Undeva la finalul anului 2007 am început să mă gândesc mai serios la ideea de a avea totuși mașină. Mă apropiam de 30 de ani și eram încă fără un asemenea utilaj în fața porții. Nu mi-au plăcut niciodată „tancurile”, deci eram mai atrasă de mașini mici, iar noile linii de „hatchback” păreau chiar interesante.
Am iubit mult aspectul „noului”Beetle. O mașină „dulce” de tot, ca o jucărie pe patru roți. Aveam prin Timișoara câteva vopsite ca niște acadele parcă și, de câte ori treceam pe lângă ele, întorceam capul și le priveam mult și bine. A fost mașina mea preferată ani buni. Îmi place „personalitatea” ei și faptul că are clar un aspect ce iese din tipare.
Cum prețul uneia (second hand, că nu mă puteam atinge de una nouă oricum) era și el suficient de țeapăn, am lăsat-o în lista de „never gonna happen” și m-am gândit la alte variante.
Pe la începutul lui 2008 strângeam bani de avans, pentru că eram hotărâtă să intru în leasing. Cu tot respectul pentru Dacia, nu aveam nicio intenție să iau o asemena mașină și, pentru că „soarele” era fericitul deținător al unui Astra de hăt bine deja, trăgeam și eu spre Opel. Preț mai mic decât VW (de restul mărcilor nu vorbim, sunt clar mult peste ce puteam plăti, asta în caz că nu doream să fiu în leasing pe 30 de ani) și în general mașini care-și fac treaba. Mașina lui iubi se apropie de 20 de ani deja și încă-și face treaba.
Un Astra hatchback părea o idee bună, mă încadram în costuri și era o mașină decentă. Nu am fost niciodată îndrăgostită de „fundul” ei, nu-mi place de nicio culoare cum arată acolo. Dar în rest era destul de frumușică, așa că am hotărât să fiu mai puțin designer și mai mult om „serios” și să las prostiile astea.
Chiar am fost la dealer și m-am întors acasă cu toată „maculatura”: prezentări, informații despre finanțare etc. Deh, aveam deja aproape toți banii de avans și eram gata să mă motorizez și eu.
A doua seară am ieșit de la fostul Guerrilla Timișoara, undeva pe la 8 seara. În micuța parcare din fața casei în care „sălășluia” studioul am văzut-o pe ea. Și m-am îndrăgostit, așa cum, ani înainte, îmi picase cu tronc „Broscuța” cea nouă.
Exact așa am văzut-o, din spate. Un „fund” frumos închegat, cu linii care nu se rupeau brusc, un design care m-a lăsat în acel moment cu gura căscată. Am făcut niște ture în jurul mașinii, am văzut și farurile care parcă zâmbesc. O mașină mică, așa cum îmi trebuia, drăguță foc, plus o culoare ce mergea OK cu logo-ul meu (roșu/negru) – nu întrebați, chestii de femei.
Am petrecut întreaga seară căutând pe net poze cu noul Corsa (modelul de atunci, că s-a lansat încă unul), iar a doua zi m-am înființat la dealer, spunându-le că voi lua o Corsa. Chiar râdea tipul de acolo, că multe dame, chitite pe Astra, își schimbau rapid ideile, când vedeau dulceața de Corsa. Să nu mai spunem că era și o idee mai ieftină, deci dublu avantaj.
Așa am ajuns să ia un Corsa din 2008, pe care îl am și astăzi (normal, că nu am nicio intenție să schimb mașina). Dojomobilul este extrem de iubit de întreaga familie, și pe ai mei îi distrează „mutra” jucăușă parcă pe care o are. Suferințele mele de designer sunt satisfăcute, mașina mi se pare perfect închegată și sunt mulțumită de fiecare linie a caroseriei. Să nu mai vorbim că și culoarea este exact de am dorit de la ea.
Acesta este Hyundai Sonata, mașină pe care mi-aș dori-o, când voi deveni adult și-mi va plăcea un sedan. Am avut șansa probabil unică să vizităm fabrica din Montgomery Alabama anul trecut. Prietenul nostru de acolo este inginer și ne-a dus la miez de noapte să vedem cum arată fabrica acolo. Am văzut-o de la roți și șasiu la mașina gata de test drive. Erau două mașini în producție: Sonata și Santa Fe (un SUV urât, dacă mă întrebați pe mine).
Dar Sonata mi s-a părut incredibil de frumoasă. Mai văd pe aici prin trafic câte una și mă uit lung după ea. Dacă aș avea bani de mașina a doua (ceea ce nu se va întâmpla în secolul ăsta), nu m-ar deranja să strunesc o asemenea herghelie frumoasă.
Pentru mine deci este clar că mașina pe care o cumpăr trebuie să fie frumoasă (la standardele mele, normal, pentru că altora probabil li se par urâte mașinile pe care le iubesc eu). Spre deosebire de multe „acareturi” pe care le iau după alte considerente, dacă nu iubesc aspectul unei mașini nu cred că aș avea poftă să dau bani pe ea. Probabil sunt încă o dată extrem de .. femeie …
Hmmm, frumoasa tare Sonata, dar incredibil de scumpa la intretinere.
Eu “ma mandresc” cu un Ford Focus Limousine, din 2008, 115 CP. Daca ar fi sa imi permit sa o schimb, mi-ar place tare un Mondeo, caci ma declar fan Ford, sau un Volvo. Ah, nici eu nu mi-as lua o masina care nu simt ca ma reprezinta, sau care nu ma arage ca forme.
absolut! Cind eram in America am luat un Saturn 🙂 Usurel, cu aripi din fibra, mergea la 45 mpg ceea ce era o performanta pt o masina cu motor de 1.9. Stilul era de sedan clasic, se demodeaza greu!
Eu sunt o femeie putin atipica, cand e vorba de lucruri de astea pe bani mai multi (masini, laptopuri, smartphone-uri etc.) ma uit in primul rand la calitate, detalii tehnice si doar in ultimul rand la design. Deci da, mi-as lua o masina urata, daca raportul calitate-pret ar fi excelent si n-ar exista o alta varianta mai buna si mai aspectuoasa.
N-as schimba vaca noastra (Opel Omega Caravan) decat pentru un LandRover Defender
NOpe, nu mi-as lua o mașina care sa nu-mi placa! De ce? Pentru ca petrec mult timp in mașina, si Tre sa-mi placa sa o conduc! AMa tre sa recunosc ca nu-s eu o experta la mașini, dar pana acum am avut noroc cu toate masinile cumparate! Adică nu am avut probleme majore. Dar nu am avut decat japoneze si europene. Pe cele americane le conduc doar cand le închiriez!
Haha…Betty a mea seamănă izbitor cu cea din prima poza, cu singura diferența ca e mai tinerica! Motoare destul de mari pentru cât sunt de mititele(2.5l) si un interior elegant. Sa nu uit de built-in vase, care e ceva unic! Mai am si o japoneza, o Honda Accord, care e super fiabila. Si incapatoare! Si care probabil ca nu va muri niciodata, ca eu cred ca sunt Never-ending cars! Dar e greu cu parcarile lol
Hyundai a vândut un număr record de mașini lately! Problema este ca au finisaje cheap, un big turn-Off pentru mine! Dar ca preț-calitate, cred ca sunt in grafic.:)))
Îmi place Corsa ta, e gratioasa! 🙂 Deși cu un motor așa mic, cred ca aici m-as pierde in traffic 🙂
Momentan detin un hatchback dar categoric imi doresc o berlina. As prefera un Renault Megane avand in vedere pretul si consumul.
Din păcăte Sonata aia e varianta de US; cea de EU e mai urâtă. Mașini am avut…9 până în prezent și nu mă opresc aici 🙂 Dacă scoatem daciile din calcul (4 la număr) și reno-ul care e dubiță și a fost luat de asta, în rest, când a fost să-mi cumpăr mașină am incercat să pun prima oară accentul pe utilitate, pe calitate și abia pe urmă pe aspect. E drept că până în prezent nu am reușit să-mi iau și a doua mașină (aia de suflet; voiam să fie un Ford Taunus coupe, dar am considerat că nu era momentul să investesc o grămadă de bani în ea ca să o restaurez), dar la aia alegerea se va face doar cu ochii și cu sufletul, nu cu matematica 🙂
Un rromân verde (în zilele noastre, rromânul verde se mai poate numi şi Remus Cernea, deci maşina trebuie să semene cu stăpânul) nu poate să cumpere decât o maşină urâtă, şi nu de ieri, de azi, ci de pe vremea Daciei 1100 şi a Fiatului 1300. Şi dealerii, pe care noi îi luăm de proşti, n-au ajuns milionari fiindcă ar fi fost proşti, ei ştiau asta cu mult înaintea noastră.
Exemplu: printre hatchbackurile mici, Smart Forfour a fost ca o gură de aer proaspăt. Foarte uşor, cu o calitate bună a suspensiei, manevrabil, puţin consumator, putea fugi cel puţin la fel de bine ca Polo 1.4 folosind un motor de 1.1 sau 1.3 litri, cel cu motorul de 1.5/109 CP mânca asfaltul. Iar designul nu semăna cu nimic altceva. Nu era urât, nici culmea frumuseţii, doar că nu semăna cu nimic. Beetle era o maşină foarte frumoasă, manevrabilă, şi în ţările cu apă caldă putea fi cumpărată şi cu 1.8T sau cu 3.2VR6.
Foarte puţine Forfour s-au vândut la noi, şi toate Beetle (puţine la număr şi ele) au fost 1.9TDI/90 sau 1.6 benzină. Niciun dealer nu s-a gândit vreodată la Beetle 1.8T, e foarte posibil să nu fi fost nici măcar omologată la RAR.
Motivul? Amândouă erau prea funky. Ieşeau din rând. Mai ales în cazul în care aveau şi o culoare mai deosebită, săreau în ochi ca bomboana de pe colivă.
La rromânii noştri cu ceafa în 3 cute de la prea multă şaorma, un adevărat macho trebuie să fie un tip serios şi convenţional, chiar dacă în realitate nu e serios cum nu sunt eu chinez. Un design mai funky e pentru o secretară cu cupa D la sutien, pentru un studenţel de bani gata sau un golănel de club, tipii “maturi şi serioşi” iau Polo când au bani de Forfour, Duster când au bani de Golf GTI, Octavia când au bani de Seria 1 şi E220 CDI când au bani de BMW 330i E90. Se asortează cu costumul cenuşiu de Apaca şi scaunele pentru copii de pe bancheta din spate 🙂
~Nautilus
Ia te uită cine era pe aceeaşi lungime de undă cu mine! Mie mi se pare că aspectul, apoi culoarea, este cel mai important lucru la o maşină. Goldie Hawn a mea e tocmai ca în imaginea ta cu Opel Corsa şi tare mulţumită sunt că, odată ce şi-a dat seama cât e de frumoasă s-a comportat mereu exemplar şi de când o am nu m-a supărat niciodată!
Anul ăsta am trecut la ceva mai mic, un Smart adaptat la strâmtoarea străzilor din Roma, dar Goldie Opel Corsa rămâne my nambăone!
Ai văzut noul Renault electric? vechiul Ford Ka îţi plăcea? Caut nişte poze cu nişte super maşini de acum 100 de ani,să te conving să vizitezi muzeul Fiat din Torino!
Pot sa imi iau o pereche de incaltari de care nu sunt extrem de convinsa ca daca ajung acas si nu imi mai plac, nu le mai port. Dar o investitie asa mare trebuie bine gandita. Si da, aspectul conteaza. Daca pe mine nu ma bucura masina mea, nu sunt mandra sa starnesc calutii din dotare si nu imi face placere sa ma plimb cu ea, de ce as mai da o gramada pe bani pe ea? Momentan sunt indragostita de Fiat 500.
Mai, la capitolul asta eu sunt mai putin fixata pe design si mai mult pe cele 3 chestii pe care le caut la orice masina. 1. siguranta; 2. motor puternic; 3. portbagaj mare. Am avut wv golf si l-am iubit, dar saracutul de el avea numai punctul 1 in regula. Si avand in vedere ca ma mut cu tot acaretul prin toata europa, a trebuit sa-l dau. Din cauza ca avea motorul mic, imi lua la drum lung de nici nu vreau sa spun, ca am avut un soc cand am vazut consumul real. Acum am luat una “noua” – adica la mana a 2-a, dar noua pentru noi. La fel, am cautat 1, 2 si 3, si le-am gasit pe toate. Intamplator (ok, 90% intamplator) masina noua e asa de frumoasa de mi-e rusine cand se uita lumea pe strada dupa ea, ma simt ca pitzipoanca in oras. Dar sincera sa fiu, daca nu era atat de frumoasa dar avea 1, 2 si 3 – tot o luam. Prefer sa ma concentrez pe frumusete cand e vorba de lucrusoare mai ieftine 😀
Când un rromân verde pomeneşte de motor puternic, se gândeşte de obicei la 1.9TDI/130, 2.2CDTI/125, 2.0TDI/140, 220CDI, 270CDI, 320d… 🙂
~Nautilus
Eu bat cam 40-50 de mii pe an, de la un capat la altul al europei. Imi trebuie motorul puternic din motive absolut practice, nu ca sa ma dau pe ulita din cucuietii de deal si sa ma intrec cu gicu care si-a luat bemveu din 1700 toamna :))))
🙂 😀
Pentru rromânii verzi (adică ori sunt cu Prigoană, ori cu Nicuşor Dan, ori cu Remus Cernea, restul sunt prea portocalii şi roşii), E220 CDI şi cu fratele lui mare şi obez ML270 CDI sunt “maşini puternice”.
Pentru mine, E320 4Matic e prea încet.
“Golf care să fie puternic cum scrie la punctul 2” şi care să poată face Bucureşti-Viena în 12-14 ore fără să stea în zona roşie a turometrului şi fără să vibreze din toate încheieturile înseamnă minimum 1.8T / 2.0TFSI în forma stock. Dar e preferabil să fi trecut pe la Revo sau pe la Aspad totuşi.
~Nautilus
Te cred ca un E320 4Matic nu ii destul de puternic … in generl cei de la Mercedes nu fac motoare puternice … totusi incearca un 535 sa vezi daca ii destul de puternic :)) (acum ma gadesc ca o sa sara toata lumea pe mine taranu roman cu bemveu dar cred ca gusturile nu se discuta 😉 )
Dacă ai spus 535i, ai spus (probabil) E39, care nici el nu face cine ştie ce brânză cu doar 235-245 CP şi o greutate de hipopotam. Orice GTI puţin modificat ajunge uşor la 240 CP şi are un sfert de tonă mai puţin. Subaru WRX are 225 CP stock.
Dacă era vorba de 535i E60, e cu totul altceva. Dar e atât de urât încât te sperii de el, de parcă l-ar fi sculptat Dorel cu securea de tăiat lemne. 335i E90 e cu multe clase peste el şi costă mai puţin.
~Nautilus
Nu era vorba de e39, ma refeream la un e60 si 535d care are 272cp si 580Nm care zic eu ca ii suficient pentru Romania … si nu are rost sa vb de masini modificate, ramanem la stock 🙂
Eu sunt in general genul de om care …se intereseaza cand cupara o masina .cat este de fiabila…cat consuma…foarte important..acum depinde cat de urata este si cat cantaresc celelalte argumente….gen ce spuneam mai sus!
Eu nu am in gand prea curand sa imi iau o masina. Nu are rost sa-mi iau si asa la munca stau mult prea mult in scaun si nu fac deloc miscare.
Nu prea ma intereseaza designul la o masina, conteaza sa fie practica si cat de cat spatioasa.
eu am un fiat doblo (ma ajuta in ceea ce fac) si parca m-as duce tot pe ceva mare insa nu SUV. alea-s mari doar exterior. ah, si chiar mi-as lua un Twingo pentru ca e o masina mica si usor de folosit in Timisoara insa, eu sunt mai mare decat masina in sine si arata caraghios cand te dai jos din ea pentru ca inauntru e loc de mine, am testat 🙂
sa consume putin si sa nu aive rugina.
[quote]sa consume putin si sa nu aive rugina[/quote]
Sa inteleg ca nu te gandesti la siguranta ta atunci cand iti iei o masina?
Conteaza siguranta dar pana la o viteza de aproximativ 60Km pe ora..Daca faci accident avant 100Km/h mori cu aproape orice autoturim…
Eu prefer sa imi iau o masina second hand la juma de pret fata de una noua…orice masina in 3-4 ani valoreaza cel mult jumate din pretul initial…
Iar tot pe partea de siguranta…poti sa ai si Hummer ca daca se baga unul in tine cu viteza, ai sanse mici de supravietuire…
Nu neapărat cu viteză.
Ai văzut pozele accidentului cu Hummerul H1 de la BGS (după ce s-a urcat pe o Dacie)? 🙂
~Nautilus
Am o Astra H si o Corsa B (o buburuza in 2 usi veche, care mi-a mancat zilele).
Astra e o masina care si-a facut toti banii pe care i-am dat.
Masina mea ideala acum e un Volvo. C30 daca e sa fie de moft, XC60 daca e mai de om serios. 😉
C30 R.
🙂
~Nautilus
Eu am auzit ca daca masina ta are o masa mai mica decat alta si ea intra in tine cu o viteza mare… nu mai conteaza cat de sigura e ea la accident.
Eu sunt inebunit dupa Audi, am vazut un model care m-a impresionat total…
Practic o visez insa cel mai probabil nu voi putea permite nici o data sau cel putin nu prea curand…
Specialistul auto Jeremy Clarkson spunea: “when it comes to cars, looks are everything”. Normal ca felul in care arata o masina cantareste foarte mult in decizia de cumparare. Unii vor sa fie diferiti si cumpara Nissan Juke; altii au dezvoltat o fixatie pentru serpisorii cu leduri din farurile unor modele Audi. Eu am 5 criterii dupa care le analizez, comprimate in acronimul PESCE: puternic, elegant, sportiv, confortabil, exclusivist. E greu sa gasesti un model care sa satisfaca toate cele 5 criterii. Eu l-am gasit: BMW seria 6 coupe (nume de cod: E63).
Eu ti-as recomanda o Honda Civic… sunt absolut superbe