Din nou la Zoo

Este  miercuri, mijlocul săptămânii de lucru, când aproape cu toții suntem deja sătui de muncă sau să ne prefacem că lucrăm, după caz. Dacă tot mai avem de prestat muncă pentru cei de ne plătesc, hai să procrastinăm puțin la o plimbare prin Zoo. Pentru că în mai puțin de 3 săptămâni vom avea o explozie de poze de prin Muntenegru, Croația și (sper) Albania, astăzi sărim iar oceanul ne-pacific și mergem la Bronx Zoo, o grădină zoologică imensă din New York.

Amplasată într-un cartier nu prea de bun renume (celebrul Bronx), Bronx Zoo are un uriaș succes la newyorkezi. Este bine întreținută și atrage mere mii de copii cu părinții lor cu tot.

Acum aprox. un an (un an și o săptămână, dacă e să mă iau după datele de pe poze), prietena noastră mi-a propus să vin cu ea și cu A., fiica ei de 6 ani, o zi la Zoo. Pentru că ai ceva de condus până acolo, plus că ai de mers de căpiez, ne pregătim în general pentru întreagă zi. Deci, dimineața, ne-am luat cu cățel și purcel (a se citi luat bunicul unor prieteni și nepoțica de vârsta buburuzei noastre) și am pornit spre Bronx Zoo.

La intrare D. a avut o mică ripostă cu un chinez ce s-a dus să o pârască omului de la poartă. A fost o mică neînțelegere (el a oprit ca prostul mașina, noi am ocolit și am intrat în rândul de la poartă, gagiul s-a stresat că i-am luat-o înainte, deși nu era încadrat spre intrare. Vă imaginați ce amuzament general a fost pe tipa de la poartă și prin mașinile din zonă. Deh, grădiniță între oamenii mari.

Încă râzând de cum s-a dus domnul în cauză la „tova”, ne-am luat puradeii de mână și am pregătit aparatele foto.

Era destul de dimineață, dar cei mai harnici vizitatori erau deja pregătiți să-și înceapă ziua de vizită.

Cei mai flămânzi dintre ei au oprit deja la Cafe-ul din incintă pentru ceva mâncare „rapidă”. Pe cât de gol arată acum, pe atât de greu vei găsi loc pe la ora 12-13.

Mai multă agitație era la Bug Carousel. Vă puteți imagina că nu am scăpat de acolo, până când cele două prințese nu au călărit fiecare câte o goangă.

O potecă aprox. pustie și multe drumuri care toate duc .. nu la Roma, asta e clar. Din fericire aveam și hărți în mână, că altfel era mai distractiv. Nu ne grăbeam niciunde, dar nici să te plimbi în cerc nu-i plăcut.

O pasăre mică și liberă, nefiind „catalogată” în niciun habitat.

Primăvară, da?

Suntem deja în habitatul fluturilor. Este o cușcă enormă plină de vegetație și lepidopterele zboară peste tot. Mai nasol cu pozatul, că nu stau locului. Și cald acolo, de mi s-au aburit lentilele (și de la ochelari și de la aparat).

Hai, că v-am plictisit cu fluturii și noi căpiem deja de cald. Să ieșim din nou la aer să vedem ce mai e de pozat prin Zoo.

Decorațiunile de la intrarea în zona insectelor …

.. și o rozătoare blănoasă și tărcată.

Girafele își cresc copiii în habitatul lor mare. Fără zoom-lens eram cam pierdută.

Și o imagine mai de aproape. Suberbe animale și atât de drăguțe ..

Alte cornute se adapă în habitatul lor. Pentru că în general nu sunt gratii (fiecare habitat e separat de noi, vizitatorii, printr-un uriaș șanț cu apă), poți să faci poze mai ușor. Plus că animalele nu mai par atât de stresate, în cuști, iar vizitatorii le pot admira de parcă ar fi într-un safari.

Un alt mod interesant de a folosi habitatul pentru mai multe specii este să pui girafele cu struții de pildă sau antilopele cu maimuțe și păuni. Specii care se au ca „surorile” și în sălbăticie pot trăi în același mare habitat la grădină. Atât timp cât nu se află unele pe meniul celorlalte, totul e OK.

Păunii au liber la plimbare prin toată grădina. Dai de ei pe poteci, dai de ei la Cafe. Nu se sperie de oameni și nici nu îi atacă.

Nu am rezistat tentației și am încercat să prind un detaliu din penaj. Superb animalul.

Exact când să ne dăm învinși de cât e de uriaș parcul, cele două „maimuțe” ale noastre au trecut la hartă și au salvat expediția. Din nou știam pe unde să mergem.

Vi-l prezint pe Moș Martin. A. este absolut fascinată de urși, deci am profitat de ocazie să-i explicăm că ursul e atât de puternic pentru că mănâncă toate fructele. A mică are program de 2-3 ori pe zi să mănânce fructe (printre ele se numără și niște soiuri de pădure, deci specialitatea lui Moș Martin) și a percutat imediat că fructele fac bine, dacă ursul e atât de puternic.

Avem și varianta „spălată”, o enormitate de urs polar cu program de plimbare prin habitat. Nu puteai să arunci un ac în mulțimea de oameni ce-l priveau.

E atât de frumos că merita și o poză de aproape.

Nu știu ce sortiment de maimuță este, dar e scumpă de tot.

Vă ofer imagini cu „rudele” noastre gorile. Pun mai multe poze, pentru că sunt incredibil de expresive.

Ar mai fi încă 30 de poze, dar mi-e milă de voi 🙂

Lăsăm maimuțăreala deoparte și mergem să vedem și alte animale, că-s destule.

Habitatul tigrilor este unul dintre puținele separate de noi printr-un geam gros. Mi-a luat ceva timp să găsesc loc prin mulțime să-mi întind „lentila” îm voie.

Cornutele la o distanță sigură de cei care le-ar pune pe meniu.

Apoi am ajuns la spectacolul zilei (ora 13 și ceva, dacă nu mă înșel), hrănirea focilor și a leilor de mare. O chesti super simpatică pe care o fac cei de la zoo, este să facă din hrănirea animalelor un adevărat spectacol. Copiii văd cum se hrănesc animalele, iar îngrijitorii fac și un mic test medical animalelor (le pun să execute diverse exerciții și văd astfel dacă sunt rănite sau au vreo problemă. Vă imaginați că e lumea de pe lume la un asemenea eveniment.

Am luat apoi drumul parcării și ne-am întors acasă. Fetele au avut parte de o zi excelentă, noi la fel. Sper că și vouă v-a picat bine o asemenea plimbare. Acum hai înapoi la lucru, că nu ne plătește nimeni să ne uităm la poze 🙂

Timp de câteva minute leii de mare și focile înoată, sar în apă, revin pe uscat, spre amuzamentul copiilor din audiență. Hai să o spun pe a dreaptă, și spre amuzamentul nostru, al adulților, că stăteam și noi cu gura căscată, mai ceva ca ăștia micii.