Ieri ne-am preumblat prin Fuengirola pentru nişte cumpărături, după care, în loc să trecem la făcut ouă umplute, ne-am ‘pierdut’ undeva pe malul mării, la un mic ‘birt’. Am savurat fiecare o cafea sau cafe latte (eu), după care am revenit acasă pentru ouăle în cauză. Ne-am făcut damblaua, ne-am spălat şi pregătit de vizitat. Eram invitaţi la masă la nişte prieteni, aşa că până la ora 1 ne-am delectat cu niscaiva mâncare de să leşini de bună ce-a fost.
Astăzi am răsărit cam pe la 11, că nu ne trăgea inima spre nimic şi, pentru că tot mi-am propus să fac mai multe plimbări prin ‘sat’, am plecat la preumblare. Ciudat, azi era înnorat, prima dată când prindem nori mai serioşi de când suntem pe Costa del Sol.
O clădire aproape de cea în care stăm noi. Culorile nu sunt chiar geniale azi, că era cenuşiu cerul şi eu nu-s chiar pozar la National Geographic
Un copac şi o plăcuţă de ceramică la baza lui. Cuget că-i ăl de l-a sădit sau a donat bani pentru el.
Asta este biserica, la 20 de metri cred de unde stăm noi. Fiecare stradă are decoraţiuni de Crăciun, deşi nu au văzut săracii zăpadă decât în filme. Sau dacă au plecat spre alte locaţii. Trebuie să fac nişte poze noaptea, că arată frumos străzile astfel ‘împodobite’.
Să nu ziceţi că vă minciunesc. Temperatura înregistrată de chestia asta: 16 grade C. Cu plus.
O străduţă cu sens unic. Se observă lipsa maşinilor parcate. Pentru asta există parcări subterane, pentru care abonamentul e undeva la 100 de euro lunar. De asta pe aici te cam gândeşti dacă merită sau nu să ai maşina cu tine. Că oricum nu poţi s-o parchezi în uşa magazinului, în bunul stil românesc.
Plante frumoase şi verzi, iar undeva în depărtare: marea.
Marea supărată astăzi şi deloc primitoare. Aşa că, dacă tot era trezită cu nasul la cearşaf, am gândit că pot face nişte poze interesante din ‘buza’ ei.
Dacă pe aici era chiar foarte previzibilă, m-am deplasat spre stânga, unde-s stâncile, iar valurile ceva mai interesante
Mi-a venit chiar ideea de a poza nişte paşi. Am venit cu spatele (ce deşteaptă) foarte încântată să mă joc de-a prinsa cu valurile.
Pentru următoarea poză m-am postat ‘pup’, am pus aparatul cât mai jos şi m-am pregătit de o poză genială. Aşteptam să vină un val mai interesant, să-l prind.
Marea, probabil sătulă de jucat prins fără success, a trimis o undă atât de rapid, că nu am apucat s-o pozez. Dar am simţit-o în pantofi imediat.
Cu adidaşii plini de apă şi de nisip, udă până peste glezne, am venit acasă după o foarte scurtă plimbare. De asta e bine să ai mereu 2 perechi de pantofi cu tine. N-am, aşa că mâine sper să se usuce umblătorii. Dacă nu, merg în şlapi la cumpărături.
Voi cum aţi petrecut? Cadouri? Cu ce vă lăudaţi?
