Mă tot hârâie soarele de anul trecut să-mi schimb laptopul ‘de lucru’, în ideea că l-am luat în 2010 şi că-mi permit unul nou. Chiar aş putea să-l vând pe ăsta, recuperez ceva din bani şi probabil, la preţurile de aici, mai pun 100-200 de dolari şi iau un alt tractor. Că-s mai tari şi mai mişto decât Pavilionul meu din 2010. Cu asta-s de acord, dar uite că nu simt nevoia. Spre deosebire de alţii care aleargă mereu spre mai tare, mai bun, mai cu 2 pixeli în plus, eu, dacă am un agregat care-şi face treaba, sunt mulţumită.
Am de doi ani calculator ‘decent’. Este o ‘uzină’ de calculator (gălăgios ca una), puternic, funcţionează impecabil, chiar dacă mi-am bătut din nou joc de el şi am instalat toate tâmpeniile posibile. Şi mi-e aşa o lene să fac un re-install de Windows, de nu vă pot spune. Deci în ultimii 2 ani am avut în sfârşit o unealtă potrivită pentru munca mea, cam prea potrivită dacă pot folosi aberaţii din astea ‘stilistice’. 8 ani mi-am făcut treaba şi fără.
Exact acum 10 ani, când mi-am deschis primul site, nu aveam calculatorul meu. Era încă un mare lux, iar eu, la 2 luni de la angajare, nu prea-mi permiteam un asemenea lux. Plus ca nu avea teoretic o utilitate, decât să mă ‘joc’ pe net, că oricum munca mea de atunci nu era altceva. Am ţinut situl respectiv stând 2-3 ore suplimentar la muncă şi învăţând ce-i cu HTML-ul ăsta, cum se pune un ‘stylesheet’, chestii organizatorice.
L-am cunoscut apoi pe iubi şi mi-a dat un sistem mai vechi de-al lui, că tot făcea upgrade. Cred că era deja 2003, deci după aproape un an, de când eram mare webmaster. Era un comp vechi, se bloca din te miri ce, dar mi-a permis să stau acasă în linişte şi să-mi văd de treabă. M-a ajutat enorm să prin mai repede toate şmecheriile astea şi toate orele petrecute zilnic pe situri au fost extrem de utile. Am tot bibilit noi la sistemul în cauză, mai o memorie, mai o placă de bază, până când am luat un Fijutsu Siemens în 3 ani de rate. Mare prostie, dacă mă iau după iubi, dar nuş’ cum a fost stabilit creditul că nu am plătit niciun cent în plus faţă de valoarea ‘de piaţă’. Şi, fiind un credit în lei, mi-a ieşit bine.
Atunci am simţit că-l prind pe doamne-doamne de un picior, atât de plăcut era să am laptop care şi ducea bine ce doream eu de la el. Am tras de el vreo 5 ani, până în 2010, când am cumpărat actualul tractor. De data asta am mers iar pe ideea ‘să fie decent’ şi am luat o configuraţie excelentă, la un preţ, zic eu foarte bun. Atunci am decis şi să nu iau MacBook Pro, pentru că, la aceeaşi configuraţie, era de vreo 4 ori mai scump.
Am un calculator deloc frumos, mare (am ales display mare, că pică bine la design), greu, gălăgios. Nu ştiu de câte ori mai puternic decât ce am avut anterior, drept îi că duce cam tot ce-i pun în cârcă. Este clar plăcut să-l foloseşti, dar nu pot spune că mi-a dat viaţa peste cap sau că am performanţe mult peste ce aveam înainte, doar că am un sistem bun.
Cunosc oameni care nu concep să aibă un business, dacă nu au şi un birou undeva. Sunt unii care plătesc sume mari din puţinul pe care-l fac pe vremea asta de criză, doar pentru a avea o dugheană undeva, cu o secretară. Există încă părerea asta idioată că nu poţi face afaceri decât de la un ‘office’, chiar şi când munca ta de fapt poate însemna să nu vezi niciodată clientul la culoarea ochilor. Când faci web design de pildă, poţi lucra bine-merci cu oameni de peste tot din lume, fără măcar să faci o conferinţă audio, dacă nu video. Primeşti fişierele, mişti facturile, primeşti plata, discuţi pe email.
Lucrez de ani buni de pe unde se nimereşte. Am lucrat de la mine din cameră (birou-dormitor), am lucrat din camera noastră (la iubi), am lucrat de pe canapeaua ‘cumnatei’, că tot ne-a oferit şansa de a sta 2 luni în Spania, acum lucrez de pe un birouaş improvizat în camera noastră din NYC, de multe ori lucrez din pat, cu tractorul de laptop pe burtă. Nu contează de unde lucrez şi cum arăt (că-s în pijamale sau într-un costum Armani), contează ce şi cum fac. Niciunul dintre clienţii mei nu m-a respectat mai puţin pentru că nu mi-a văzut mutra într-un birou de pe 5th Avenue, doar câte un român rânjeşte a proasta, când aude că nu am birou în oraş. Pentru că nouă ne pasă de aparenţe şi credem că a epata cu ‘dotările’ înseamnă şi succes în afaceri.
Aveam într-o perioadă idei din astea ciudate, într-o pauză de plecări, şi mi-am dat imediat seama că un ‘office’ e inutil pentru ce am eu de lucru. Că este o cheltuială inutilă, mai ales dacă munca de acasă nu-mi afectează cu nimic rezultatele sau relaţiile cu clienţii. Asta este o lecţie importantă pe care am învăţat-o doar după ce am început să trăiesc chiar din banii pe care îi produc. Nu mi-a plăcut economia prin adolescenţă, dar acum sorb tot felul de cărţi şi îmi dau seama că din instinct am prins ideea cea bună: este extrem de uşor să cazi în păcatul ‘cheltuielilor’, imediat ce ai o lună bună. Să iei sediu, să angajezi oameni, crezând că toate lunile vor fi la fel.
Au trecut 10 ani de când m-am apucat de web design dintr-o prostie. Am lucrat un an fără calculator, apoi vreo 2 cu un sistem ‘de casat’, dar pentru prima dată la mine acasă, cu timpul meu de petrecut. Am avut apoi un laptop bun, care la standardele de acum este o praştie, am unul mai puternic, probabil, când va crăpa ăstalalt, unul la standardele din anul respectiv. Lucrez de unde apuc, când apuc şi nu spun cum sunt îmbrăcată de cele mai multe ori.
Este un domeniu în care contează mai puţin ce ‘scule’ ai, cât contează MUNCA şi studiul. Sunt şi la această oră oameni cu sisteme de mii de dolari, cu birouri extravangante care abia îşi trag sufletul, sau ‘sărăntoci’ ce lucrează de prin beciuri sau garaje, pe nişte praştii de calculatoare. TOTUL SE FACE ÎN TIMP. Puteţi porni foarte ‘umil’ şi avea succes la fel cum puteţi investi mii de euro pe un ‘start up’ ce va pica în bot imediat ce s-a terminat bugetul.
Nu contează ce crede baba Maria din colţ, când Xulescu vine de la birou şi voi staţi tot în casă, contează ce produceţi. Contează să învăţaţi mereu, să câştigaţi, să creşteţi. Iar apoi, când unele investiţii par ‘bani mărunţi’, gândiţi-vă cât de mult vă pot îmbunătăţi activitatea sau dacă sunt doar de ochii lumii. Că de afacere ne pasă, de ochii lumii mai puţin 🙂
