Am fost extrem de leneşă cu ze blog. Lucrez mult pe noul forum, care, la 2 luni de la lansare se ‘mişcă’ excelent. Plus ca incă nu mi-am intrat complet în ritmul de lucru. O fi şi primăvara asta de vină …
Astăzi fetiţa de 6 ani a prietenilor noştri este liberă de la şcoală. Şi săptămâna viitoare, că la ei duminica asta vine Iepuroniul. Acum se joacă şi povesteşte cu bunica din Germania. E probabil una dintre puţinele zile în care apucă să-şi vadă păpuşile.
În rest … de la 8 la 14 are şcoală. E una dintre cele mai bune din oraş, dar şi o şcoală ‘dură’. Este în K1, deci încă nu oficial ‘la şcoală’. Un fel de pregătitoare, cum ar fi la noi. Are ZILNIC 3-4 pagini de scris. Cu litere, PROPOZIŢII etc. Apoi are temă la mate (adunări, scăderi, ceva înmulţiri simple). Chestii pe care le făceam în clasa a doua. De colorat diverse etc. La şcoală au deci 6 ore de cursuri cu o singură pauză de 20 de minute, când mănâncă. În rest … dă-i bătaie şi studiază.
Vine pe la două juma’ acasă, mănâncă şi trece la lecţii. Asta dacă nu are ‘extra-curiculare’ de genul înot, balet sau pian. La ora 6 şi ceva după-masa începe munca de convingere pentru cină, spălat copilul, băgat la pat. Că dimineaţa la 6 juma’ e în picioare.
Singurele zile mai relaxate sunt în weekend, în rest este mereu în viteză. Nici părinţii nu sunt încântaţi de chestia asta, hai să fim serioşi că toţi ne amintim de copilăria noastră şi înţelegem că JOCUL are o mare importanţă la vârsta asta. Dar ăsta e sistemul şi nu poţi face notă discordantă. E clar ce dezastru s-ar produce, dacă ar duce copilul la şcoală cu temele nefăcute sau dacă a mică nu ar învăţa tot ce are de învăţat.
Verişoara ei este în Atlanta şi la 2 ani mergea la nuş’ ce şcoala lu’ peşte, unde avea ca ‘materie’ biologie. Vă daţi seama că reacţia mea a fost ceva de genul ‘you gotta be f… kidding me’. Abia-şi târâie picioruşele şi are un dram de control sfincterian, dar face biologie. Jesus.
Stau şi încerc să-mi imaginez ce importanţă are dacă la 4 ani învaţă să scrie (ce s-a întâmplat cu a mică) sau dacă la 8 buchiseşte ceva mai serios. Tabla înmulţirii o poate învăţa la 8 ani, ca şi noi, probabil nu-i va da nuş’ ce maxim impuls la 6 ani că începe să o ştie.
Sau poate la cât de supra-tehnologizată este lumea acum, dacă nu învaţă diverse încă din uter, nu mai au când să recupereze?
Chiar s-au dus vremurile când copiii era copii? Şi se jucau cu tot felul de prostii, mai învăţau şi luau coroniţe, dar în general şcoala, deşi necesară, nu le lua 80% din timpul petrecut treji.
Unde e oare idealul? Cum le mai putem oferi măcar o urmă de copilărie?
