De când cu nebunia asta de ‘fast food’ o cam luăm cu toţii la vale. Unii au pus un kil în plus, alţii 30, doar pentru că e mai comod să iei un burger intre măsele, decât să stai să găteşti două ore. Cu toţii ne confruntăm cu această problemă, chiar dacă pentru unii e vorba de multe kilograme în plus sau pentru alţii e doar spaima de a nu lua proporţii.
Iar copiii suferă din asta.
România pare a sta excelent la capitolul obezitate, ăsta fiind un top în care nu stăm chiar prost. Încă se găteşte mult acasă şi mâncarea ‘junk’ e destul de scumpă. Un meniu la Mac e destul de costisitor, dacă te gândeşti câte chestii poţi găti acasă pe banii ăia.
Ei bine la americani e cam .. invers.
Să mănânci SĂNĂTOS (cu legume, fructe etc.) este mai scump decât un meniu la orice ‘fast food joint’. Pe lângă faptul că ei nu au toţi pasiunea asta pentru gătit, deci se mănâncă destul de des ‘afară’. Iar cum un restaurant de minimă decenţă aduce preţul o idee mai sus decât o ‘burgerie’, mulţi aleg ultima variantă. E mai rapid, mai ieftin, chiar dacă nu atât de bun, deşi un om obişnuit cu hamburgeri toată ziua cam greu va aprecia o salată bună sau un fruct delicios.
Prin Georgia lumea este şocată de o nouă campanie ‘anti-îngrăşat copiii’.
Că este prea dură, că micuţii se vor simţi prost (de parcă viaţa ca şi copil obez îţi aduce la şcoală doar porecle poetice), că de fapt campania nu oferă soluţii, doar atacă o problemă.
Sudul este cunoscut pentru procentajul sinistru de obezi. Şi nu discutăm de oameni cu 20 de kile în plus. Nu am văzut oameni obezi cu adevărat până nu am ajuns în State. Unde vei vedea oameni cu trupuri superbe, ăştia de obicei sunt văzuţi pe stradă alergând, sau prin parcuri, sau oameni cu ‘masa’ mea pe un picior. Femei de 100-150 de kilograme, bărbaţi uriaşi.
Ce poţi să-i spui unui părinte care-şi nenoroceşte copilul sub ochii lui? Un părinte obez, al cărui copil are suta de kilograme pe la 12 ani? Să-l feliciţi? Să-i spui să mai pună ceva pe meniu, când comandă la restaurant porţii de MII DE CALORII pentru copiii săi?
Probabil genul ăsta de părinţi merită nişte şuturi în dos, nu poveşti cu zâne şi adevăruri îmbrăcate să fie politically correct. Pentru că, atunci când e vorba de trupul lor, e problema lor, dar e idiot să-şi condamne copiii la o moarte prematură şi (până atunci) o viaţă de rahat, doar pentru că sunt prea proşti/leneşi/încăpăţânaţi să aleagă o altă variantă.
Cunoaşte oameni care au pus pe ei 20 de kile. Au program idiot de lucru, au trecut la vârsta a doua, au mai greşit ‘alimentar’, că nu e nimeni sfânt. Dar copiii primesc hrană sănătoasă, au masa perfectă pentru vârsta lor, fac mişcare etc. Este un efort serios, pentru că asta înseamnă să le găteşti, să fii atent ce pui în farfurie, să le faci program de fructe, să-i duci la sport, dar până la urmă nu ai făcut copilul să-l transformi în Ghiţă de tăiat la Ignat.
Ce măsuri credeţi că ar funcţiona în cazul ăsta? Amenzi? Alte campanii? Educaţie ‘cu forţa’?
