Palatul din Mysore

Este luna Mai si o arsita torida in Bengalore, India. Ma trezesc bine dispusa si gata pentru excursia pe care urmeaza sa o fac astazi departe de agitatia orasului, tocmai in Mysore, taramul palatelor din sudul tarii.

Sunt cazata la un hotel minunat cu o arhitectura deosebita numit Leela Palace, mai degraba un palat in toata puterea cuvantului, isi merita din plin cele 5 stele afisate mandru pe firmament. Micul dejun il luam in curtea hotelului, un fel de gradina botanica luxurianta, un rai al impatimitilor de natura si aer proaspat, cu diverse specii de arbori de un verde orbitor, flori de toate culorile, fantani arteziene si statui in marime naturala.

In timp ce savurez un ceai negru masala, imi imaginez intalnirea mea  cu membrii familiei regale Wodeyar, o sa ii cunosc prin intermediul resedintei lor seculare, locatie pe care am ales sa o vizitez astazi  – vestitul Palat din Mysore.

In jurul meu turisti din toate tarile isi savureaza micul dejun, au lasat in urma eternul sandwich plictisitor de acasa si acum se delecteaza cu clatite indiene cu legume numite dosa, cu galuste aburinde in sos curry, vestitele idli si mult, mult ceai masala. Toata lumea e bine dispusa si asteapta cu nerabdare sa inceapa o noua incursiune si in acelasi timp o noua imersiune in acest taram fermecat numit India.

Sa va povestesc putin despre locul unde urmeaza sa merg astazi.

Orasul Mysore este al doilea oras ca marime din statul Karnataka, sudul Indiei. Asezat la poalele dealurilor Chamund  cu o vegetatie luxurianta si o arhitectura impresionanta mai este numit si orasul Palatelor.

Pana in 1947 Mysore a fost resedinta regilor din dinastia Wodeyar. Regii acestei dinastii erau sustinatori ferventi ai artei si culturii si au facut din Mysore un oras al luminilor, capitala culturala a sudului Indiei. Cele mai frumoase plate de aici sunt Amba Vilasa sau Palatul din Mysore, galeria de arta si palatul Jaganmohana , Palatul de vara Rajendra Vilas hotelul-palat Lalitha Mahal si Jayalakshmi Vilas.

Datorita istorie sale deosebite Mysore reprezinta o atractie turistica demna de luat in considerare atunci cand planuiesti itinerarul excursiei tale in India.

Cum ajungi in Mysore.

Calea ferata leaga Mysore de cel mai important oras din sudul Indiei, Bengalore, dar si de orasele Hassan si Chamaranjan. Cel mai rapid tren este Shatbadi Express cu cusete pentru dormit, aer conditionat si mancare.

Palatul din Mysore are o istorie zbuciumata, dupa un incendiu major care aproape l-a distrus a fost recosntruit in 1897, reabilitarea a luat sfarsit in 1912 dar lucrarile de constructie s-au desfasurat in continuare pentru ca i s-ă mai adaugat o aripa pana in1940. Este a doua atractie turistica ă tarii dupa Taj Mahal cu 2.7 milioane de vizitatori.

Palatul a intrat in posesia guvernului a familiei regale ramananduâi in administrare una din aripile palatului care este zona privata, restul palatului poate fi vizitat de turisti tot timpul anului.

E tarziu si taxiul meu a sosit, trebuie sa ma grabesc. Am ales sa inchiriez un taxi pentru ca nu ma puteam duce la o intalnire atat de importanta cu o dinastie de mii de ani intr-un autobuz ticsit de oameni, glumesc desigur, am ales taxiul pentru ca este mai confortabil si aerul conditionat este o binecuvantare in India cea cuprinsa de arsita. Dupa cateva ore bune ajungem la destinatie, fara nici un incident ceea ce este o minune daca vorbim de India si vestitul ei trafic infernal. Da, Palatul din Mysore este cu adevarat minunat, isi merita renumele bun si miile de vizitatori si nici macar nu e nevoie sa patrunzi inauntru ca sa iti dai seama de asta. Presimt ca o sa fie o incursiune minunata in istoria de mii de ani a acestui loc.

Este atat de aglomerat incat nu ai loc sa mergi, se pare ca si indienii sunt la fel de curiosi si interesati de palatul din Mysore pentru ca intrec numarul vizitatorilor straini. Nici nu apuc sa ma apropii bine de palat ca deja sunt asaltata de ghizi care ma roaga staruitor sa ii aleg pe ei pentru a-mi prezenta instoria palatului si ă dinastiei care ă locuit aici. Dupa cateva minute de ezitare aleg un ghid albit de vreme care se invoieste sa-mi arate palatul pentru 500 de rupii. L-am ales pe el pentru ca face aceasta meserie de 15 ani si este foarte mandru de asta. Arata ca bunicul din povestile copilariei si este gata sa imi explice cum stie mai bine istoria acestui loc minunat. Vorbeste repede si afectat cu un accent grav pentru a sublinia importanta informatiilor pe care mi le da dar si pentru a-mi demosntra ca este cel mai bun ghid. Stapaneste limba engleza la perfectie si asta face comunicarea placuta si fructuoasa.

Raja merge inainte si ajungem la intrarea in palat. Imi spune ca trebuie sa imi las incaltarile la usa printre alte mii de incaltari si imi da asigurari ca sandalele mele nu vor pati nimic. Il cred pe cuvant de om cu experienta de 15 ani in acest loc si intru in palat. Aerul este putin inchis si prima impresie pe care o ai este de trecerea timpului, simti ca te-ai intors in timp cu mii de ani si aproape ca poti simti energia veacurilor trecute in tot ceea ce te inconjoara, podele de marmura, tablouri alb negru, picturi murale sau jilturi aurite. Raj imi vorbeste despre stilul arhitectural indo-saracenic, o imbinare a stilurilor arhitecturale  hindus,  musulman rajput si gotic.

Ghidul meu ma atentioneaza ca nu am voie sa ulilizez aparatul de fotografiat in unele incaperi ale palatului.

Raj imi prezinta solemn prima camera pe care o vom explora : „Aceasta este Camera denumita Ambavilasa Room, Madam”. Ne facem intrarea printro usa sculptata de fildes, Ambavilasa este cea mai spectaculoasa camera ă palatului si era utilizata de rege pentru audiente. Podeaua este de mozaic cu pietre semi pretioase,candelabrele ornate cu motive florale deosebite iar colonadele semete gravate de un albastru stralucitor ii dau un aer princiar. Daca inchizi ochii trupului pentru o secunda si ii deschizi pe cei ai mintii poti vizualiza cum regele imbracat in hainele sale lungi aurite asezat pe un jilt impresionant  si purtand un turban imens prezida aici in aceasta sala  intalnirile importante pentru regat.

Raj ma invita acum sa vedem o alta incapere faimoasa-Pavilionul Papusilor: aceasta reprezinta totodata si intrarea in palat

Aici se pot observa aliniate frumos papusi in vesminte traditionale datand din secolele XIX-XX, precum si alte obiecte valoroase, ghidul arata mandru spre un harnasament pentru elefanti construit din 84 kg de aur.

Raj imi spune ca religia este extrem de importanta pentru poporul sau, complexul Mysore Palace cuprinzand 12 temple hinduse,  si imi mentioneaza numele lor din care retin numai 3: templul dedicat lui shiva -Someshvara, templul dedicat zeului Vishnu si Lakshmiramana.

Acum este timpul sa vizitam templul iubirii sau Kaliana Mantapa un fel de Casa Casatoriilor, un pavilion ocotogonal decorat cu pauni. Raj imi spune ca regele l-a importat tocmai din Scotia.

Ne indreptam acum spre sala armelor, prima senzatie care te incearca atunci cand intri in sala armelor este un fior rece chiar daca temperatura este extrem de ridicata, descoperim aici o colectie impresionanta de arme apartinand familiei regale, incepand cu secolul XIV si pana in sec XX, de la iatagane si sabii incrustate cu aur sau pietre pretioase pana la pistoale.

Sunt un fan infocat al muzici clasice indiene si vazand colectia de instrumente muzicale a palatului il intreb pe ghidul meu daca regilor de aici le placea muzica. Raj imi arata instrumentele muzicale: violina, sitarul, flautul, tabla, sau mridangam iar dupa colonizarea britanica saxofonul si pianul, si imi spune ca membrii familiei regale iubeau muzica si le placea sa cante sau sa compuna .

Intram in alta camera unde sunt expuse masinile de colectie ale micilor printi, distractii scumpe in acele timpuri pe care bineinteles ca familia regala si le permitea cu usurinta. Dealtfel palatul de acum este o impletire a doua culturi, cea locala indiana si cea europeana, cea din urma punanadu-si amprenta pe acest loc in timpul colonizarii britanice. Peretii camerelor sunt intesati cu fotografii de epoca, din timpul dominatiei britanice, regine si printese indiene imbracate in saree-uri lungi dar cu coafuri realizate la Paris, sotii de diplomati si mari generali britanici, copii frumosi si rasfatati imbracatti in haine europene. O intreaga lume se desfasoara pe un singur perete al acestui palat: imagini cu incoronari, safari, vizite de stat, festivaluri inchinate zeitatilor hinduse, colectii impresionante de masini.

Observ pe un perete o scena plina de viata, un tablou in miscare, Raj imi observa interesul si vine sa imi dea explicatii : “Madam, este  vorba despre festivalul Dasara, o procesiune in care putem vedea chipul zeitei indiene Durga, cai de rasa, elefanti impodobiti cu culori tipatoare si vesele, fanfara, generali, ostasi si chair regele insusi, festivalul se tine in septembrie si octombrie si este unul dintre cele mai extravagante festivaluri indiene,celebrat inca din 1610, dedicat zeitei Durga si simbolizand triumfului binelui asupra raului.

O regina alaturi de micii printi imi zambesc dintr-o pictura veche de sute de ani.

E atat de frumos si interesant acest periplu prin istoria dinastiei Wodyar incat as vrea ca acest palat sa aibe sute de camere dar din pacate nu este asa, vizita mea ă luat sfarsit, ii platesc lui Raj cele 500 de rupii, ă fost un ghid minunat, iteligent  si cu multa rabdare, putin ghizi s-ar fi comportat atat de bine pusi fata in fata cu tirurile mele rapide de 100 de intrebari pe minut. Imi iau la revedere de la Raj care se indreapta spre urmatorul turist caruia ii va deveni ghid pentru restul zilei pentru ca este deja tarziu.

Apa mea Bisleri deja s-a incalzit in sticla, dar in afara palatului sunt magazine de unde poti cumpara apa rece, inghetata sau mancare. In timp ce savurez o inghetata de fructe Mango denumita aici kulfi observ multimea care se plimba prin curtea palatului cu elefantii sau camilele, copiii din toata lumea veniti aici in vizita cu parintii sunt in extaz si ii implora pe acestia sa le ingaduie o plimbare scurta cu elefantul sau camilele. Elefantii sunt foarte bine dresati, prietenosi si blajini dar asta nu inseamna ca nu este o adevarata provocare o excursie pe spatele lor. Ma hotarasc pentru o plimbare cu elefantul si peste 20 minute cand m-am razgandit sunt deja pe spatele imensului animal gata de plecare pe aleile frumoase ale palatului.

Zece minute mai tarziu plimbarea cu elefantul a luat sfarsit, sunt atat de incantata sa ating din nou pamantul cu picioarele si imi promit sa nu mai repet experienta. Ma indrept spre bazarul din curtea palatului unde poti sa iti cumperi suveniruri deosebit de frumoase, parfumuri. Mysore cu o puternica aroma de mosc, uleiuri parfumate pentru par, bratari viu colorate sau cercei cu motive etnice,evantaie  cu motive chinezesti, zei mici si mari, saree-uri superbe si cate si mai cate. Cumpar cate ceva pentru toate prietenele care ma asteapta cu nerabdare acasa. Studiez cu concentrare maxima un mic Budha gandindu-ma daca ar fi un cadou potrivit pentru profesoara mea de Antropologie cand deodata locul se lumineaza puternic, ridic ochii si vad Palatul din Mysore in flacari, nu nu este un incendiu, s-a intunecat si la lasarea serii incepe ritualul de iluminare al palatului, rand pe rand sunt aprinse mii de luminite, ce spectacol, ce desfasurare de forte! Palatul din Mysore devine o torta amintind de grandoarea de odinioara a dinastiei Wodyar, cu aceasta imagine superba pe fundal si dorinta de a reveni aici intr-o zi, parasesc cu parere de rau Mysore, ma asteapta o cina cu pui biryani, paine butter naan si iaurt raita cum numai in India poti manca.

Pentru un tur virtual vizitati  https://www.themysorepalace.com/