Mâine mă operez în sfârşit la ochi, după ce mă tot laud de luni de zile şi tot planific. Va fi la ambii ochi, aşa că voi fi chioară ca o cârtiţă câteva zile. Durere mare, că nu pot sta pe net, nu pot citi, nimic. Bun, probabil că mâine, pansată fiind, voi pipăi drumul la budă, deci cuget că am chestii mai serioase pe cap mâine decât că rămân în urmă cu serialele.
Operaţia va fi la Clinica Vista Vision din Timişoara, am deja o părere destul de bună. Am fost chemată de ‘anestezistă’ la o discuţie, cu lista de analize de sânge şi controlul ‘corazonului’ făcut. Super simpatică şi plăcută. Mi-a explicat ce treabă are ea, să nu mănânc/beau nimic de pe la miezul nopţii, că altfel mă răstesc la pantofi. M-a liniştit că totul va fi OK şi probabil voi avea doar o uşoară jenă în gât, de la tub (le place să te aibă făcând nani în linişte intubat, mai ceva ca la Grey’s Anatomy).
Ai mei sunt semi-isterici, vor să vină, să stea, să nu ştiu ce. Le-am spus să stea pe dosul lor acasă, oricum va fi destul că-l trambalez pe ‘soare’ după mine, nu am nevoie de întâlniri cu tot clanul. Mai ales că probabil voi avea program de somn, aşa că doar ei pe capul meu nu-mi lipsesc.
Contrar aşteptărilor sunt extrem de calmă şi de optimistă, hai să spunem că abia aştept s-o fac şi pe asta.
Vă mulţumesc deci pentru gândurile bune (că ştiu că le aveţi ;)) şi revin cu ze articles în câteva zile. Probabil aşa pe luni, dacă pot să-mi folosesc ‘farurile’ până atunci. Acu’ scuzaţi, tre’ să încarc mp3-ul că altfel îmi pun ştreangu’ de plictiseală zilele astea 😀
