… din fericire, zic.
În 11 septembrie, atunci, făceam tură lungă la radio. Stăteam cu ochii pe televizor şi pe siturile de ştiri şi ieşeam pe post din juma’ în juma’ de oră, pentru a ne ţine ascultătorii la curent cu ce se întâmplă peste ocean. Eram şocaţi că se poate întâmpla aşa ceva. Iubi era pe telefon cu R. şi ‘trăia’ evenimentele prin telefon. Biroul prietenului nostru este peste East River, destul de aproape de zona respectivă. Privea cum cad ‘Gemenii’ şi-i spunea lui iubi ce se întâmplă. Pe atunci iubi nu era al meu 🙂
Am apucat să fac nişte plimbări prin zona fostului World Trade Center, Ground Zero sau cum s-a mai chema. A fost una dintre locaţiile dragi mie pentru că la doi paşi este faleza spre Battery Park şi acolo plimbarea era mereu plăcută. Aer curat, o briză constantă şi, primăvara, mult parful de flori.
Anul trecut am intrat şi în Memorial. Eram cu nişte prieteni din Alabama, aşa că i-am dus acolo. Ne-a pierit zâmbetul de pe buze şi ne-am ‘pleoştit’ imediat. Nu poţi vedea poze, filme sau diverse obiecte de atunci şi să mai şi râzi cu poftă.
În urmă cu vreo lună şi ceva, pe când am mai făcut o plimbare în zonă, am intrat şi în St. Paul, biserica de vis-a-vis de ‘Gemeni’, un loc cheie pentru operaţiunile de salvare de după atac. Aceleaşi priviri triste ale turiştilor în faţa exponatelor. Sunt americani sau străini, aşa ca mine, uniţi de acelaşi sentiment.
Tristeţe.
Departe de toate mizeriile politice, atunci, în urmă cu 10 ani, au murit OAMENI. Ca mine şi ca voi, oameni a căror singură vină a fost că s-au aflat în momentul prost în acel loc. Oameni veniţi la muncă sau implicaţi în operaţiunile de salvare.
În toţi anii aceştia s-au vehiculat tot felul de variante şi de supoziţii. Nu despre ele doresc să ne amintim. Aş dori doar să ne gândim că atunci, acolo, nişte oameni nevinovaţi au fost prinşi în toate mizeriile respective. Şi au plătit cu viaţa.Pentru ei am avut o lacrimă în colţul ochilor, de câte ori m-am plimbat pe la fostul ground zero. La ei şi la familiile lor trebuie să ne gândim acum, la 10 ani după dezastru. Restul sunt mizerii.
Iată şi câteva poze de prin zonă, restul le aveţi pe BWI în albumul World Trade C enter.
