Să batem fierul cât e cald …
De 2 zile ne chinuim să-l convingem pe Alex să nu închidă comentariile pe sistemul WordPress, în ideea lui de a trece pe cele gestionate exclusiv de Facebook. Marius a tras nişte semnale de alarmă cu toate chestiile tehnice necesare. Nu mă bag atât de tare în chestiile tehnice, că tot le-a acoperit Marius bine, prefer să vă ofer o părere extrem de personală.
Aud cu tristeţe că şi Bobby a făcut pasul ăsta. Ştiind că nu apucă mereu să scrie foarte des, blogul lui Bobby este într-un alt set de bookmarks (nu citesc bloguri prin RSS, am nişte colecţii de bookmarks), decât cele care sunt updatate foarte des, pentru a ţine pasul cu tempo-ul lui. Dar l-am mai stresat pe om cu comentarii, asta e clar, de câte ori am simţit nevoia.
Pe Alex îl ‘calc’ zilnic însă, pentru că suntem pe lungimi de undă similare de multe ori. Şi, dacă nu suntem de aceeaşi părere, măcar discutăm civilizat. Trecerea lui pe FB mi-ar face neplăcută comentarea pe blog.
1. Nu doresc să-mi aglomerez pagina de Facebook.
Spre deosebire de specialiştii în SM, Facebook pentru mine este PERSONAL. Acolo mai ţin legătura cu câte un prieten şi eventual mai dau un link de pe blog. Dacă-mi urmăriţi ‘evoluţia’ pe acolo, veţi observa că nu-s extrem de activă şi mai ales că am puţine interacţiuni. Nu stau să ‘hăhăi’ cu toată lumea, nu dau 1000 de likes sau shares. Când este o chestie care mi se pare importantă, atunci reacţionez.
2. Comentariile de pe Facebook sunt uneori idioate
Am mai văzut pe unele bloguri sistemul plasat alături de comentariile obişnuite din WordPress. Mai apar şi replici imbecile, puse doar aşa de hai să fie. Mulţi dintre cei care stau pe Facebook, NU AU EDUCAŢIA necesară unui asemenea discurs. Da, accept şuturile în dos. Printre amatori de pisicuţe şi alte bălării, mai greu să găseşti oameni care să discute serios despre economie sau nu ştiu ce subiect abordezi în articolul respectiv.
Eu dau câte un link pe FB şi intră oamenii care sunt interesaţi de discuţie. Nu intră ‘pisicuţe’ şi ‘motănei’, care-s pe lângă subiect, dar simt nevoia să se ‘vadă’ comentând.
Asta este una dintre chestiile de care unii doresc să scape prin sistemul acesta: comentariile aiuristice. Păi, dacă scapi de moderare la tine pe blog, tot ai de lucru cu cei care-s pe lângă gard de pe FB. Faptul că ai ‘externalizat’ sistemul, nu înseamnă că ai educat audienţa din start. Mai ales că cititorii tăi obişnuiţi teoretic sunt mai ‘educaţi’ pe subiectul tău, decât nişte necunoscuţi care văd o chestie pe facebook şi se trezesc scriind comentarii.
3. Munca de moderat comentarii intră în munca de blogging
Nu văd să se plângă de ‘trolling’ Arhi, Zoso sau Visu’. Şi sunt convinsă că primesc ZILNIC destulă carne cât să aibă familia pe 100 de ani. Sunt incomozi, uneori răi de gură, au ‘prieteni’ destui. Şi de obicei sunt vizaţi de tot felul de oameni supăraţi, care simt că, dacă înjură şi ameninţă, şi-au rezolvat problemele.
Mi-e greu să cred că Bobby era la fel de înjurat. Că este de obicei cunoscut ca băiat ‘gigea’, deci sigur are câte un supărat din an în paşte. Alex probabil mai calcă vreo bătătură, aşa cum facem cu toţii, dar iar vreau să cred că nu atrage prea multă ‘ură’.
Există metode de a face faţă agresiunii respective. Mai există condiţia de a dezvolta un şorice mai gros, care oricum se dezvoltă după ceva timp în online-ul românesc. Că e necesar. Şi, atât timp cât înveţi să nu mai pui totul la suflet, e mai uşor.
Poţi aplica o strategie simplă pentru a controla respectivele persoane. Da, este un articol despre măsuri anti-SPAM, dar absolut valabil pentru orice gen de comentarii nedorite. Poţi controla foarte bine cine şi ce comentează, poţi pune spre moderare ‘clienţii’ care ştii ca ar putea să-ţi facă probleme, poţi face multe chestii utile.
Pentru un blog care adună 20-50 de comentarii pe zi, munca de moderare înseamnă poate câteva minute, într-o zi ‘aglomerată’.
Mai am puţin şi ajungem la 20.000 de comentarii aici. Este puţin faţă de blogurile mari, poate mult pentru unele mai mici. Nu am avut probleme în 4 ani decât FOARTE RAR. Am banat 2 comentatori cred. În rest nu pot spune decât că în comunitatea noastră cea mică lumea respectă nişte reguli de bun simţ şi discută civilizat.
4. Ai stabilit o anumită conduită. Cine nu o respectă, nu are ce să caute aici
Pe dojoblog nu se înjură. Nu se acceptă jigniri etc. Dacă nu am dreptate într-un articol, poţi să mă contrazici. Uneori cititorii reuşesc să mă convingă de adevărul lor, altă dată sunt prea convinsă de adevărul meu, dar discuţia este civilizată şi articolul primeşte un PLUS pentru că ne spunem părerile. Atât timp cât se discută cu bun simţ, nu are nimeni pretenţia ca toţi cititorii să aducă osanale bloggerului iubit.
Cine vine să mă facă vacă, proastă sau cum mai doriţi, dispare din start. Dacă eu nu-mi fac comentatorii tâmpiţi, nici ei nu au dreptul să atace personal persoana mea sau alţi comentatori. Dacă eu nu înjur pe blog, aştept o conduită similară de la voi.
‘Comunitatea’ decide stilul. Este foarte interesant de văzut cum ştiu membrii unei comunităţi să se ‘muleze’ pe un stil. Am avut acum 10 ani primul forum de arte marţiale, ce stătea pe un free host. Au fost şi cele mai proaste momente ale noastre, când anumiţi sensei se batjocoreau ca la uşa cortului, iar eu credeam că trebuie să laşi libertate de exprimare.
Am dat afară membrii în cauză, am restartat comunitatea şi am impus nişte reguli serioase. Un set de reguli pe care se merge pe oricare dintre comunităţile mele. Dintr-o dată, membrii care se înjurau înainte (cei care nu primiseră ‘ban’) au început să discute civilizat. Am dat cîteva avertizări, le-am explicat să zboară planat de pe forum şi au înţeles mişcarea.
Cu toţi nervii mei cauzaţi de cât de ‘abrazivi’ sunt românii pe net în general, pe forumuri am pace. Mai sare unul calul, dar comunitate îl trage deja de mânecă.
La fel şi pe blog. Dacă ai cititori ce şi-au văzut comentariul şters sau editat pentru că au sărit calul, vor avea de ales: devin civilizaţi sau dispar. Dacă nu sunt dispuşi să discute ca oamenii, oricum nu ai pierdut nimic.
5. Oamenii vin ŞI pentru link
Ştiu că sună neplăcut, pentru că toţi trăim cu impresia că lumea ne adoră şi comentează de dragul nostru. De aia majoritatea pun link la numele lor. Nu există ‘free meal’. Nu cred că toţi comentatorii şi cititorii mei vin doar de dragul meu. Mi-ar plăcea ideea, dar nu este valabilă. Da, sunt oameni care iubesc blogul ăsta (mă înclin, săru’mâna) şi vin pentru a vedea ce mai scriu. Sunt destui care ştiu că este un blog destul de citit, că are trafic destul de OK, deci prind şi un vizitator.
CEEA CE ESTE OK!
De asta am posibilitatea de link la numele vostru. De asta dau loc de semnătură ÎN TOATE FORUMURILE MELE. Pentru că eu nu comentez pe blogurile ce nu-mi permit link sau forumurile ce nu mă lasă cu semnătură.
Sunt un spammer ordinar?
Posibil. Sunt de asemenea membru respectat în multe forumuri. Am scris MII de mesaje pe TheAdminZone, SitePoint, KarateForums etc. Am scris articole, am oferit ajutor. Încă fac asta. Pentru că ador comunităţile respective şi pentru că îmi pot şi eu promova situl prin asta. Petrec mult timp pe forumurile respective, petrec mult timp pe bloguri.
Intru zilnic pe 200+ bloguri româneşti şi străine. Comentez de câteva ori, unde simt că am ce spune. Îmi promovez dojoblog-ul ăsta şi pe cel internaţional.
În momentul în care un blog/forum nu-mi mai permite asta, îl şterg din bookmarks şi intru pe altul de genul acela.
Ştiu că sună aiurea şi veţi crede că vin să comentez pe blogurile voastre doar de ‘link’. Vin să comentez când am ceva de spus, vă citesc pentru că-mi place blogul vostru. Dar link-ul ăla este un mic avantaj pe care-l am pentru că sunt parte din comunitatea voastră. Atât timp cât lumea completează şi căsuţa de link, e clar că nu se supără de 2-3 vizitatori.
6. Concluzie? Că iar m-am lungit …
Consider că un lucru bun, trebuie lăsat în treaba lui. WordPress au un sistem bun de comentarii. Este o platformă solidă, uşor de folosit. Cu o minimă moderare, nu ai probleme. De ce aş face cadou conţinutul meu? De ce aş folosi o terţă parte pentru a gestiona ceva ce WP ştie să gestioneze de când l-a ‘fătat’ echipa de programatori?
Îmi place simplitatea comentariilor din WordPress, îmi place comunitatea pe care o pot construi pe blog. Este COMUNITATEA MEA, sunt discuţiile noastre.
Nu vreau ca toţi prietenii mei să aibă acces aici. Pentru că mulţi nu ştiu despre ce este vorba şi ar comenta doar să nu tacă. Sunt subiecte pe care nu le stăpânesc şi sunt chestii pe care le doresc separate.
Aici sunt Dojo, bloggeriţa, pe Facebook sunt Ramona Iftode: prietenă, verişoară etc. Nu-mi place să încurc borcanele şi nici nu doresc audienţa de acolo. Cei care ştiu să dea link pe un articol şi să vină aici, sunt mereu bineveniţi. Cei care nu sunt interesaţi de ce vreau eu să scriu aici, rămân pe FB şi ne dăm like pe poze cu bebeluşi, ne urăm La mulţi ani etc.
Mi-ar părea rău să văd bloguri excelente că sunt trecute pe comentariile de pe Facebook. Pentru că, deşi sunt logată pe cont şi mi-e chiar uşor să comentez, nu o voi face. E clar că nu moare nimeni, că nu mai comentează Dojo, sper doar să nu-i prindă pe toţi pasiunea asta 🙂
