Crize de nervi. Ai o maşină lentă în faţă, altul nu cască ochii şi nu semnalizează, e idiot să şofezi cu 50 la oră în localitate. Te grăbeşti, vrei strada ta, toată lumea te încurcă. Şi este clar, ţie nu ţi se poate întâmpla. Pentru că doar alţii mor, doar alţii devin statistici.
Încetează să te grăbeşti. Condu atent, lăsă de la tine. Da, dobitocul s-a băgat în faţa ta. Ţi-a tăiat calea. Şi? Eşti mai puţin om? Ţi-au căzut epoleţii? Te grăbeşti chiar atât de tare? Unde? Ce este atât de important încât să-ţi rişti VIAŢA? Pentru că orice greşeală înseamnă oase rupte sau vieţi pierdute. A ta sau a altora. Merită?
Înainte să-ţi spui în barbă că nu ţi se poate întâmpla … se întâmplă. Şi moartea aşteaptă chiar şi cea mai mică ocazie să te facă statistică.
Rezultatul?
O soţie tânără rămasă fără omul pe care îl iubeşte. O fetiţă de 7 ani, ce va creşte fără tatăl ei iubit, una de O LUNĂ ce nu-l va cunoaşte niciodată. Veţi spune că nu scrie în ştire. De unde ştiu asta?
Ştiu, pentru că astăzi am vorbit cu soţia lui. Să pregătească o coroană din partea noastră pentru Florin. Că noi aşa i-am spus. Florin este .. a fost .. văr primar cu tată-miu. A făcut armata pe aici şi a stat la noi în perioada aia, ca multe alte rubedenii din Ardeal şi Moldova. Era un moldovean frumos şi înalt, cu obrajii mereu roşii, ochi verzi şi mari, frumos ca o fată. Nu vom merge la înmormântare, pentru că e distanţă prea mare. Vom fi de aici alături de familia lui. De o soţie tânără şi două copile orfane.
Nu-i aşa că nu mai contează că vechitura aia de maşină din faţa voastră parcă stă pe loc? Oricum ajungeţi. Mai bine ajungeţi mai târziu, decât niciodată. Da, toţi putem deveni statistici.
