O discuţie interesantă prinsă pe un blog ‘americănesc’. Respectivul spunea că este prof de mate şi că i se pare destul de OK să lase elevii să folosească un calculator, în loc să mai piardă timpul cu calculele respective. Din punctul de vedere al rapidităţii lucrului la clasă, aş putea vedea o utilitate. În rest …
Pe când eram eu jună nu aveam voie să folosim chestii din astea. Sub nicio formă. Aşa că făceam calculele ori din cap, ori pe hârtie, când erau deja chestii complicate şi numere cu destule cifre. Pe vremea aia calculam BINE şi repede. Un calcul lua secunde, deci nu pot spune că aveam chiar aşa mari dureri cu timpul, că tot apucam să le fac pe toate.
Au mai trecut ceva ani şi am ‘crescut’. Am PC de ani buni, aşa că de multe ori îmi ia doar secunde să deschid utilitarul şi să-mi văd de treabă. Chiar şi telefonul meu ‘ne-smart’ măcar asta poate face. Rezultatul? Sunt ca un copil de clasa a doua la calcule. Ori le buşesc de tot, ori îmi ia 5 minute să fac o sumă sau o înmulţire. După care e iar posibil să buşesc numerele.
Mă uit la ‘soare’, care calculează din cap aproape mereu şi o face mai ceva ca un computer. Pentru că nu şi-a ‘lenevit’ mintea cu ajutoare şi a reuşit să nu-şi uite chestiile memorate cu prilejul ăsta. Am momente când stau să gândesc dacă 6 ori 9 e chiar 54.
Io deci aş merge pe ideea că e mai sănătos pentru ei să calculeze din cap şi pe hârtie. Poate că ia mai mult cu 2 minute, dar măcar faci operaţiile din minte şi nu ajungi la 30+ de ani să te împiedici într-o scădere la supermarket sau să nu poţi stabili ce consum are maşina ta, decât dacă foloseşti un calculator.