe nerăsuflate. Dan Brown, oricât este considerat de ‘comercial’, are un mod al lui de a te prinde şi a te atrage în acţiune. Nu îţi dai seama aproape în niciun moment cine este sau nu vinovat, iar situaţiile sunt atât de repede răsturnate, că abia ţii pasul.
Dacă sunteţi în căutare de o lectură uşoară şi plină de emoţii, recomand cu drag cartea.
PS: urmează şi alte romane de Dan Brown la recenzie, că mi-am făcut datoria şi le-am citit aproape pe toate 😉
