În dimineaţa conferinţelor SMS, după ce am lăsat în sală una-alta, am ieşit ‘la o cafea’ cu puţinii bloggerii şi ne-bloggeri veniţi la eveniment. Eram cred vreo 4 iniţial în hol la ‘Timişoara’. În faţa mea un tip înalt şi arătos, de care am făcut imediat mişto că era cu iPad-ul după el, după care ne-am luat la alte vorbe.
E ‘tipul cu Alergotura’, îmi spune şi Cristina, că io era ca picată de pe Marte. Drept îi că am întâlnit mulţi oameni săptămânile astea şi, deşi pe unii chiar îi ştiu de pe net, nu fac mereu legătura.
Mintea mea de femeie îl etichetează imediat: gagiu mişto. Între timp, trecând la alte discuţii, vine vorba: ‘am slăbit 35 de kile’. Încerc să-mi imaginez cum arăta la ‘greutatea’ respectivă, dar imediat renunţ. N-are rost să-mi stric plăcerea de a-l privi. Arunc însă nişte vorbe de apreciere, pentru că sunt impresionată. Îmi place să aud cum oamenii, prin voinţă reuşesc ceva. ORICE. Să se lase de fumat, să slăbească, să prindă un job dorit, să fugă un maraton etc.
Vă dau un link către povestea lui, pentru că merită citită.
Nu ştiu sigur dacă am pus poza asta pe blog sau dacă am scris despre ea. Nu mai ţin minte, dar m-a impresionat ideea. Este o reclamă pozată undeva prin Manhattan, mergând spre Intrepid Museum.
‘Nu există obstacole. Doar provocări.’
Am cunoscut oameni care au pornit ‘de jos’ şi care au reuşit. Am cunoscut oameni care s-au lăsat de ‘vicii’, doar pentru că au decis că este momentul să se schimbe. Am cunoscut oameni care, iată, au dat juma’ de om de pe coapse, pentru că au avut puterea să-şi asume toate provocările pe care le presupune o asemenea schimbare.
Nu mă pot lăuda cu chestii enorme, pentru că slabă am fost mereu, de fumat nici n-am încercat. Sunt plictisitoare faţă de oamenii ăştia care şi-au dat viaţa peste cap în cel mai frumos mod, doar pentru că acolo între urechi ceva a fost mai puternic decât orice.
Am reuşit mereu ce mi-am pus în cap, asta este drept. Am vrut un job la radio la 15 ani. La 20 de ani l-am avut, cu toate sacrificiile necesare. M-am ‘lăsat’ de acest vis doar pentru că nu mai corespundea aşteptărilor mele (salariul, fie vorba între noi, că munca în radio e superbă). Am ajuns web designer pentru că m-am încăpăţânat să fac asta, lucrez pe ‘pielea mea’ pentru că asta mi-am dorit.
Mi-a plăcut mult ‘reclama’ aceasta pentru că de multe ori reuşim să mutăm munţii doar pentru că ne punem asta în minte.
Veţi spune că viaţa ne dă şuturi când ne aşteptăm mai puţin. Da, face chestia asta. Sunt oameni care au cazut la pământ de multe ori şi s-au ridica mereu. Sunt oameni care au fost doar puţin încercaţi şi au ales să spună ‘nu pot’. Nu avem control asupra acestor întâmplări, dar putem alege să avem o reacţie. Şi, cine ştie, poate odată ne vom putea lăuda că am slăbit 35 de kile. Sau că am devenit artişti de succes. Sau doar că am făcut faţă provocărilor.