Este cât se poate de clar că majoritatea românilor au ZERO educaţie financiară. Când spargi toţi banii pentru a te da în stambă de sărbători şi faci o groază de greşeli, este clar că habar nu ai cum să rezişti în ‘societatea’ asta şi prea repede nu vei ieşi din rahat.
Pentru mulţi români trecerea asta la ‘capitalism’ s-a lăsat cu capete sparte. Nu suntem încă pregătiţi pentru tot ce înseamnă acesta, avem destule metehne vechi, de pe vremea pe când aveam bani dar nu prea aveam pe ce să-i cheltuim. Să nu mai spunem că suntem mereu tentaţi să facem ‘concurs’ cu alţii pe nesănătosul principiu ‘dar ce vor zice vecinii dacă nu am maşină nouă?’
Pe unii începe să ne preocupe mai serios problema banilor, modalităţi de gestionare inteligentă, eventual economisire, dar sunt încă destui care trăiesc de pe azi pe mâine fără nicio intenţie de a învăţa ceva din greşeli. Iar copiii lor văd toate greşelile astea şi nu primesc educaţia necesară, pentru ca măcar ei să nu facă aceleaşi prostii.
Şcoala este în general inutilă în problema asta, pentru că în general se vorbesc ‘discuţii’ şi teorii, asta dacă se încearcă oferirea unei minime educaţii financiare.
Nu am copil încă, dar cuget că ar fi important să ştie de mic că banii nu cresc în copaci şi că e bine să te pregăteşti mereu pentru viitor.
- obişnuit cu micile economii – are puşculiţa lui şi vede acolo cum se ‘strâng’ banii
- atitudine de responsabilitate din partea părinţilor – un părinte care dă vina pe bănci pentru greşelile lui financiare nu-şi va învăţa niciodată copilul să fie responsabil. Da, banca te-a ‘păcălit’ să faci credite, iar tu ai fost destul de prost şi de lacom să crezi toate poveştile. Acum plăteşte-ţi ratele şi respectă-ţi obligaţiile. Odată ce ai semnat un contract, trebuie să-l respecţi şi faptul că încerci să te ‘fofilezi’ nu va transmite un mesaj OK copilului tău.
- atitudinea fatalistă pică bine în Mioriţa, nu în familie – părinţii care nu fac altceva decât să se plângă că nu sunt bani nu vor educa niciodată un copil cu spirit antreprenorial sau destupat la creier. Sunt destule familii care mai câştigă un leu pe diverse munci (chiar şi ‘de jos’, aşa cum le vede naţia asta de directori) şi care le arată copiilor că, dacă doreşti cu adevărat, chiar se poate. Nu toţi românii pot câştiga un venit suplimentar dar drept este că şi pe majoritatea îi doare exact în dos de ideea asta. Mai uşor să-ţi plângi de milă.
- dacă spargem banii aiurea, la fel vor face şi ei – dacă tati a făcut credit pentru masa de Crăciun şi pentru concediul de la vară, copilul va învăţa că se poate trăi pe banii ‘altora’, pentru că va fi mai greu să bage la cap că tot banii lor sunt, dar cu o dobândă serioasă. Dacă familia se dă peste cap pentru a ţine pasul cu alţi vecini şi cumpără fără discernământ, juniorul va face la fel.
Suntem rezultatul educaţiei de acasă în mare parte. Ai mei mi-au băgat destule chestii isteţe în căpăţână (economiseşte, plăteşte-ţi la timp facturile, încearcă să nu iei credite) dar au mai făcut şi ei unele greşeli, iar eu le-am imitat. Auto-educaţia financiară nu vine chiar repede, aşa că până la vârsta la care ‘te deştepţi’ se poate să te bagi în rahat cât pentru o viaţă. Asta dacă te vei deştepta vreodată.
De asta consider că ar trebui să ne învăţăm copiii să respecte banul muncit şi să nu facă greşelile noastre sau ale înaintaşilor noştri. Dar atât timp cât nu le dăm exemple viabile şi nu le explicăm unele chestii, cât şcoala nu se omoară să le bage asemenea informaţii în cap, vom avea generaţii întregi de gigei care-şi amanetează viaţa pentru un Q7.
Idei? Soluţii? Experienţe?
