Pe la 5 ani şi ceva, de Crăciun, am primit de la ai mei o păpuşă din aia mare, Arădeanca. Cu părul roşcat şi ochii albaştri. Iniţial nu a avut nume, apoi, pentru că tot citeam nuş’ ce basme cu Codrin şi Codrina (şi mereu puneam la colecţie nume mai deosebite), i-am spus Codrina. La 6 ani, de ziua mea, am primit tot o păpuşă de genul ăla, dar blondă, îmbrăcată într-o rochie vernil, mătăsoasă. Era blondă, cu ochi verzi şi pe ceafă avea scris Camelia. Dacă tot a botezat-o fabrica, am cugetat că n-are rost să insist.
Au fost păpuşile mele ‘bune’ şi mă jucam cu ele când eram cuminte. Drept e că eram de obicei cuminte, dar oricum, dintre toţi maimuţoii, păpuşile astea aveau tratament special, că până şi eu înţelegeam că nu-s de colo.
Inevitabil am crescut ditai fata, dar păpuşile au rămas. Nu mai au rochiţele iniţiale ci costumul meu de gimnastică, roşu ca focul, de când eram de-o şchioapă şi o rochiţă pe care o purtam eu cam tot pe atunci. Deh, eram şi eu om mare .. cât o păpuşă mai răsărită. Părul a fost periodic spălat şi pieptănat cu grijă, chiar şi acum, la acuş’ 30 de ani de când le-am primit, dacă le speli bine şi le dai alte ţoale, sunt ca noi. Le am prin balcon, într-o ladă, dar le ţinem încă.
Exact pe principiul că sunt nişte păpuşi deosebite (cel puţin pentru mine erau), ne-am gândit să aducem una pentru ‘pisicuţa’ prietenilor noştri de aici. Junioarea are colecţie deja de Barbie, cu cal, fără cal, cu maşină, fără maşină, cu Ken .. înţelegeţi continuarea, plus una bucată American Doll care costa doar vreo 250 de dolari. Deh, să nu aibă alţii şi ea nu.
Pentru că ştiu ce herghelie de slăbănoage din alea blonde are şi pentru că doream să-i aduc ceva ROMÂNESC, zic hai să iau o Arădeancă.
Şi merg în Centru la magazin, unde dau de 2 păpuşi. Una la dimensiunile celor pe care le aveam acasă şi una ceva mai mare. 50, respectiv 75 de lei sau pe acolo. Preţ zic eu destul de OK, mai ales că era un cadou pentru un copil care ne va avea de ‘unchi’ timp de 6 luni. Ăsta era deci chiar un amănunt secundar, ideea era să-i iau fetei o păpuşă frumoasă din ţara ei pe care nu a văzut-o încă niciodată.
Păpuşa mai mare arăta o idee mai bine, dar era totuşi prea mare. Urma să plecăm cu avionul, cu alte daravele, chiar nu poţi căra ditai păpuşa de nebun. Probabil nici nu intra în troller cu tot cu cutie. Aşa că am ales Catalina, glumind că e aproape numele de fată al prietenei noastre.
Arată ceva de genul:
Cutia este absolut anostă, prost imprimată, porcăria aia de plastic din faţă a ţinut exact 2 minute. Deci am dus o cutie deja prost asamblată. Haina păpuşii nu e chiar pe modelul ăsta, dar tot ceva întunecat şi oribil. Unde sunt pastelurile, unde-i chiar şi un roz chiloţiu, că tot arăta mai OK decât capotul bunicii.
Păpuşile mele, după aproape 30 de ani, au în continuare genele PERFECTE. Şi nu sunt din fire grosolane, ci fine şi impecabil ‘ţesute’ deasupra ochilor. Asta avea deja nişte fire care dădeau să cadă şi nici nu se atinsese nimeni de păpuşă. Păi să pună asta mică peria pe ea cum făceam eu în pruncie, că Sinead O’Connor e pletoasă pe lângă ce rămâne pe capul păpuşii.
Un model urât de păpuşă, faţă de modelul similar de acum hăt bine. Păpuşile vechi încă mai au trăsături frumoase, ochii se închid/deschid la milimetru, au trecut prin mâinile unui copil şi încă arată ca noi, dacă dai cu o tură de şampon pe ele.
Am refuzat ideea de a duce fetei o păpuşă de a mea, că mi se părea ciudat să-i duc o vechitură, când se poate cumpăra un model nou. Că este 2012 şi industria jucăriilor a mers înainte cam peste tot. Patriotismul ăsta mi-a ieşit pe nas. Fetei i-a plăcut jucăria, că deh, e copil, dar am stat să mă SCUZ de calitatea proastă, doar pentru că dorisem să aduc un produs românesc.
Mi-a picat sincer prost faza, pentru că încă ştiu ce frumoase erau păpuşile astea odată şi nu trăiesc din amintiri, am produsele acasă, produse care au trecut bine merci peste 3 decenii aproape. Mi-ar fi plăcut să duc o păpuşă bine fabricată, cu o rochiţă de bun gust pe ea (la fel de frumoasă ca şi cele pe care le aveau ‘fetele’ mele odinioară), să-i arăt copilului că nu doar American Doll şi Barbie există pe lumea asta. Foarte probabil însă, când mai vreau să-i fac un cadou, voi alege probabil o Barbie. Măcar Mattel nu-şi bat joc de produsele lor.
PS: nu stau să discut cât este de dezastruos situl lor, cineva chiar şi-a bătut joc .. păcat .. un simbol al copilăriei mele care face orice praştie chinezească să arate ‘profi’.
Papusile “aradeanca” se dadeau “pe sub mana” 🙂 Era o adevarata aventura sa faci rost de una. Nu stiu cum s-a descurcat maica-mea, dar am si eu cateva in dulap. Cand mai trec pe acasa ma mai uit la ele 🙂 Si ma minunez cat sunt de frumoase si de … naturale fata de ce se gaseste acum. A vrut mama sa dea papusile unei nepotele, dar n-am lasat-o: sunt ale mele! :)) Deh, placeri vinovate 😛
eu stateam in Iasi si mama le lua din magazin, tin minte foarte bine. in anii ’80.
Nu prea le merge bine, vaz
Nu prea ma mir ca nu le merge bine. In urma cu vreo cincisprezece ani, la o tentativa de privatizare, a venit o firma din afara. Nu mai stiu daca frantuzeasca sau americana. Dupa cateva luni si-au strans jucariile (ca tot suntem in domeniu) si au plecat de le-au scaparat scantei din calcaie. Asta s-a intamplat dupa ce au realizat ca, impartind consumurile la productie, pentru rochia unei papusi s-a consumat material cat pentru rochia undei adolescente. Deh, materialul era de calitate si fiecare traieste de unde lucreaza.
Vai, cate aveam si eu cand eram mica. Si ai mei, ca si ai tai, nu le dadeau pe mana mea chiar oricand :D.
Inca mai are sora mea o papusa de genul acasa. Si cand ma gandesc ca era atat de grea era…fata de cat de moi si placute la atingere sunt astea noi…
Hihi, ce dulce e… Oricum pe vremea aia era un lux o papusa.
eu inca mai am la mama acasa una platinata cu ochi albastri, cu un costumas de catifea albastru inchis. erau imbracate cu gust, colorate frumos si rezistau la cifulit continuu. cred ca e vorba si de numarul papusilor pe care-l are un copil si de pretul pe care-l cere un produs de calitate superioara. cand oricum interesul copilului dureaza doar cateva zile, nu merita nici sa dai multi bani pe o papusa deosebita, nici sa investesti in crearea uneia cu pretentii. in plus sunt magazine profi cu papusi care fac ce nici n-am visat vreodata… pe care nu le poti concura.
stiu, e ideea de a promova un produs romanesc, in amintirea a ce era odata. din pacate…se pare ca lucrul asta devine greu realizabil…
Am si eu 2 papusi mari “de pe vremuri”, de cand eram mai mica (acum am “paspatru in cap, sa traiti!”, vorba lui Ghita Pristanda, fara pretentia de a incurca numarul anilor ca pe numaratul de steaguri din oras), deci a trecut ceva vreme de cand le am. Sunt destul de pline de praf, ca nu prea am timp sa le mai curat, dar parul e inca intreg, ca si tot corpul. Daca rochita primei papuse se cam destrama pe la cusaturi, imbracamintea celeilalte (pantaoni, bluza si vesta) e inca intreaga. Le-am pastrat ca, de!, sunt pline de amintiri.
Nu le prea am eu cu moda, dar materialul din rochita mi se pare ca da mai mult spre modelul de pe posetele Luis Vuiton. Si uite cum le crestem snoabe de mici.
Papuselele noastre din vremea copilariei erau mult mai simple si mai frumoase!
Desi am citit cu tristete cele de mai sus, din nostalgie, am trimis o comanda la Aradeanca pentru o papusa pe care am vazut-o in poza pe net. Sper sa imi trimita papusa si sa fie ok. Daca o primesc – zice ca in termen de 7 zile de la primirea comenzii – am sa va scriu impresiile mele cu privire la produs. Sper totusi sa fie macar frumoasa, sa o pot aseza alaturi de celelalte 6 aradence de pe timpuri.
Este cineva care vinde o astfeld e păpuşă ? (mă interesează să fie din anii ”70, păpuşă Arădeanca de 60 cm lungime)
As vrea sa cumpar o papusa de la Aradeanc fabricata in anii “70. Daca cineva vrea sa vanda o astfel de papusa va dau adresa de mail.
Buna,papusica imi apartine si costa 50 de lei!
Am primit papusa prin posta. Eram tare entuziasmata si incarcand sa retraiesc momentul magic din copilarie, cand mama mi-a dat primul bebe aradeanca, m-am dus in dormitor si am desfacut coletul cu emotie. Trista dezamagire!
Frumoasa ca o papusa nu are substrat aici! Papusa este urata si prost lucrata.
Are ochii de un albastru spalacit, parca ar fi suferinda de albeata (cheratita), genele se desprind si nu sunt taiate la aceeasi lungime toate firele; parul cade de pe cap si erau si prin cutie fire de parca naparleste 🙁
De parca toate astea nu erau deajuns, plasticul din care e facuta este vopsit cu o culoare ciudata, care da aspect cadaveric, galbui, nici urma de bujori rozalii in obraji bucalati ca de copil!
A costat 35 de lei cu tot cu taxele postale, dar atata si face!
Nu imi place deloc de ea, imi aminteste ca tzara mea s-a dus pe apa sambetei, si am s-o fac cadou cuiva care nu a vazut niciodata o papusa Aradeanca din anii 80. Daca bebele din burta mea este fetita, atunci ii ofer cu drag amintirile mele de fetita, minunatele mele papusi care acum au peste 20 de ani.
Din pacate, asta este lumea in care traim! Papuselele romanesti, delicate, fine, scumpe, obtinute pe sub mana de dragii nostri parinti, ca cele de pe vremea noastra, nu au cum sa supravietuiaca tuturor chinezariilor de pe tooooate tarabele, din toooate intersectiile, gurile de metrou, piete, etc, etc …. Oare nici unul dintre noi nu a cumparat copilasilor marcar o data o jucarie care nu isi merita banii? Nu-i asa ca e mai usor sa cumperi ceva foarte ieftin pe care risti(99%)sa il/o arunci la gunoi in 24 de ore, maxim, ca e la indemana, plange cel mic si a fost foarte ieftin? E frumos ca ne apuca nostalgia dragilor noastre papusele, de cand eram de varsta fetitelor noastre, dar cate dintre noi, mamicile din zilele noastre, sprijinim produsele romanesti(de jucarii)? Cate chinezarii ati aruncat, dragi mamici, la gunoi, pana la cei 5 ani ai copilasilor? V-ati gandit atunci cand ati cumparat toate gunoaiele pe care le gasiti cum iesiti pe usa casei ca, ma bine promovati produse muncite de dragii nostrii romani? E mai bine sa citim cu tristete, sa traim din amintiri, ne plangem, sa criticam ceva ce nu are cum sa faca fata gunoaielor(NU JUCARII)pe care, asa cum am zis, le gasesti de cum iesi pe usa? Unde sa vezi calitatea produselor romanesti din amintirile copilariei noastre daca ele nu sunt promovate, sustinute, cautate? Mai bine criticam produsele actuale, in amintirea copilariei noastre alaturi de papusile Aradeanca, pe care si eu le pastrez cu mare drag!
Hai sa cumparam cate mai multe Barbie, ca nu trebuie sa ne mai scuzam, caci au strategie de Marketing si toata lumea le cunoaste!
Seara Buna!
[…] de bucurie, de câte ori observam încă un cadou acolo. Am primit atunci o păpușă superbă Arădeanca, așa cum nu se mai fac acum, și o groază de […]
[…] scris anul trecut despre șocul pe care l-am avut, văzând cât de mult au „alunecat” standardele de calitate la Arădeaca în ultimii ani. Am cumpărat o păpușă pentru fiica prietenilor noștri din State. Are […]
Desi articolul e de acum 3 ani vreau doar sa spun ca intr-adevar papusile Aradeanca erau fantastice si rezistau la toate intemperiile la care le supuneam? in 2015 singura fabrica de papusi din tara nu mai exista ca deh, traim alte vremuri cu chinezariile la putere dar pastrez cu mult drag in suflet momentele cand o vizitam pe mama (pe atunci se putea face asta:) care lucra ca ing chimist la Aradeanca si de fiecare data trebuia sa ma duca prin sectii si sa vad cum se produc papusile mele dragi. Am vazut tot, de la turnarea plasticului in forme, pictura fetei, montarea ochilor, parului, sectia de croi si imbracatul. Imaginile astea pretioase pt mine ma vor insoti o viata intreaga, papusile din pacate nu mai sunt?
Papusile care au facut Aradeanca faimoasa, au fost create la inceputul anilor 70. Sunt fantastice si unice in felul lor. Mi se pare nedrept ca numele persoanei care le-a creat, a fost uitat. Cred ca nimeni mai stie cine a fost.
Chiar daca exista asemanari intre papusile de Aradeanca si cele de marca Madame Alexander, produse in aceeasi perioada, cine s-a ocupat de design, a reusit sa faca niste papusi minunate si unice, despre care nu se mai poate spune ca au copiat papusile occidentale la comanda partidului comunist.
Daca Aradeanca e cunoscuta azi, este datorita papusilor create in anii 70. Dar asta e o bucata de istorie uitata.
Daca vrei sa vinzi papusa ta veche blonda, mi-o vinzi mie? Platesc eu transport daca e si papusa, evident. Stiu eu cum sa descalcesc par, sa o spal, o primesc oricat de murdara/ciufulita e. O vreau pentru fata mea. Noi suntem in afara, pe site uri nu prea am incredere in calitate si nici in tara nu ajung sa am timp de pipait papusi. Tare greu se gasesc, voiam o papusa maaare , cat mai basic iar aia era perfecta.