Private Practice sau Sodoma și Gomora cu medici

Dacă sunteți amatori de Grey’s Anatomy, sigur cunoașteți și Private Practice. Undeva pe la finalul sezonului al treilea (dacă mă țin doagele bine), Addison Montgomery, fostă nevastă a marelui neurochirurg supranumit Mc Dreamy, își ia freza roșcată și inima frântă, mutându-le o idee mai la sud. De la ploiosul Seattle la însoritul Los Angeles. Fată deșteaptă, nimic de zis.

Aici dă de foști prieteni care conduc un „practice” foarte zen de felul lui. O clinică în care găsești un pediatru, nelipsitul psiholog, un doctor ce propune soluții alternative, medici pe sectorul fertilizării etc. Dacă pentru Grey’s Anatomy a mers rețeta „fă-i  nebuni de legat”, madama Shonda Rhimes și-a învățat lecția, așa că pentru Private Practice a pregătit intrigi de să-ți facă neuronii centrifugă, plus tot felul de combinații. Pot spune cu mâna pe corazon că pe la sezonul al patrulea nu cred că mai există vreun personaj care să nu se fi culcat cu ceilalți din „practice” (bun gagicile între ele și masculii nu, dar în rest s-au cam probat toate variantele).

Să recenzăm șeptelul, zic.

Addison Montgomery Forbes whatever, că are mai multe nume ca o eroină de telenovelă. Bored board certified surgeon și o cârcă de titluri, este OBGYN-ul clinicii. Specialistă în tot ce presupune o naștere, dar cu ghinionul ca ea însăși să nu poată avea copii, chestie care, așa cum puteți bănui, este o sursă de dramă personală. Oricum, dacă se punea vreodată problema că și el trebuie să-i aibă vioi, Addi a noastră are grijă să testeze mai multe „bănci de spermă”, aș putea spune aproape pe toate (chiar toate, dacă mă ține bine bănuiala .. sunt doar la sezonul al patrulea totuși).

Sam Bennett începe ca medic internist, dar, pentru că  probabil publicul vrea sânge și mățărai, devine ca peste noaptea mare chirurg cardio-toracic. Deh, nebănuite căile scenariștilor. Sam a fost însurat cu Naomi, un mic dumnezeu în ceea ce privește problemele de infertilitate, dar, pentru că aveau așa un mariaj frumos, s-au despărțit. Dacă unele cupluri se destramă după ce trec prin orori inimaginabile și traume personale demne de câte un serial separat, Benneții s-au plictisit de viața lor bună, așa că acum sunt divorțați, dar încă mai bagă nasul în borcanul cu dulceață, suficient încât să bușească alte relații pe care încearcă să le înfiripe.

Pentru mințile chinuite există un psiholog, Violet Turner, care ea însăși e sucită ceva de groază. Probabil că în realitate un personaj ca ea ar fi permanent sedat, dar uite că pentru serial e nevoie de oameni mai „așa”. Chiar mai amuzant este că asemenea oameni au pacienți pe care cică-i tratează.

Violet a testat și ea cam tot ce a prins, dar are o relație mai aparte cu pediatrul clinicii, un „man child” pe nume Cooper Freedman. De la stat nopțile prin porn chat și umblat cu tot felul de ciudate, Cooper ajunge să aibă o relație aproape normală (bun, normal ca pentru un asemenea serial) cu Charlotte King, un drac blond, urolog, sexolog și șef de spital, la fel de subtilă ca o cărămidă în geam, de-mi permite „soarele” să-l plagiez.

Pentru că nu e clinică de wellness altfel, există și un medic „alternativ”, care, la urmă se plictisește să tot înțepe pacienții cu acupuntura lui și să miroase diverse lumânări, așa că se trezește și el că are nuș’ ce minune de certificare, suficientă pentru a mai sta și prin camera de gardă. Domnul în cauză, Peter Wilder, este o permanentă sursă de inspirație pentru doamnele de acolo, încerc să-mi dau seama care dintre ele nu s-a culcat cu el până acum și nu-mi sunt necesare prea multe degete.

În următoarele sezoane vom avea un neurochirurg (sora lui Derek) și încă un pshiatru (Sheldon Wallace), să nu ne plictisim.

Fiecare episod îi aduce pe eroii noștri în fața morții, încercând să rezolve tot felul de probleme medicale, iar în timpul liber trecând la permutări și variante pentru a nu ne plictisi cumva. Absolut toate relațiile sunt date peste cap de câte o prostie spusă sau făcută, toți amorezii suferă de ADD când e vorba de relații și sunt mai în călduri decât cățeaua de la parter, când îi vine timpul.

Cu toate astea serialul are un anumit farmec. Probabil nu este atât de „puternic” pe cât a fost Grey’s Anatomy sau poate ne-am obișnuit noi cu celălat înainte. Este însă destul de ineresant încât să te țină prins. Mă gândesc că bărbații nu ar prea fi interesați de un asemenea serial, dar eu ca damă-l găsesc agreabil.

Opinii? Că nu cred să fie prea mulți cititori de dojoblog care să nu-l fi urmărit.