Acum câteva săptămâni anunţam cohortele de cunoştinţe că plec la nemţi pentru un weekend şi am lansat normala întrebare “vrei să îţi aduc ceva?”. Partea pozitivă este că mai toţi au de toate sau poate nu erau încântaţi că ar fi trebuit să achite contravaloarea produsului încă de la plecarea mea (că doar nu voi limita shoppingul că trebuie să aduc diverse pentru alţii …)
O colegă de liceu s-a îndrăgostit acum ceva timp de ciocolata aia cu chili, făcută de Lindt (am măncat de la ăia ciocolată 99% cacao, de era să nu mai pup tron 2 luni) şi solicita vreo 3-4 bucăţi.
“Soarele” a fost cuminte şi a cumpărat minunile (pe când alergam eu ca idioata să plătesc parcarea) aşa că am revenit în ţară cu minunea iute şi de ciocolată pe deasupra. Normal că încă nu am apucat să ne întâlnim, aşa că (după cum i-am promis deja) m-am apucat de o tablă (ştiu că e un “model” care poate nu îi place atât de mult).
Culmea culmilor este că aberaţia nu este rea deloc. Amară ca fierea că are 70% cacao, cu niste gust de vişine şi iute … Mă râcâie în esofag, dar să mor dacă nu îi dau de capăt în 2-3 zile. E clar că la cât de iute este nu îmi pot face planul obişnuit (toată în max. 10 minute), dar mă străduiesc.
PS: am cumpărat minunea pe banii mei, deci nu o fur pe fată
PS2: n-am nimic dulce la îndemână, aşa că nu mai puteam să mă ţin departe.
PS3: voi aţi încercat aşa ceva? Ce părere aveţi?