Nu mai este nevoie de niciun studiu (deși există destule) să vedem cât de rău merg treburile, economic vorbind, cam peste tot în lume. În afara unor puțini fericiți, care au bani de nu pot nici să le numere zerourile, noi, prostimea, avem în general de la abia-suficienți la puțini de tot. Unii se descurcă mai bine, alții, oricât ar câștiga, sunt mereu în minus, de parcă sunt blestemați. Departe de a fi vorba de chestii oculte, există și unele obiceiuri de care nu putem scăpa, dar care ne fac situația tot mai .. albastră.
Pentru acest început de săptămână am încercat să enumăr câteva dintre greșelile pe care și eu le-am făcut, plus altele pe care le văd făcute de oamenii din jur.
Achitarea datoriilor nu este pentru tine o prioritate
Sunt unele datorii pe care trebuie sa le rambursezi după un anumit calendar, dar altele sunt mai lejere (de pildă banii împrumutați de la prieteni). Este clar că, dacă nu te strânge nimeni de … știm noi ce, vei găsi mereu alte „nevoi”. Fa-ți din achitarea ratelor o prioritate, dacă rămâi în urmă riști chestii mai urâte (de la tot felul de penalități la dat afară din casă, pierdut mașina sau alte minunății, depinde pentru ce te-ai împrumutat.
Dacă ai luat bani de la cunoscuți/prieteni, nu îți bate joc de respectivii și da-le banii înapoi cât de repede poți. Dacă ai promis o anumită dată, fă tot posibilul să te ții de cuvânt. Faptul că sunt prieteni nu înseamnă că nu au bani sau că merită să fie duși cu zăhărelul la infinit.
Încă ești de părere că ratele sunt cea mai bună metodă de a avea acces la bunuri pe care nu ți le permiți într-un anumit moment
Pentru mine, experiența cu leasing-ul făcut pentru dojomobil a fost mai mult decât relevantă pentru modul INFECT în care operează băncile românești. Aproape că mi-a venit să mă îmbăt de bucurie, când am închis contractul cu UniCredit și mi-am trecut mașina pe numele meu. Pe cât de frumos vă zâmbesc angajații, când vă semnați „sentința”, pe atât de scârboși devin cu „ratații” care trebuie să le plătească ratele, de parcă nu din banii noștri își iau salariile.
Încearcă să economisești pentru bunurile dorite (pe cât posibil) și nu intra în rate pentru orice mizilic. Da, un televizor este un mizilic. O casă e imposibil de cumărat cu banii jos pentru majoritatea populației, dar un telefon nou sau o bicicleta luate pe rate nu-s chiar cea mai deșteaptă alegere. Un credit nu te costă doar ratele stabilite prin contract.
Descoperire de cont? Ăștia-s banii mei!
Multe conturi bancare vin cu ceea ce se numește „descoperire de cont”, o sumă de bani pe care o poți lua „în minus” din cont, urmând să returnezi banii într-o anumită perioadă de timp. De obicei, dacă treci de un anumit număr de zile, vei plăti penalități usturătoare (peste 20% în unele cazuri).
Dacă știi că nu ești în stare să ignori banii respectivi (și nici nu te încadrezi în perioada de grație), alege să nu ai această facilitate. Nu vei putea cheltui decât banii din cont, astfel scapi de tentație și de „surprizele” de mai târziu.
Cumperi din impuls, nu pentru că îți trebuie
Aici cred că avem cu toții probleme, iar magazinele știu cum să ne „joace” ca pe niște păpuși. Ne cumpărăm obiecte de care probabil nu prea avem nevoie pentru că arată bine, sunt la reducere, are și Ioneasca etc.
Mergi la supermarket cu LISTA pregătită de acasă, mergi sătul (se știe că tindem să cumpărăm mai multă mâncare, când suntem flămânzi), nu te plimba prin magazine, dacă te știi larg la pungă. De multe ori evit să merg prin Mall aiurea (ăsta e cel mai aproape de noi), pentru că imediat mi se va părea că „am nevoie” de nu știu ce bluză sau pantaloni. Se poate trăi și fără 50 de perechi de pantofi și o sută de tricouri.
Vrei să fii „în rând cu lumea”
Nu cred să existe o chestie mai idioată în societate decât eterna fugă a oamenilor de a nu părea săraci. Invidia față de succesul altuia, eterna preocupare să avem mai mult decât alții (sau măcar la fel ca ei), dorința de a epata, toate acestea ne aduc în punctul de a cheltui aiurea bani pe lucruri pe care nu le dorim de fapt sau pe care le-am putea găsi în variante mai ieftine (dar nu la modă).
Înțelege că valoarea unui om NU stă în mașina pe care o conduce și nici în prețul poșetei de pe umăr. Cumpără-ți ce consideri că îți este necesar, fă-ți bine calculele, nu te arunca pe val doar pentru că gașca ta de prieteni are acel obiect. Dacă prietenii respectivi te privesc urât pentru că nu ești în rând cu ei, financiar vorbind, e timpul să-ți cauți alți prieteni. Mai ales când ești deja în datorii (sau dorești să fii mai cumpătat), e important să faci diferența între ce merită și ce iei doar așa să arăți că-ți permiți.
Refuzi să îți monitorizezi cheltuielile și să ții un buget
Pentru un om care are deja rate, cheltuielile „fără număr” sunt modalitatea sigură de a nu ieși prea repede din rahat. Voi „predica” utilitatea unui jurnal de cheltuieli până la saturație, dar este important să-l aveți pus la punct.
Sunt oameni care consideră că doar faptul că-ți notezi totul nu înseamnă că nu faci prostii financiare. Normal. Așa cum poți număra caloriile și tot mănânci triplu față de cât ar trebui să mănânci. Jurnalul de cheltuieli nu te leagă de mâini, așa cum un „food journal” nu-ți ia ditai tortul din fața nasului. Ceea ce fac ele este să îți arate clar unde greșești și că dezastrul este real.
Până când nu am început să-mi scriu fiecare plată, aveam impresia că-s un exemplu de cumpătare. Doar nu fumam, nu mergeam aiurea prin cluburi etc. Apoi am observat că micile mele plăceri inocente (mâncat prin oraș, cumpărat sucuri și dulciuri – mai multe decât ar fi normal), lăsau o gaură mare în buget. Nu spune nimeni să nu mai ieși în viața ta la un restaurant sau să nu te delectezi cu o înghețată bună, dar poți face multe îmbunătățiri doar pentru că știi exact ce-ți consumă banii. În momentul respectiv poți începe să stabilești priorități și să reduci cheltuielile unde se poate.
Dacă, în momentul în care știi clar unde faci prostiile, încă nu te lecuiești, probabil nici dumnezeul jurnalelor nu te mai scapă. Oricum, ca instrument de conștientizare, un asemenea jurnal ar trebui să te ajute. Nu uita, plata datoriilor e prioritară, nu turele prea dese la solar.
Cauți mereu scuze pentru a nu economisi
Faza cu „nu am bani de economisit” am auzit-o și spus-o de mii de ori. În mod ideal, ai pune deoparte 1000 de euro pe lună (sau mai mult) și în câteva luni ești mare bogătan. Viața nu prea funcționează pe acest principiu, dar încă se mai pot pune niște leuți (sau altă „monedă”) la saltea. Poți pune în aplicare tot felul de manevre pentru a cheltui mai puțin, economisind astfel diferența.
Decât să te plângi că ești mereu luat prin surprindere (și cam așa se întâmplă), obișnuiește-te să pui ceva deoparte chiar și în lunile grele. 10 lei economisiți sunt 10 lei pe care te poți baza odată în viitor, în loc să dai din colț în colț și să te afunzi chiar mai tare în datorii.
Cumpărăturile te fac să te simți bine
Așa cum se întâmplă cu majoritatea oamenilor, că știu marile magazine să te gâdile plăcut la sentiment. De la muzică plăcută, difuzată la numărul perfect de decibeli, la vânzători serviabili (chiar și la noi), oferte și zeci de trucuri, magazinele se bat pe banii tăi și pot deveni un mod de a te trata de depresie sau doar de a trece peste o zi grea.
Mergi la cumpărături când este chiar nevoie și asigura-ți necesarul de endorfine prin alte metode.
Îi învinuiești mereu pe alții pentru problemele tale financiare
Nimeni nu spune că băncile joacă așa cum e corect și că nu se țin de cât de multe „șmecherii” pot, în limita legii. Dar să te apuci să blamezi banca pentru ratele împovărătoare este puțin cam ciudat. Niciun consilier de acolo nu ți-a pus pistolul la tâmplă să semnezi alea 100 de pagini de contract. Tu ți-ai dorit mașină, casă, plasmă sau sfântul știe ce, tu să le plătești.
Am ridicat și eu „laude” către banca pe care am ales-o eu pentru leasing și, deși au fost măgari în unele momente, eu mi-am dorit mașină nouă în 2008 și eu am solicitat creditul. Nu a venit nici directorul băncii, nici Sfântul Petru să semneze.
Refuzi orice idee de a face bani în plus
În condițiile actuale (informație, internet, deschidere spre lume), sunt destui oameni care, pe lângă un salariu, mai fac niște bani în plus. Nu neapărat să trăiască în puf, poate nici să renunțe la job (oricât de mult îl urăsc), dar acoperă un plin de benzină sau chiar plătesc o factură.
Fii mereu cu ochii în patru pentru a găsi oportunități și nu refuza din start ceva muncă suplimentară. De la făcut curățenie (știu, e rușine să muncești fizic, românul trebuie să fie doar director sau măcar inspector), la croitorie, meditații sau freelancing (din ăsta mai „fancy” pe calculator), există mereu oameni care au nevoie de ajutor. Poate pentru niște ore în care copilul să fie supravegheat, poate să fie cineva care să le hrănească și plimbe câinii, poate să aibă pruncul pe cineva cu care să facă lecții etc.
Domnia se cam plătește, iar costul este destul de abrupt. În loc să pierzi timp 3 ore pe zi la televizor, atunci când nu te plângi că viața e grea, găsește alternative. Întreabă în jur, interesează-te dacă este ceva ce poți face. Este clar că un asemnea „part time” nu este ușor, dar nimeni nu a spus că banii se fac bătând din palme.
Viața cu rate este o experiență prin care am trecut aproape cu toții (sau încă mai suntem în această situație). Există însă și mici metode de a ne mai ușura traiul și de a ajunge să nu ne mai streseze banii chiar atât de mult. Acum e rândul vostru, voi ce sfaturi ați da?
Nu prea… la primul punct, atata timp cat nu depasesti limita dincolo de care platesti penalitati si faci banii aia din care nu platesti inca datoriile sa faca pui, poate chiar mai grasuti decat datoriile, in timpul asta. Valabil si la punctul cu descoperire de cont.
Plimbatul aiurea prin mall nu genereaza cumparat din impuls la mine. Plimbat e una si se face cu zero lei si zero bani. Cumparat e alta si, spre deosebire de plimbat, e cu scop precis (nu neaparat lista scrisa, ca nu-s chiar asa uituca si oricum nu cumpar niciodata cu carutu’, deci n-ar fi o lista lunga) si se face la o viteza de aproape 10km/h (de ma injura orice incurca-lume pe care nu reusesc sa-l evit complet si-l trosnesc putin… sau putin mai mult 😛 si era sa ma stranga de gat un fost coleg de faculta mai plinut ca aproape ca nu mai putea sa respire dupa o tura din asta cu mine in Carrefour).
N-as putea spune ca de obicei cumparaturile ma fac sa ma simt bine. De obicei, am mai mult o stare de “bine ca am terminat dracului pe saptamana asta…” 😆
Uneori chiar ma simt ca dracu’. In traducere… fraiera. Pentru ca n-am cascat bine ochii si am luat ceva desigilat (si care uneori nici nu mai e intact 🙁 ). Desigur, nu s-ar intampla asta daca n-ar exista nesimtiti care simt nevoia sa-si bage ghearele pe unde nu-i frumos s-o faca. Sau pentru ca o chestie luata se dovedeste a nu fi ce-mi doream. De exemplu, am luat o tableta de cioco pe fata careia scria frumos mango-cocos si acasa am descoperit ca ar fi trebuit sa citesc pe spate ce mai contine… era cu iaurt… voma 🙁
Exista si cazuri speciale, cum ar fi tricoul cu Tom & Jerry. L-am luat pe 23 aprilie 2011, l-am purtat in draci, in special la concerte si il ador in continuare. 100 de lei cheltuiti pe ceva ce probabil multa lume ar spune ca e un moft, dar nu-i regret si i-as da din nou pe ceva similar… daca as mai gasi…
Am descoperit ca mi-e mult mai usor sa strang bani atunci cand ii strang pentru ceva concret. Si imi este cu atat mai usor cu cat imi doresc acel ceva mai tare.
Daca chiar imi doresc ceva rau de tot, sunt in stare sa pun deoparte atatia multipli de 10 lei cati imi raman dupa plata facturilor la scadenta si eventual luat chestii vitale cum ar fi concerte, CD-uri, DVD-uri si cosmetice.
Am facut-o prima data la inceputul facultatii pentru ca voiam sa-mi inlocuiesc jaful de calculator cu “o racheta” 😛
Acum fac chestia asta din august anul trecut. Pentru un pachet cu meet & greet (~ 1300$- 1400$) + transport la un concert Aerosmith. Si dupa ce i-am strans pe astia m-a trosnit ca vreau si un laptop nou (un VAIO cam de cat ar iesi si meet & greetu’ + transportu’). Nu de alta, da’ actualului ii fac in curand tort cu sapte lumanari pe el.
Ah, da… cea mai importanta chestie: economiile nu mai valoreaza nimic atunci cand buletinul e inlocuit de un certificat de deces. Si nimeni nu traieste de doua ori. Cand s-a terminat, s-a terminat.
Motiv pentru care ma doare fix in piciorul prost sudat al biroului (pentru ca nu-i cuplat la sistemul meu nervos) de faptul ca altcineva ar putea considera ca ar trebui sa am alte prioritati.
De acord cu penultimul alineat,n-avem valuta convertibila pe lumea ailalta.Si de multe ori in viata ai tendinta sa regreti lucrurile pe care nu le-ai facut desi ti-ai dorit.Totusi,tre sa existe un mic echilibru.De exemplu, plata utilitatilor,probabil si a chiriei e un aspect de baza.Asadar niste economii pentru a evita situatia de a zbura de unde stai in cazul unei perioade mai proaste.De asemenea,daca te-a pus necuratu’ sa-ti intemeiezi o familie cu progenituri,atunci s-a cam terminat cu libertinajul financiar,nemaifiind responsabil doar pentru propria persoana.Da’ asta e problema amatorilor de sport extrem…
@brontozaurel:“100 de lei cheltuiti pe ceva ce probabil multa lume ar spune ca e un moft, dar nu-i regret si i-as da din nou pe ceva similar… daca as mai gasi…
Am descoperit ca mi-e mult mai usor sa strang bani atunci cand ii strang pentru ceva concret. Si imi este cu atat mai usor cu cat imi doresc acel ceva mai tare.
Daca chiar imi doresc ceva rau de tot, sunt in stare sa pun deoparte atatia multipli de 10 lei “
Îţi este mult mai uşor să strângi bani pentru ceva concret dintr-un singur motiv: fiind copil în Iepoca Raţiilor şi Cozilor, ai crescut în anii ’90 şi prima parte a anilor 2000 şi ai rămas cu mania obiectivelor mici şi precise. O sumă de XXX lei nu e doar un număr abstract, ci posibilitatea de a cumpăra obiectul Y sau obiectul Z, la un examen ai făcut bine dacă ai luat 10 şi prost dacă ai luat 7, un job nu e doar un loc unde îţi agăţi pălăria (cum spunea un personaj de serial 😛 ) ci o sursă din care câştigi un salariu de XXXX lei pe lună.
Maniacul obiectivelor mici şi precise e incapabil să facă precum robotul o activitate lipsită de scop. Pentru el dictonul (co)mu(n)ist “strângi bani la CEC ca să fie acolo” e ilogic, banii nu sunt acolo pur şi simplu, ci pentru un motiv bine stabilit, pentru un apartament, o maşină, o excursie etc tot aşa cum “angajatul Dorel e bun” e o formulă lipsită de sens. Angajatul Dorel nu e bun în general, e bun dacă a făcut lucrarea care i-a fost dată şi a fost apreciat de şef (eventual la evaluarea anuală).
Obiceiul de a pune totul în formule precise e atât de răspândit încât unul din tipii cu “dezvoltarea personală” atrăgea atenţia prin 2005-2006 asupra obiceiului de a compune până şi scrisorile (de afaceri sau personale) pe puncte, aşa cum scrii o declaraţie la Poliţie, şi avertiza că e o practică deosebit de proastă…
Daca merge mai usor motivatia: ‘strang bani pentru masina’, decat doar ‘strang bani’, io zic ca nu-i nici asta chiar asa o chestie nasoala. Decat sa nu economisesti nimic, mai bine gasesti tot felul de metode de a te ‘pacali’ sa strangi bani.
Mai scrie cineva scrisori? 🙂
Eu sunt extrem de cumpatat atunci cand vine momentul de a cumpara ceva pentru ale gurii. De obicei, nu ne abatem de la lista de produse. Insa, cand e vorba de electrocasnice nu ma pot abtine. Am nevoie de cineva care sa imi puna frana :))
Leasing-ul si descoperirea de cont sunt cele mai mari greseli pe care le poate face o persoana fizica. Taxe si comisioane mari, rate aproape inepuizabile, iar la final….valoare reziduala.:)
Io macar am scapat de aia, ca am platit 3000 de euro avans, la inceperea leasingului. Deci nu m-au incaltat cu asta, desi auzeam tot felul de povesti de groaza de la altii. Daca plateam la final si rahatul ala ‘rezidual’, cred ca pierdeam masina 😀
Da, trebuie sa te gandesti de zece ori cand faci un leasing daca ai nevoie sau nu. Dar asta nu inseamna ca leasingul este neaparat o chestie proasta.
E pana la urma o chestie de cost de oportunitate (parca asa se cheama in economie):
– poti sa economisesti 5 ani si sa iti iei o masina cu banii jos
SAU
– iei o masina in leasing acum. Ai aceeasi masina cu 5 ani mai devreme, dar platesti in plus pentru asta.
Tu trebuie sa iti faci calculele daca merita banii multi dati in plus (chiar si 50% din valoarea masinii)
Te citez:
“Refuzi orice idee de a face bani în plus”.
Pentru ultimul articol publicat pe tema asta am fost trimisă la dracu pe Fb. Am mulţumit şi i-am răspuns că am fost deja acolo. 🙂
Monica, bun venit pe blog 🙂
Mda, cand e vorba de discutii din astea ‘inteligente’, ignora si mergi mai departe. Nu ai ce discuta cu asemenea oameni
Bine te-am regăsit, Dojo. Am mai intrat de câteva ori la tine “acasă”… tiptil, fără să la “urme”. Şi poate mai intru. Depinde de timpul avut la dispoziţie. 😉
eu una m-am lecuit de toate astea din experienţă, aşa că la ora de faţă nu mai am mare lucru nici credite, nici carduri. nu cred nici măcar în promoţii, dacă le studiezi cu atenţie vezi că de fapt comerciantul nu pierde nimic, ca exemplu ţi se dau carduri peste tot, de la farmacie la supermarket şi dacă stai să aduni trebuie întâi să cheltuieşti o sumă considerabilă ca să poţi beneficia de un bonus … minuscul cu care cică poţi să-ţi achiziţionezi nişte produse pe care, dacă erai mai atent cu ce cumpărai, din economia rezultată puteai să le achiziţionezi şi singur. deci, prima dată dai şi pe urmă vedem dacă meriţi. aşa că, cel mai bun sfat (dacă nu e vorba de casă, că pentru asta nu ai cum)mai bine strângi din dinţi câteva luni, economiseşti – poţi să ai o sută de bluze pe sezon porţi două,trei sau patru, că-ţi sunt mai dragi, şi-ţi cumperi produsul cu banii jos. un televizor, un frigider, o combină, chiar şi un set de mobilă nouă nu sunt un capăt de lume. beleaua cea mai mare este când angajatorul nu-şi respectă data de leafă. atunci e atunci.
Singurul sfat pe care l-as da in completare la ce ai scris este pe principiul proverbului “intinde-te cat ti-e plapuma”.
Poti sa iti cumperi si chestii de care nu ai nevoie daca te fac sa te simti bine (pana la urma o viata ai), dar gandeste-te daca iti si permiti acel lucru.
Daca traiesti dintr-un salariu minim pe economie, poate poti sa iti cumperi ultimul telefon aparut daca mananci paine cu mamaliga un an intreg, dar asta nu inseamna ca ti-l si permiti.
Un sfat foarte bun. O plapuma prea ‘scurta’ iti va face mereu probleme 😀
Am decis să încep să economisesc bani pentru vacanțe. Nu din alea clasic corporatiste, că-s freelancer, deci pot să-mi iau vacanță cam când am eu chef, ci din alea cu ”hai s mai văd un loc frumos, să nu mor proastă și neplimbată prin lume”. În general reușesc să îmi fac 2-3 vacanțe pe an în locuri în care n-am mai fost niciodată, fie că-s în țară, fie că-s în alte țări.
Însă mai am încă scăpări de consum, mai ales când vine vorba de haine și ieșiri în oraș. Tu ce sistem de tracking al banilor folosești? Îmi recomanzi ceva ușor de folosit și gratis/ieftin?
Eu folosesc AceMoney: https://www.mechcad.net/products/acemoney/personal-finance-software-quicken-alternative.shtml
E 40 de dolari full version (merita banii, zic io). Daca nu, un excel bine facut nu strica 😀
Cel mai prost lucru e sa sa te implici cu bancile. Dar nici fara ele nu putem traii.
Foarte fain articolul. Daca s-ar preda asa ceva la scoala multi elevi ar deveni oameni mari mai bine pregatiti
de azi de dimineaţă mă gândesc la articolul tău. eu sunt o fire cheltuitoare, cu nişte limite dar totuşi nu sunt un exemplu de cumpătare, la nici un capitol. cu toate astea fiica mea este extrem de calculată. este în stare să nu-şi cumpere nu ştiu ce de mâncare, chiar dacă are bani, cu gândul că vine acasă şi mănâncă, că nu moare de foame câteva ore iar cu banii ăia poate face altceva mai interesant şi exemplele de genul ăsta pot continua. la o serbare de la şcoală i-am zis să mergem în oraş să-i cumpăr de îmbrăcat şi imi răspunde că are fusta de anul trecut îmbrăcată odată şi cine o mai ţine minte, că are un tricou negru nou ce se asortează perfect la fustă, că balerinii de-abia i-am cumpărtat şi că ce? n-am ce face cu banii? de m-a lăsat mască. cumnata mea este extrem de calculată, o admir pentru asta, iar fiica ei este opusul verişoarei. nici una dintre fete nu a avut nu ştiu ce traume în copilărie, interdicţii sau lipsuri majore şi atunci? poate că fiecare are propriul raţionament, cine ştie, felul lui de a fi.
E bine daca fata e atat de calculata, mai rar, mai ales la varsta ei. Si stii ce? Are dreptata. Fusta, daca ii vine inca bine, e numai buna de purtat, un tricou se gaseste si balerinii, daca tot sunt noi, nu merg chiar rau. Sunt atatea tinere care fac din fiecare ‘party’ un motiv sa rupa portofelul, cand, pana la urma cu totii avem cateva haine pe care le folosim si restul stau aiurea in dulap.
Fericita esti cu asa fata 😉
eu merg pe principiile tale, fara bugetul de cheltuieli scris neaparat. si asa ma gandesc de 70ori inainte de a face un pas, sunt o zgarcita notorie, lista in care as rememora fiecare banut m-ar aduce la depresie. am incercat de cateva ori, dar n-am totalizat niciodata la finalul lunii… cu toate acestea n-am rate, nici datorii, iar la magazin merg cu biletel din cauza memoriei “tinere” 🙂
Foarte bune sfaturile. Si eu incerc sa reduc cheltuielile cat de mult pot. Insa domnul meu are gaura la buzunare si trebuie sa fiu foarte atenta si la ce face el. Ca altfel… Ultima economie am facut-o la medicamente. Din cauza unor probleme de sanatate, mi s-a prescris o reteta. Deoarece in fata blocului in care stau sunt vre-o 7 farmacii, am hotarat sa merg la fiecare sa vad cat costa. Cu biletel, pix si reteta. Concluzia? Daca ma duceam la farmacia la care merg de obicei, plateam mai mult cu 100 lei. Buna afacere… Farmacista de unde mi-am cumparat medicamentele mi-a dat un mic sfat: acolo unde exista card de fidelitate/ reducere etc, preturile sunt umflate rau, ca sa aiba de unde sa scada.
Aura, bun venit pe blog 😉
Nu am facut niciodata ‘studiu de piata’ la farmacii, dar ce spui tu are sens. Sigur exista diferente si iata ca, doar fiind atenta la niste preturi, ai platit mai putin decat daca nu faceai acest efort.
Sper ca s-au rezolvat problemele in cauza.
Bine te-am gasit. Desi te-am mai citit, nu am mai comentat pana astazi. Studiul de piata facut a atras priviri nemiloase asupra-mi si tonuri intepate. Dar a meritat.
Multumesc pentru urare. Toate se rezolva! Ori la bal, ori in groapa!
Pus in fata problemei cu care ne confruntam toti – dispar banutii de nu-i adevarat – eu am ajuns la o concluzie totalmente diferita.
Nu sunt un tip care sa arunce banii pe prostii dar cand vine vorba de lucruri bune sau de hobbiurile mele (fotografie/pescuit ambele cumplit de scumpe) consider ca-s prea sarac sa iau ieftin. Mai mult de atat, daca stau si ma uit in fiecare zi la cat dau pe-o ciocolata, suculet, film, carticica, le bag intr-un carnet si dupa aia vad ca-mi consum o mare parte din bani pe lucruri care nu-s vitale si ma chinui sa le reduc, apai ce viata e aia?
Adaug si un bebe proaspat care toaca bani mai rau ca un gremlin si concluzia la care am ajuns devine si mai clar:
Solutia nu este sa consum mai putin ci sa produc mai mult, asa ca mi-am pus un target financiar absolut nesimtit pentru anul asta (deja am acoperit 1/3) si incerc sa il ating. Asa imi pot permite niste mici mofturi pentru familie, ceva vacanta, ceva cheltuieli pentru pasiunile de care vorbeam si un pic de pus deoparte pentru achizitii mai importante, tot pentru viitorul familiei.
Partea proasta? Nici la piramide nu munceau aia 12-14 ore pe zi…
Mi-e părul alb la tâmple…
Sunt om înainte de toate iar ca om am făcut tot binele care mi-a stat în puţinţă şi tot răul pe care a trebuit să-l fac. Ai de ales între a citi aceste rânduri şi să cumpăneşti la cele scrise sau le poţi negliga.
Am fost rodul unei astfel de căsnicii. La fel ca tine, tatăl meu a început să plece din ce în ce mai mult de-acasă. Păstrarea ideii de perfecţiune, a părintelui perfect, l-a făcut să păstreze tăcerea asupra propriilor greşeli. Prin urmare… am făcut şi eu aceleaşi greşeli cu mici diferenţe.
Răul pe care ţi-l pot face este să îţi spun ceea ce a urmat, fie că crezi sau ai îndoieli în privinţa a ceea ce înseamnă în realitate “goana după capital”. Consider tâmpeniile mele drept un capital. Profiţi de ele sau le ignori, preferând să le faci tu pe-ale tale. După 9 ani a început căsnicia mea să se dărâme, după 18 ani sănătatea fizică trecuse deja prin “mici” cutremure. Punctul culminant, cel care a dus la albul de la tâmple, a fost când am avut curajul să privesc realitatea în faţă aşa cum este şi să-mi asum răspunderea pentru ea.
La fel ca tine am început să scriu. Eram sătulă de sfaturi… Am cerut soluţii şi-am primit. Le-am aplicat o parte şi au dat rezultate. Soluţiile aparţin altcuiva. Cum sunt tot freelancer ca şi Dojo, respect munca altui freelancer. Tot ce pot face e să-ţi dau adresa de email a persoanei care m-a ajutat. Dacă vrei.
Stiu ca ceea ce voi spune suna cam tembel dar;dar daca e sa vina banii vin oricum…daca nu,nu.
“Daca ai noroc,de ce sa alergi(sa te zbati,muncesti)…daca nu ai noroc,de ce sa alergi.”
Nu cred ca este om care sa nu se fi lovit macar odata de unul dintre subpunctele amintite de tine. Cea mai mare problema a mea se refera la cumparaturile din impuls. Poate sunt inca prea tanar ca sa am parte si de altfel de probleme financiare insa de fiecare data cand vad oferte si reduceri parca se aprinde un beculet. Am n produse cumparate pe care nici macar nu le-am folosit vreodata. Deci mai am de invatat din acest punct de vedere.