Munca de ‘liber profesionist’ are un farmec aparte, exact prin prisma acelui ‘liber’. Dacă mă întrebaţi ce-mi place mai mult la situaţia mea, e posibil să nu spun ‘faptul că pot câştiga mult peste vechile salarii’ ci ‘faptul că timpul meu este AL MEU’.
Am avut noroc în general de şefi OK, deci nu pot să mă plâng că am sechele de pe vremea ‘angajamentului’. Şi colectivul a fost simpatic, jobul în sine fusese visul adolescenţei mele, salariul nu era extrem de mare, dar, pentru numărul de ore lucrate, ‘suna’ chiar bine. Singurul lucru de care-mi amintesc cu nervozitate este veşnica hârâială pe tema concediilor. Fiind post de radio, nu se putea pleca în masă, pentru că se mergea cam pe ‘foc continuu’, aşa că ne tocmeam şi ne înţelegeam care cum se putea.
Dacă luam Crăciunul liber, veneam de Anul Nou, să lăsăm cealaltă ‘tură’ liberă, că doar au muncit în locul nostru. Şi, când îţi place să călătoreşti, luna aia de concediu nu e chiar atât de mare pe cât ar părea.
Din tot ce se întâmplă bun în viaţa mea ca freelancer, libertatea asta de a-mi gestiona eu timpul e lucrul cel mai de preţ. Mă gândesc că sunt destui în situaţia mea care vor fi de acord cu asta, deşi exact această libertatea dă de multe ori probleme. Neavând un program strict (stabilit de alţii) este foarte uşor să cazi în extreme: ori munceşti până intri în spital, ori mori de foame, că eşti tot ‘petrecăreţ’. Sunt destui care au încercat să lucreze pe cont propriu şi s-au lovit exact de problema aceasta.
Stabileşte-ţi totuşi un program
Când sunt acasă şi pot lucra ‘normal’, am program. De obicei de la 9-10 dimineaţa până pe la 18-19. Este adevărat că nu-i nimic bătut în cuie şi sunt zile în care ‘trag’ mai mult, dar în general am un plan de activitate. Nu am suportat niciodată ideea de ‘nine to five’, dar, dacă nu eşti dispus să munceşti, nu vei realiza nimic. Am observat că este bine să dorm noaptea şi un program de trezire, chiar lejer, mă ajută să intru ‘în priză’.
Fii gata să-ţi strici acest program
Nu mi-am pierdut toate minţile, dar, deşi e indicat ca în mod normal să ai un program, trebuie să ştii să fii ‘maleabil’. Recunosc că-mi place rutina mea de acasă, biroul meu, scaunul meu, totul. Am un program pe care îl respect şi-mi dă stabilitate. Plus că e mult mai uşor să treci la faza de muncă, atunci când eşti obişnuit să faci asta în fiecare zi pe la ora respectivă.
Dar un freelancer nu stă doar pe respectivul program. Şi atunci e bine să poţi intra ‘in the zone’ de oriunde şi oricum. Am călătorit anul trecut 7 luni din 12. Anul ăsta l-am început în Spania. Am lucrat din bucătărie, din sufragerie, acum stau pe o canapea cu laptopul în mână şi scriu. Sunt zile pe care le petrecem complet la vreo ieşire (exemplul de ieri şi alaltăieri, când am fost în Tanger şi Gibraltar), zile pe jumătate ‘plecate’, când programul meu normal de muncă e schimbat. Acum este aprox. 13 şi scriu pe blog, după care voi mai face una-alta, apoi ieşim iar la plimbare.
E important să fii flexibil şi mai ales să te poţi concentra la munca ta de oriunde şi la orice oră. Dacă prinzi 2 ore de terminat ceva pentru un client de pildă, alea 2 ore trebuie petrecute lucrând serios, pentru ca apoi să-ţi vezi de ale tale.
Asumă-ţi zilele foarte încărcate şi învaţă să te şi relaxezi
Spuneam că în momentul în care tu decizi ce faci cu timpul tău, este uşor să cazi în extreme. Nu prea cred că există mulţi freelanceri ‘leneşi’, pentru că teoretic tendinţa este să munceşti 28 de ore din 24. Nu mai vine un salariu indiferent de cât de mult ai tras, aşa că, dacă nu munceşti, nu mănânci. Şi tuturor ne place să mâncăm.
De obicei la început de drum în acest domeniu vei avea problema asta. Ai nevoie de bani, trebuie să-ţi consolidezi portofoliul, e greu. Şi vei munci 16 ore pe zi ca nimic. Cred că toţi am făcut sau mai facem uneori asta.
Dacă nu doreşti să ajungi să te foloseşti de asigurările medicale, alternează perioadele. După o săptămână intensă, acordă-ţi măcar 2-3 zile uşoare. Sau cel puţin nu planifica asta pe termen lung. Am avut cam 3-4 luni muncite în stilul acesta, dar asta nu este o soluţie. Freelancing-ul nu înseamnă să mori la 35 de ani de prea multă muncă, înseamnă să ai libertatea de a munci când doreşti şi de a găsi un echilibru.
Ieşi din casă şi, când o faci, lasă totul în urmă
Ştiţi că nu am telefon ‘deştept’ şi mai ales că nu-mi doresc să fiu conectată la net tot timpul. Sunt ‘dependentă’ în rest dar, când este să ies din casă, am lăsat totul în urmă. Dacă am mai multe zile în care ştiu că nu pot fi online, îmi anunţ clienţii importanţi şi eventual intru pe email o dată la 2-3 zile. Nu stau pe Twitter în general, pe Facebook intru 5 minute din când în când să văd ce mai fac cei apropiaţi. Skype e pentru vorbit cu familia.
Dacă plecăm la o plimbare de 2 ore sau de o zi întreagă, ‘dispar’ complet. Am aparatul foto la mine şi atât. Asta e singura chestie de care ‘depind’ atunci şi drept este că-mi place să-l folosesc. Nu se prăbuşeşte nimic dacă nu sunt online din 2 în 2 minute să verific una-alta. Aşa reuşesc să mă deconectez şi revin ‘acasă’ cu idei şi chef de muncă.
Prin mici modificări în modul tău de lucru, poţi să te bucuri de libertatea pe care ţi-o oferă această muncă. Vei avea timp de vacanţe când le doreşti, teoretic vei avea şi bani pentru ele, iar momentele de muncă vor fi folosite aşa cum trebuie, pentru a fi productiv.
Alte idei? Experienţe?
