Am avut o primăvară extrem de ‘agitată’. Acuş’ se fac 4 luni de când am lansat TopAdmin.net (am trecut de pe top-community.com), acum 3 zile am lansat ladiesin.biz. Mă pregătesc să casc ochii la unul dintre cele mai mari evenimente de blogging din lume, BlogWorld Expo. Plus că merge şi mustăria cu web designul destul de bine şi mai pierd câte o zi la plimbare prin Manhattan, că să mă îngrop în muncă se poate şi în România.
Observ o ‘calmare’ şi prin alte locuri. Zilnic dau buzna peste vreo 100 de bloguri şi pe multe se scrie mai rar. Chiar şi pe bloguri ceva mai mari. Să fie primăvara de vină? Să fie oamenii tot mai ocupaţi cu alte proiecte, ca mine de pildă? Să fie plictisiţi să tot scrie?
Există oameni care se lasă de scris, bloggeri odată activi, care postează mai rar, chiar şi eu am zile în care nu simt că am ceva de comunicat sau nu mai am timp şi aleg tăcerea.
Am decis ca ‘steaua reţelei’, TopAdmin să fie în engleză, pentru că am şanse mai mari să scot un ban din munca mea. În România nu prea merită să faci situri. La nici 4 luni de când s-a lansat, topadmin face mai mulţi bani pe lună decât învăţăm.net după 5 ANI şi jumătate. Vorbim de un forum de 6 mii de mesaje contra unui forum de 60 de mii de mesaje. Despre un forum nou, care abia şi-a scos nasul din sandbox, comparat cu unul care există de la finalul lui 2006. Ştiu că sunt un mare bişniţar, că vreau să fac şi bani din situri, dar, după ce investeşti sute de dolari în script şi alte daravele, parcă ai recupera şi nişte bani.
Piaţa de publicitate de la noi este încă imatură. Există foarte puţine posibilităţi de a produce un ban, dacă nu doreşti să scrii advertoriale pe 1 euro sau să pui Adsense pentru nişte sume colosale de genul 5 dolari pe lună. Avem puţine agenţii şi cam toate se fac vinovate de întârzieri de plăţi. Nu am găsit niciuna care să dea bani mai repede de 3 luni. Cu orice ad network lucrezi ‘în afară’, banii intră automat în cont, imediat ce se cumpără o ‘plasare’ de reclamă şi la final de lună (sau instant) poţi scoate banii. Doar la noi te rogi până în pânzele albe.
Este foarte posibil că tot mai mulţi au observat chestia asta. Că e normal să pui suflet şi să ţii un blog de pasiune, că nici eu nu am pornit dojoblogul exact cu ideea de a-mi face vilă. Dar, odată cu anii, începi să-ţi doreşti să existe şi altceva decât doar facturi la domenii / hosting şi timp pierdut.
Acesta cred că este un motiv destul de serios pentru ca unii să mai reducă din ‘viteză’ sau, cazul meu, să ‘scoată’ situri pentru o audienţă mai largă.
Dacă tot vorbim de lucruri sfinte, uite că există şi un studiu care acum se pune la ‘fript’. Daţi un click pe bannerul de sus şi completaţi, vă rog, sondajul respectiv. Sunt chiar curioasă dacă senzaţia asta a mea că ‘se răreşte’ treaba este doar o senzaţie sau chiar asistăm la o ‘descreştere’ în blogosferă.
Voi ce simţiţi? Aţi închis blogul sau aţi redus frecvenţa postărilor. De ce?
Eu, inițial, am avut un blog axat pe tehnologie, la care, într-un final, am renunțat pentru că nu aveam timp să scriu și pentru că la job eram jurnalist IT, iar cele două se cam băteau cap în cap.
Prin iulie 2010 m-am hotărât să fac un alt blog, în care am pus mult suflet – Biciclistul.ro. Îmi place mult să merg cu bicicleta, îmi place sportul, iar subiectele îmi erau la îndemână. Am muncit mult la site, dar și la comunitatea din social media, mai precis pe Facebook.
Am pierduți nopți doar ca să identific pe Facebook oameni pasionați de bicicletă, pe care să-i invit să dea un like paginii și să citească site-ul.
Am dat tot ce-am avut mai bun în mine și am reușit tot ce putea să reușească o singură persoană. Am un site cunoscut în comunitatea bicicliștilor, apreciat, dar care produce puțini bani. Dacă n-aș avea un job principal aș muri de foame.
Am avut momente în care am vrut să renunț sau în care am luat pauze mari, dar, cumva, cremenii au scos mereu scântei și focul pasiunii mele s-a tot reaprins.
Îmi place, spre exemplu, când mă duc la vreun concurs de mountain bike sau de triatlon, că mă strigă câte unul “Biciclistule!”. Este un mic semn de recunoaștere a muncii mele, pe care o apreciez mai mult decât amărât de banner, care generează venituri mai mult decât insignifiante.
Ramona, daca eu aveam timp zilele astea as fi scris un post exact acelasi post. In cazul meu nu-i numai vorba de lipsa timpului ci si de o blazare in ceea ce priveste blogosfera. Sunt implicata acum in niste proiecte care nu-mi dau voie sa nu mai scriu, dar vizitele mele pe alte bloguri s-au rarit pana aproape de disparitie, ca sa nu mai zic de comentat pe ici pe colo, unde credeam ca am ceva de zis. Hmm, imi aduc aminte de vremurile alea, care nu-s chiar asa departe, dar s-au dus.
Acum nu trebuie sa ne culcam pe o ureche si sa zicem ca blogurile vor muri, vin tot timpul din urma alti bloggeri noi si plini de verva care vor avea probabil anii lor de glorie, dar eu una sunt sigura ca si daca-mi iau vacanta doua saptamani si nu mai scriu nimic pe blog, dupa ce trece vacanta sigur ma vor manca degetele sa scriu ceva, ma va impinge curiozitatea sa vad ce-a mai scris arhi, ce mai zice dojo, ce-a mai facut miruna, etc.
Intr-un cuvant, da, si eu vad o descrestere, dar sigur e de la primavara. 😀
Poate ca raritul e un lucru bun: vor ramane doar blogurile care chiar au ceva de zis 🙂
E inevitabil, la un momement dat te epuizezi, pana la urma blogul este o extensie a sufletului tau, nu poti scrie o viata intreaga despre aceleasi lucruri. In definitiv, scrii despre lucrurile care te intereseaza/pasioneaza, si care sunt deobicei o multime finita. Ajungi sa te plictisesti/blazezi, iti iei un moment de respiro, sau pur si simplu renunti si te apuci de altceva.
Lipsa de timp este principala problema in randul bloggerilor.
Eu acum am pornit….e un blog despre cotidianul timisorean….ca m-am saturat de cum arata orasul si parca nimeni nu face nimic
Claudiu, BAFTA cu proiectul. E interesant. 🙂
Nici eu nu scriu des pe blog, dar s-au schimbat cateva lucruri in viata personala si chiar nu mai am timp…
Eu chiar nu am timp sa scriu mai des pe blog, munca, familie…e greu sa le imparti pe toate…
Decat multi si degeaba mai bine sa se cearna si sa ramana “crema”!
Multam Ramo. Nu de bafta avem nevoie, ci de determinarea de a depasi lehamitea si a da glas supararilor
Cred ca e de la calendarul mayas … vine sfarsitul lumii si ce rost mai are sa scrii pe blog ? 🙂 🙂 🙂
Cred ca vina o poarta astenia de primavara.
Nu înțeleg. Te rog să mă ajuți.
Dacă vrei să scrii pentru bani, o faci pentru o publicație. Nu contează forma de colaborare, nu contează că e online sau nu și așa mai departe. Nicodată textul pe vasile.eu nu va fi plătit mai bine decât pe FHM.ceofi.
Dacă vrei să câștigi din publicitate, un blog nu e de ajuns. Câteva șampoane și niște zeci de euro – cam asta e rețeta succesului dacă blogul tău nu e cel mai cumva – nu mulțumesc pe nimeni. Un blog clasic nu mai are cum să fie cel mai cumva pentru că există deja asta. Orice altă abordare a unui subiect specific (nișă, pentru cei cu expertiză) trebuie să treacă de granițele unui blog pentru a fi luată în serios.
Blogul e un jurnal și atât. El trebuie să adune oameni, păreri și dezbateri. Numărul blogurilor e în creștere, textele în scădere pentru că toți vor bani, iar banii, cum am zis mai sus, nu se fac de aici.
Deci, din nou, ce să se rărească?
Ma simt cu scrisul rar, dar e totusi de remarcat ca primele doua generatii de bloggeri au acum in 90% din cazuri alte preocupari (joburi mai mult sau mai putin stresante, proiecte personale), blogul fiind pe locul 2-3 in planograma saptamanala. E oarecum normal. Eu as indrazni mai mult si as spune ca bloggingul clasic e ingropat de aproape 2 ani. “Statutul” de blogger nu mai exista si cam orice om cu blog poate capata o bruma de influenta pe aria lui (daca aria lui exista si nu e “categoria filmulete plagiate de pe Youtube”).
Sunt de acord cu Vasil si Krossfire. Probabil inainte aveam mai mult timp liber sau mai multe lucruri pe care doream sa le exprimam.
Mai interesant insa in ce ai scris mi s-a parut paralela intre cele doua proiecte. Probabil aici gresesc eu, trebuie sa merg global cu proiectele ca sa iasa mai mult profit. Ma gandesc acum la cum sa le tunez ..
cred ca atentia majora s-a mutat pe Fb, lumea activeaza acolo si citeste mai rar bloguri. pe de alta parte vizitele de “socializare” mananca mult timp si se merge pe principiul daca vii pe la mine, trec si eu pe la tine. intr-un fel e firesc, sunt multe bloguri interesante si oricat de mult ti-ai dori sa le citesti, nu ajungi sa treci pe la toate.
Au fost perioade cand am restrictionat de vreo 2 ori blogul si am facut o mare prostie pot spune.
Cand am inspiratie scriu mai multe articole si mi le pun deoparte, pentru ca stiu ca voi avea perioade in care nu pot sa scriu si atunci doar postez.
Asta pentru a mentine un ritm pe blog.
Mulţi ar spune că cei ce gândesc doar la bani ar fi “obsedaţi după bani” ,însă eu personal îi văd ca fiind persoane realiste, persoane ce căuta să îşi îmbunătăţească zilele, să facă o schimbare, în fond fără să te chinui în viaţa ce rost ar mai avea?
În concluzie uneori am impresia ca asta e mai mult decât un job, o simpla dorinţă de supravieţuire, ceea ce mă face să te susţin din punct de vedere moral.
Inca nu am inchis blogurile, insa postez din ce in ce mai rar pe ele, pe ansamblu. Pe primul postez mult si in mod constant, iar pe alte 2-3-4 cel mult mai pun din cand in cand. Nu prea am timp intotdeauna, nu prea am chef in alte dati si (vorba ta!) nu prea castigi aproape nimic de pe urma lor in afara de satisfacerea unui hobby sau de descarcarea unor nervi prea incordati.
Ce se intampla? Vrei sa inchizi la non-stop?:) Ca azi dimineata m-am tot lovit de erori cand incercam sa accesez blogul sau forumul invatam.net
Nu, nu observ nici o rarire la mine. Mai 18 postari, aprilie 18, martie 19. Uneori zilnic sau chiar de doua ori pe zi, alteori la o saptamana, dar asa a fost mereu. Cum imi tuna. E ceva foarte spontan. Si da, asta inseamna ca de multe ori vad lucrurile cu totul altfel in momentul in care ce recitesc unele chestii, dar oricum, e dragut ca exista o “memorie” a blogului care sa o completeze pe a mea. Pana la urma, doar asta este – o conserva cu amintiri.
Cred ca exista mai degraba o filtrare a subiectelor..daca in prima instanta scriam despre toate tampenile acum incerc sa scriu mai mult despre ceea ce imi place sau cred ca merita relatat.
Am avut si momente mai rele decat acum , cand scriam mai rar.
Cred ca s-a ridicat standardul, nu iti mai permiti sa scrii orice tampenie, cel putin eu asa consider…
Si inca ceva, mi se pare ca unele bloguri au evoluat callitativ .
Eu scriu mai rar, dar cand scriu bag cateva articole pe care le programez ca sa fie ritm constant cat de cat. Pe blog se vede ca scriu mai des, o data la 3 zile sau chiar mai des daca apare vreo “urgenta” (eveniment). Atata doar ca blogul meu e nisat, nu cred ca te atrage 🙂
Si eu am incetinit ritmul, dar cred ca abia acum e normal. Nu imi e usor sa scriu, cu aceeasi constanta, pe trei bloguri, mai ales ca nu fac pauze de nici un fel, nici macar cand plecam in vacante, scriu dinainte pentru a acoperi perioada respectiva.
sentimentul asta il am si eu, iar mai ales vara toti o lasa pe tanjeala 🙂 (inclusiv eu cand nu-s acasa)
Sa fiu sincera onserv ca tot mai multa lume isi face blog, E ca un trend iar sa fi blogger e “cool” numai ca entuziasti de genul asta scriu pe blog cam o luna si apoi lasa blogul in paragina:)
nu consider ca daca faci bani sin site-ri te poti numi bisnitar , felicitari de articol
Da, păi Dojo, eu când intru la tine, parcă păşesc într-o bibliotecă şi casc gura printre rafturi (categorii, articole)şi mai citesc un titlu pe aici şi altul pe acolo şi scot cartea (articolul) din raft care mă interesează şi citesc şi apoi îl mai citesc odată sa văd dacă am prins toate ideile,mă uit să văd când ai publicat postul şi dacă mai este actual şi apoi rezonez. Să ştii că eu în bibliotecă nu mă plictisesc niciodată. Ieri scrisesem exact despre energia şi timpul pe care îl înghite un blog şi mă plesnise o idee(da, rău, că mă doare şi acum)cum că unii bloggeri sunt “servere vii” – noduri informaţionale. Drept e că nu cred în blog pe termen lung să zicem 10 – 20 de ani.În caz că rezist eu 10 ani să scriu aş transmite acest blog fiică-mii, ca moştenire de la mama…zău că la afaceri din astea nu m-am gândit.Cum ar fi să zică fiică-mea “am moştenit de la mama un blog.Ce fac cu el?”Uite că o să mă găndesc serios la asta.
Ma lauzi prea mult si-mi creste nasul (si e deja prea mare :)).
De ce sa nu ii lasi un blog? Pana la urma orice poate sa fie o mostenire. Eu ma gandeam ca, daca – doamne feri’ – se intampla ceva cu mine, las in urma mea ceva. Chiar si reteaua de situri pana la urma. Daca sunt vandute bucata cu bucata ies niste banuti. Macar cateva mii de dolari si tot is niste bani.
Ma bucur ca-ti plac articolele, poti comenta in liniste la oricare, ca-i de acu’ sau din 2007 😉
Asta chiar e o tema de gandire.Mostenirea digitala.Oare sunt studii pe subiectul acesta?Păi da, nu zic sa nu îi las. Poate ca va fi cartea ei de vizită mai târziu,dar oare va şti ea ce să facă cu el?Nu că aş şti eu acu …Dar ce farmec mai are un site daca acolo nu mai apar articole in stilul şi consistenţa de până atunci? Adică după vânzare îşi poate pierde audienţa, calitatea mă gândesc.În fine, eu mi-am propus să trăiesc până la cca.85 de ani, aşa că fiică-mea să mai aştepte.