Nu sunt „gospodină”, deci talentele mele culinare sunt limitate. Am început de câteva luni să mă dau mai mult pe lânga aragaz (drept e că prietenii noștri au aici o bucătărie ca în filme, deci chiar ți-e poftă să gătești cu asemenea agregate) și să execut una-alta. Din fericire pentru cei care mănâncă minunatele mele realizări, se pare că nu le-am deranjat încă stomacul. Să sperăm că nici în viitor.
Că tot n-am mai participat la o „leapșă” de niște luni bune, vă invit să facem aici o listă de rețete pe care le „excutăm” cu drag, să mai prindem idei unii de la alții și să ne mai diversificăm repertoriul de mâncăruri. Puteți comenta aici cu toate detaliile rețetei, puteți scrie un articol pe blogul vostru și da trackback (sau menționați linkul in comment) etc. Vă reamintesc că toate comentariile care sunt scrise prima dată pe blog (pentru cei care încă nu au comentat) sau care conțin link intră în „moderation”. Le activez imediat ce intru pe blog, deci nu vă speriați 🙂
Deși am trecut la gătit chestii mai serioase, la cât de ahtiată sunt după dulciuri, azi vă ofer rețeta pentru Tiramisu, primită de la mama prietenului nostru. Nu mă descurc extrem de bine la „proporții”, deci iertați dacă nu sunt scrise perfect, dar teoretic ne descurcăm (problema aici este că nu se merge pe grame sau litri, deci va fi interesant să pregătesc Tiramisu când revin în țară)
Avantajul cu minunea asta e că nu ai ce să coci/fierbi/frigi, deci până și un dezastru în bucătărie ca mine poate să realizeze ceva comestibil. Hai să vedem cum am învățat eu să-l fac:
Tiramisu
Listă de ingrediente:
- 6 ouă (voi folosi 6 gălbenușuri și 4 albușuri)
- 6 oz zahăr (asta se traduce cam la 170 de grame. Dacă nu vreți să vă puneți pancreasul pe jar, eventual puneți mai puțin)
- 500g mascarpone
- o ceașcă mare de cafea (eu fac 6 ture de espresso și astea sunt cam 200 ml de cafea).
- 3/4 pahar rom. Cred că, dacă măsor cu cana aia de cafea, e cam 100ml. Am talentul prost de a lua tot din romul bun pe care-l ține prietena noastră pentru „ocazii”. Nu-i mereu incântată, dar iese bine rețeta. Nu știu ce rom să vă recomand, eu mătrășesc din Baccardi-ul lor de culoarea caramelului.
- un pachet mărișor de pișcoturi. Nu știu ce hram poartă astea pe care le folosim, dar sigur se găsesc și la noi.
- o lingură de cacao pudră – asta e doar de decor
Procesul tehnologic
Prima chestie pe care o fac de obicei este să pun de cafea. Umplu cana cu cele 6 espresso-uri și dau iama în alcoolul din casă. Le las așa cum sunt momentan (separate), imediat ce se mai răcește puțin cafeaua, o combin cu majoritatea romului. Las cam 10-15% în pahar, că-l voi amesteca direct în cremă. Dacă tot e să ne alcoolizăm, măcar să facem o treabă ca lumea.
Pun zahărul și cele 6 gălbenușuri la mixat. Încep să integrez și alcoolul acela puțin, după care amestec și conținutul cutiei de mascarpone. Mixez în continuare și tot gust (deh, e greu să te abții).
După ce tot am lins lingura cu cremă, ce rămâne las deoparte și trec la „bătut” cele 4 albușuri. După ce se transformă într-o foarte elegantă spumă, pun rezultatul peste cremă și amestec foarte gingaș, să nu se „spargă” consistența. Mai trec cu lingura prin crema obținută, că nu mă pot abține.
Acum este momentul să executăm minunata „prăjitură”. Iau o tavă de „jena” (fiecare folosește ce are în casă) și pun un strat de pișcoturi, după ce le-am „botezat” scurt în combinația superbă de cafea și alcool (am amestecat între timp romul și cafeaua într-un bol adânc, dar destul de lat să pot manevra pișcoturile. La cât de „absorbante” sunt, trebuie avut grijă să nu se scalde prea mult, că se fac „piure”. Eu de obicei le pun repede în lichid și le scot imediat (deci mai puțin de o secundă). Pe o parte și pe cealaltă.
Pișcoturile se așează unul lângă altul până se umple recipientul. Se pune cremă peste. Apoi repetăm mișcarea cu un alt strat și se mai pune o tură de cremă. În cazul meu am doar 2 straturi, că așa e recipientul, deci împart ochiometric crema în două. Voi faceți „construcția” cum vă dictează vasul în care va sta minunatul Tiramisu.
Deasupra cern puțină cacao și trimit produsul la „relaxat” în frigider. Cică ideal este să stea până a doua zi, noi nu rezistăm mereu și începem să consumăm peste 3-4 ore.
Problema mea este că are cafea, deci, dacă mănânc după 4-5 după-masa nu mai dorm până pe la 3 dimineața (deh, așa-s ăștia fără antrenament la cafea). Cuget că nici alcoolul nu-i de colo, chiar dacă nu e atât de mult.
Spun sincer că-s înnebunită după minunea asta, nu vreau să mă gândesc câte calorii sunt acolo și vă invit și pe voi să ignorați acest amănunt.
Voi cum faceți Tiramisu? Tot așa? Ce alte rețete vă place să „executați”? Hai că vreau să-mi măresc repertoriul 😀
Hehe! Ce misto, aici m-ai cam “atins”. Sunt foarte pasionata de bucatarie… Eu fac Tiramisu putin diferit de reteta originala. 4 oua intregi le fierb in bain-marie cu zahar si vanilie dupa gust, apoi cand se racesc adaug 500 g mascarpone. Separat bat 400 ml frisca (fie din cea lichida, fie din smantana speciala). Amestec frisca si crema de branza si gata! Nu pun niciodata alcool, insa merge cu 50-100 ml de lichior de cafea, n-as incerca cu rom… Iar espresso-ul cred ca e prea concentrat. Eu fac o cafea la ibric aromata si cu zahar si in aceasta scald piscoturile Savoiardi.
In rest, gatesc cam orice! Tocmai ce am facut ieri (au venit socrii din concediu :D) supa de rosii italiana cu paste si busuioc, pastitsio (lasagna greceasca) si cremsnit. Insa talent aparte am la prajituri si mi-am propus sa incerc cat de curand o Panna Cotta cu sos de zmeura – sunt fascinata de bucataria italiana:)
Baaaaaai, deci exact reteta asta de tiramisu o fac si eu de 2 ani! Mananci de-ti sar falcile mai! Si faza e ca, din cate cunosc eu, are mai putine calorii decat alte prajituri. Dar e buna cu spume, de fiecare data cand fac e devorat in prima ora dupa ce iese de la frigider!
Mie imi place foarte mult sa gatesc. Imi place in special sa fac dulciuri, preferatele mele sunt briosele si cheesecake-urile.
In rest fac o ciulama de ciuperci dementiala (reteta proprie), un sos de rosii cu dovlecei care merge perfect cu paste sau orez, supe (preferata sotului meu e supa de salata). De obicei nu-mi place sa gatesc acelasi lucru de doua ori, sunt genul de om care experimenteaza in bucatarie. Imi place sa cred ca am o paleta buna si imi iese mancarea ok, chiar daca mai improvizez. Oricum, experienta cantareste destul de mult, la inceput nu faceam nimic fara o reteta, acum doar la dulciuri mai urmaresc retetele pas cu pas (la prajituri si de astea e nevoie de multa precizie).
In schimb nu-mi place deloc sa gatesc carne. Nu stiu de ce, nu-mi prea iese. Daca sunt nevoita sa fac ceva cu carne, o fac aproape tot timpul la cuptor.
Din pacate eu momentan stau in chirie si aici nu prea am “instrumente” potrivite. Din cauza asta nu ma pot arunca la chestii mult prea complicate, ca n-am cu ce.
Cautam o reteta buna de Tiramisu, de nu stiu cand, bine sunt multe pe net, dar poti sa stii ce iese ? Asa, macar asta e verificata. Multam fain !
People, vreau retete. La munca 😀
PS: saru’mana de apreciere. Sper sa va iasa si voua OK 🙂
Eu mor dupa reteta asta, am descoperit-o de curând! Problema e ca e foarte uleioasa, așa ca Tre sa folosesc paper towels ca sa mai absorb din grăsime. Dar va spun sincer ca e DELICIOASA!
https://www.e-retete.ro/retete/pui-in-sos-de-usturoi-cu-mamaliguta
Eu gatesc aproape orice mai putin prajituri…desi m-ar tenta sa invat cum se face negresa…de cand a murit mama …nevoia m-a cam invatat de toate si unde ma incurc il sun pe google!
sper sa nu se supere dojo, dar poti sa incerci reteta asta. nu este a mea, nu am postat-o eu pe forumul din link, dar garantez pt ea. e buna de sta pisicu’ in coada; nu e uleioasa cand e gata. (eu am folosit faina baneasa, tip 000, simpla, punga alb cu galben- nu pt cozonaci, nu pt patiserie si ciocolata de menaj :); cred ca am pus si ceva zahar vanilat)
https://www.culinar.ro/forum/continut/Retete-in-imagini/6681/negressssssa/
[…] Special pentru Ramo, care se plange ca nu are retete destule. Prajitura asta o fac de ceva vreme si de fiecare data iese buna buna! Rar apuca a doua zi (si suntem doar 2 persoane in casa). Nu stiu cate calorii are dar banui ca la o prajitura atat de buna nu te mai uiti, te bucuri de o felie (doua, trei….) si tii regim saptaman urmatoare daca e nevoie: prajitura diplomat sa fie! […]
Praji asta am invatat sa o fac acu cateva luni doar, fiind nevoita sa ma adaptez la gatitul fara cuptor (pentru ca este electric si prefer sa evit facturile astronimice). Aragazul insa merge “normal”, asa ca o praji diplomat se prepara la noi macar de 2 ori pe luna 😀
https://www.retete-vegetariene.ro/prajitura-diplomat/
am citit recent postul tomatei despre mancarea “ca la mama acasa” si mi-am amintit de prajitura copilariei. (cred ca o sa fac o portie )mama o numea “budinca de gris”.
8 oua
1 pahar (normal, de apa, de 200 ml; dar puteti sa puneti linistiti 7-8 linguri) zahar
2 pahare gris (posibil sa mai intre vreo lingura de gris in plus).
2 l lapte+ 1 pahar zahar+ cate pliculete de zahar vanilat preferati.
separati albusurile de galbenusuri si bateti-le pe fiecare cu jumatate din cantitatea de zahar. (ultima oara mama mi-a zis ca nu mai separa si bate ouale intregi, dar asa era reteta originala). amestecatile usor, de jos in sus, sa nu se lase albusul. adaugati grisul. trebuie sa aibe aproximatic consistenta unui aluat de prajitura. o tava se unge cu putin ulei/unt si tapeteaza cu un praf de gris (sau pur si simplu puneti o foaie de copt :)) si se pune aluatul. coaceti pt cca 30 de minute (incercati clasic cu scobitoarea; trebuie sa iasa curata, si nu manjita de aluat semi-crud) in cuptorul incins la foc potrivit (nu la minim, totusi). mama foloseata tava rotunda de tort. merge orice tava de prajituri, dar nu prea mica.
cand e gata, lasati prajitura la racit pe un platou.
laptele se incalzeste bine si se topeste zaharul si zaharul vanilat in el. daca aveti pastai de vanilie, fierbeti sa zicem juma’ de pastaie in lapte si apoi puneti zaharul (sincer, n-am incercat pana acum; vanilia pastai nu e foarte ieftina; prefer s-o folosesc la macerat in zahar, sa-mi fac propriul mei zahar vanilat, fara chimicale).
cand prajitura e racita si laptele doar usooor caldut, incepeti sa insiropati blatul cu siropul de lapte cu multa raspundere. ar trebui sa intre tot siropul. daca va ramane, pastrati-l la rece, mai turnati pe feliile de prajitura cand mancati.
decorati din belsug (dar din belsug, unii prefera s-o acopere de-a dreptul; dar nici chiar asa) cu fructe din dulceata. de preferat dulceata de visine sau cirese amare.
lasati la frigider 1-2 ore. nu trebuie sa se inchege nimic, doar sa se raceasca bine. daca nu mai aveti rabdare, e super si dupa juma’ de ora.
n-am incercat pana acum, dar cred ca aluatul asta nu se supara daca ii puneti stafide sau fructe confiate. tavaliti-le bine prin faina sau gris si nu se vor mai lasa la cop la fundul cratitei sa se arda. vor ramane frumos raspnadite in toata masa blatului.
Numai ieri ce-am facut o tava imensa de tiramisu. Nu dupa reteta asta, e adevarat, dar foarte buna iese si reteta mea. Pe mine ma-ncanta ca se face repede si e greu sa dau gres cu ea :)).
Gata , am citit si am vazut! 😀 Suna bine! Cu urmatoarea ocazie , incerc! Multumesc!
Cu mare drag. Vezi sa nu scape vreun minor la din astea, ca nu-s chiar OK pentru aia mici 😀