Muntenegru: Mozaicurile romane din Risan

Dacă tot se adună lumea pe la „cășile” lor, după concedii, noi stăm cuminți acasă și ne mai uităm pe pozele făcute la final de mai, când am decis să ne facem programul de preumblare și de relaxare. Venirea înapoi în Timișoara din coasta Dubrovnik-ului a fost una plăcută, chiar dacă ne-am întins la drum, cum se întind două babe la povești.

Imediat ce am alimentat la ieșirea din Croația, ne-am dus ață în Golful Kotor. Cum eram făcuți cu timp în ziua respectivă (doar nu ne plângeau copiii de foame acasă și nici nu plecam a doua zi la serviciu), am decis să facem golful cu mașina, nu să ne trambalăm cu tot cu dojomobil peste apă cu bac-ul. Am oprit tot la 200 de metri să mai facem poze și să ne minunăm câtă frumusețe poate să fie acolo, până ne-am înfipt într-o parcare în Risan, una din micile localități din golf.

Am mers la poștă (una care-mi amintea de Poșta Română de acum 30 de ani) de am mai trimis niște vederi, apoi am observat un indicator ce promova niscaiva mozaicuri romane. Dacă tot mai aveam niște euro prin buzunar și timp berechet, ne-am îndreptat spre locația în cauză.

Ne așteptam să ajungem în cine știe ce pustietate, dar mozaicurile erau plasate chiar în buricul târgului, sub o construcție modernă, care să le protejeze. Am intrat într-un fel de giftshop, de unde ne-am luat bilete (parcă un euro de persoană sau doi, nu mai știm sigur). O tânără ce vorbea într-o englezească ușor rusească (accentul, bată-l vina), ne-a anunțat că putem merge singuri la plimbare sau putem aștepta să vină ca ghid cu noi. O nouă „tură” începea în 5 minute. Am decis să o așteptăm, măcar așa aflăm și noi niște detalii.

Ne-a însoțit în tot mini-muzeul respectiv și ne-a povesti cu o voce foarte caldă despre istoria locației în cauză.

Locul în care ne aflam este de fapt o vilă romană de prin secolul al II-a (e.n), construită sub formă de soare (un motiv foarte uzitat chiar și în mozaicurile de acolo). O grădină interioară (ce vedeți voi ca spațiu verde în poză) și restul de camere/acareturi poziționate în jur ca niște raze.

Nu toate mozaicurile sunt acolo, unele sunt trimise la restaurat, dar ce am văzut a fost foarte interesant și suficient de satisfăcător pentru curiozitatea noastră. Am fost îndemnați să stăm pe „cărare” și cel mult să urcăm pe rămășițele de ziduri, pentru a nu afecta cu nimic ce a mai rămas din mozaicuri.

Unul dintre cele mai celebre este mozaicul cu zeul somnului, Hypnos (pe care eu l-am pozat cu susul în jos). Acesta apare în ceea ce se crede că era dormitorul proprietarului de vilă, un dormitor suficient de mare mai ales pentru standardele actuale.

Fiecare cameră are mozaicul său, cu diverse motive des folosite în arta respectivei perioade (de la săgeți și arcuri, la vița de vie).

Veți putea observa o „bordură” cu pietre mai mari, aceasta este făcută de restauratori, mare diferență față de delicatețea lucrării de acum aproape 2000 de ani.

O cameră „de zi” cu tot cu tabla de șah (ce vedeți chiar in colțul dinspre noi) – un șah ceva mai diferit de ce avem noi acum.

În afara perimetrului vilei se pot admira alte rămășițe, coloane, capiteluri etc. Toate migălos sculptate.

Acest concediu a însemnat pentru noi aprofundarea unor locații prin care am trecut deja de suficiente ori. Mi-era puțin ciudă că am trecut prin zonă de cel puțin 6-7 ori în acești ani și nu ne-a picat niciodată fisa că am putea face o asemenea vizită.

O micuță incursiune în istoria locului, un preț derizoriu și multe-multe informații care te ajută să înțelegi cu adevărat ce s-a întâmplat în trecut. Dacă treceți prin Kotor Bay, recomand să cautați și mozaicurile romane. Nu pierdeți mult timp și chiar merită atenția.