Una dintre apăsările mele de ceva timp este legată de legile din ţara asta şi mai ales despre cum NU sunt ele respectate. Romanul este primul care sa mârâie că e Poliţia coruptă si incompetentă, dar, odata prins cu pantalonii în vine, pune mâna pe telefon să rezolve cu vreo pilă. Şi asta deja cam dă peste cap problema lui anterioară cu lipsa de cojones din partea autorităţilor, pentru că, nu-i aşa, vrem să se respecte legea, dar nu când o încălcăm noi.
Eu şi alţii care am dat şi peste alte civilizaţii am plictisit lumea deja cu poveşti de genul “mamă, ce mişto e la nemţi” (sau alt popor de genul ăsta). Suntem acuzaţi că nu suntem patrioţi, că nu merităm să fim români, dar nimeni nu stă să cugete adânc la treaba asta, până îşi scot nasul din ţară şi revin cu gust amar.
“Poliţia germană nu glumeşte” îmi povestea iubi acum câţiva ani, pe când nu eram pervertită de ieşiri din ţara noastră cea locuită. Şi cu chestia asta în cap am fost mereu, de câte ori am ieşit, chiar dacă nu în Germania. Pentru că ştii ca acolo nu ai pile şi cineva să te scoată. Dacă faci prostii, la cât de bine se mişcă ambasadele româneşti, ai şanse de a te iubi mult şi bine cu persoane de acelaşi sex la “mititica”.
Ultimul exemplu de frică civilizatoare a fost acum 2 săptămâni, la Berlin.
Ne-am deplasat cu Corsica, pe care a condus-o iubi. Am ajuns pe dimineaţă şi ne-am repezit la vizitat. Zona pe care o cunoşteam de anul trecut este cea cu Kaiser Wilhelm Gedächtniskirche (eu îi zic “beserica bombardată”). Am căutat un loc de parcare, dar nici gând. Intenţia era să vedem ce găsim pe la KaDeWe, Saturn, Karstadt şi alte magazine de prin zonă.
Am făcut în “josul” străzii aproape un km şi tot n-am găsit loc. Iubi înjura ca toţi dracii, eu îmi făceam griji de picioare (că era deja mult de mers pe jos) … la un moment dat observă un loc de parcare în dreapta. Mic şi ciudat, dar soarele este şofer de 20 de ani, deci ştie ce face.
Înfige Corsica lângă bordură şi ne trezim cu o tanti într-un fel de uniformă. Cu o chestie ca o casă de marcat în mână şi privire ageră: dă amenzi celor care au depăşit termenul acoperit de tichetul de parcare sau care s-au pus acolo aiurea. Nu, nu putem sta acolo, pentru că până la ora 16 zona este numai pentru maşinile celor cu dizabilităţi.
Îi mulţumim pentru ajutor (a fost o doamnă şi ne-a explicat ce şi cum, eu apreciam şi engleza lejeră pe care o vorbea) şi plecăm, reluând programul cultural – informativ de băgat şi scos diverse.
Peste alt km, dă iubi de un plaţ în mijlocul drumului (între sensuri este parcare), ieşim din maşină, traversăm cu grijă şi ne înţepenim în faţa unui aparat de scuipă tichete de parcare. Nope, nu vrea. Citeşte iubi că numai de la ora 16 se plăteşte. Mişto, deci nu plătim.
O luăm la picior spre beserica în cauză şi ajungem iar la tanti. Ne oprim o secundă să o întrebăm dacă e OK că am lăsat maşina acolo. Da, e bine, spune ea. Ştiind că şi în zona respectivă este cineva vigilent care dă amenzi ca pe bomboane, ţin să mă asigur .. (şi să mai flexez muşchiul englezei). Nu am putut plăti ticket, e cumva gratis că e la 2 km de centrul în cauză? întreb eu candid. Nu este gratis, trebuie luat ticket de la aparatul din zona respectivă .. parcarea din mijlocul drumului are automat, dar nu l-am văzut noi.
Aşa că am făcut picior frumos înapoi, înjurând amândoi că suntem chiori (e clar că eu nu port ochelari de frumuseţe, dar soarele are de obicei ochi de vultur). Am găsit automatul, am plătit 2 ore, şi ne-am întors.
Am făcut 3 km pe jos numai pentru a plăti o parcare, pentru că nu te joci cu nemţii.
Vreau să cred că nu suntem genetic mai prost făcuţi decât germanii şi că putem învăţa civilizaţie. Îmi doresc o Poliţie dură şi serioasă, pe care să o respect, aşa cum îi respectăm pe cei din alte ţări. Poate nici nemţii nu s-au născut perfecţi, dar le este frică de autorităţi. Poate mai avem o şansă …
PS: în poză este chiar biserica bombardată .. frumoasă.
