Cine dă des pe aici sau ne cunoaște personal știe că eu și viitorul tată suntem destul de „nomazi”. În ultimii 3 ani am fost mai mult prin casele altora, decât a noastră, așa că, imediat ce au aflat că vom avea un urmaș, mulți prieteni făceau glume la adresa noastră, pe ideea că ni s-a cam înfundat cu plecatul în concedii, cel puțin cât este juniorul încă prea mic.
În altă ordine de idei, avem exemplul altor prieteni care zburau deja cu avionul când copilul avea 3-6 luni. Niște prieteni din NYC au sărbătorit prima zi de naștere a băiețelului lor în România, asta însemnând zbor cu escală de pe continentul ăla pe acesta, deci cam 20-24 de ore petrecute pe drum.
Eram uimită să văd cum fetița altor prieteni de acolo stătea frumos în avion și la 4 ani (atunci am cunoscut-o noi, deja avea experiență cu zborurile trans-atlantice), plus drumuri de câteva ore cu mașina. O dată nu am văzut-o să aibă program de isterii sau de plâns. Stătea cuminte în scaunul ei, se juca, vorbea cu noi etc.
Alții spun că, până pe la 3-4 ani cel puțin ar trebui să ne luăm gândul de la asemenea aventuri.
Pe noi ne cam bate gândul ca, dacă totul e OK, undeva prin septembrie anul viitor să ne ducem copilul în Croația, care va fi un fel de țară a lui, ținând cont că acolo l-am „făcut”. Ar avea 6-7 luni, ar fi interesant de văzut cum se comportă la drum. Mă gândesc că, dacă nu e prea mârâicios, nu ar fi chiar mare nebunie, dar până la urmă vom vedea la momentul respectiv.
Voi de la ce vârste ați plecat cu copiii prin concedii (chiar și mai scurte)? Chiar trebuie să așepți câțiva ani să poți ieși cu copilul din oraș?
fost in austria la ski o saptamana – cu masina, escala la budapesta o noapte cand avea 10-11 luni.
fost apoi in vara urmatoare in grecia, tot cu masina, drum de 8 ore plus 3 ore cu ferry. in ambele cazuri am mers noaptea ca sa doarma, si i-am pus sacul cu jucarii la indemana. am oprit si mai des pentru mancare sau relaxare insa all in all a fost ok.
vara asta, deci la 2 ani si 3-4 luni am fost cu avionul prima data pentru el, in spania – drum de 3 ore. Am fost de doua ori, o data in iulie si o data in august. La limita rabdarii cele 3 ore, mare noroc cu ipadul si cu desenele animate favorite. A doua oara a fost mai simplu pentru el, chiar a dormit vreo jumatate de ora.
in principiu cred ca depinde de felul copilului, al meu e hiperactiv si are nevoie de multa atentie sau preocupare, deci mai mult stres pe capul nostru. Insa eu cred ca e un exercitiu bun to start early on desi poate fi deranjant cateodata pentru cei din jur, atunci cand esti cu avionul, de aia am si asteptat sa faca cel putin doi ani. Pe masura ce creste incepi sa te intelegi cu el – la iarna vrem sa mergem la ski tot cu avionul.
Oh, misto lucrat. Noi vom merge cu masina (la cate bulendre caram dupa noi, probabil ne-ar iesi biletul de avion ca la business class :D) si foarte probabil tot pe noapte. In general plecam de aici seara, ca ajungem numai bine dimineata, cand trebuie sa ne luam camera, asa apuca si juniorul sa doarma ceva mai mult. Cu avionul momentan nu cred ca vom avea treaba prea repede, decat daca-l ducem peste ocean, ceea ce totusi nu se va intampla prea devreme (ma gandesc la prietenii nostri, doar un puradel in scutec nu le lipseste in casa).
Eu am o serie de articole despre plecatul cu bebe. Le gasesti pe blogul meu, sper sa te ajute.
Da, pana in doi ani e mult mai bine cu masina pentru ca de obicei femeia tinde sa ia toata casa dupa ea 🙂
Insa tine minte ca pana in doi ani zborul e gratis cu avionul, noi ne-am gandit serios sa mergem in America insa 15-20 de ore pe drum cu un pitic nu ne-a incantat foarte mult.
Dupa doi ani, tot ce planifici ca buget se inmulteste cu 3 – bilete avion, hotel, mancare etc.
Inca o chestie la care noi nu ne-am gandit si ne-am prins doar dupa: intotdeauna copilul (al nostru cel putin) are nevoie de o zi-doua de acomodare cu mediul nou, inclusiv cand se intoarce acasa, si e posibil sa fie mai irascibil – de aceea merita sa faci vacante de minim 7-10 zile. Plus ca el nu are aceiasi anticorpi ca si un adult, deci e posibil sa trebuiasca a fii pregatit pentru o raceala, alergie samd. Pentru weekenduri nu cred ca merita drumuri mai mult de 2-3 ore. hth,
nu stiu daca sunt reguli, am vazut de toate, de la o extrema la alta. Cred ca depinde cit de cool sunteti voi in problema asta, fiecare separat dar si luati impreuna, depinde evident si de coppil, atit de “cum il cresti” dar si ce aluat este. De exemplu fii-mea avea de cind era bebelus rau de masina, asa ca fiecare mers de mai mult de o ora punea probleme. La un moment dat am inceput sa ii dam ceva care o cam adormea, dar si chestia aia avea o durata limitata. Acum cind a mai crescut, fie alegem sa mergem noaptea (cind soferul are oricum mai multa liniste), fie o alta chestie care a facut toti banii – un TV de masina astfel ca se poate uita, in mod nociv evident :D, la filme vreme de citeva ore. Si atunci nu mai reactioneaza asa prompt la leganarile masinii sau la pomii care se perinda prin fata ochilor! 🙂 Cu avionul (zboruri scurte, europene) nu am avut probleme decit la aterizare de urechi infundate si dureroase.
Bun, noi suntem extrem de cool, ca nu ne dorim sa-l tinem in casa pana la 5 ani. Chiar sper sa poata fi dus in diverse locuri, sa se obisnuiasca in timp cu lumea, cu noi locatii etc. Chiar nu-mi doresc sa nu fim in stare sa iesim din casa fara tambalau si probleme. Dar pana la urma nu suntem doar noi 2 in ecuatie, sa speram ca juniorul ne seamana si are dor de duca 😀
Depinde de companii aeriene, la low-cost uneori pt cei pana in 2 ani e chiar mai scump decat biletul pt adult (fiindca e mai scumpa asigurarea cica).
In nici un caz nu e gratis
Dupa luna a-7-a de sarcina nu mai poti calatori cu avionul (din cauza naterilor premature) doar cu confirmare de la pilot!
Eu am fost cu copilul in Paris la 4 luni cu avionul si la 8 luni in Maroc, cu escala + tren din Marrakech in Casablanca. Nu e nici o problema, depinde de copil cat e de rabdator. Cu masina e mai dificil fiindca in scaunul special nu are libertate de miscare, ori nu il poti tine asa foarteee multe ore!
Nici nu as indrazni sa urc in avion dupa luna a 6-a, sincer. Desi ma gandesc ca nu-i gaura-n cer, daca totul e OK. Oricum nu prea avem unde sa mergem momentan, deci nu sufar prea tare 😀
Eu am zburat de la Praga la Bucuresti in saptamana 36 de sarcina. Imi luasem de la medic tot soiul de adeverinte, nu a intrebat nimeni nimic
La 6 luni făceam turul României, vreo 2000 de km, am mers și 600 de km într-o zi. Mai greu, dar se poate.
La 9 luni zburam în Franța. A fost ok.
Totul depinde de voi, dar și de kinder.
Turul Romaniei, da, asta e ceva drum. Se pare ca urmasului ii place drumul 😉
Cu fiul meu nu am avut ocazia , la acea vreme cand el era micut, sa merg in locuri indepartate de casa.Insa daca “se pune” , l-am carat inca de la 2 luni , pe bancheta din spate a Oltcit-ului , legat cu fasii rupte dintr-un cearceaf nefolosit , de spatarul banchetei ,pentru ca nu aveam bani de scaun de masina si nu erau nici centuri de siguranta pentru bancheta din spate.Mergeam cu el cale de 10 km dus si 10 intors , plus prin oras…
In schimb cu fiica mea , pana cand am cumparat masina actuala , cel mai lung drum cu ea l-am facut cand a avut 7 luni , de la Timisoara la Constanta , cu trenul , la cuseta clasa I.Si inapoi , evident.A fost prima ei iesire lunga.Apoi la aproape un an , am mers cu ea la Medias , tot cu trenul , schimband trenurile in Arad.
Dupa aceea , cand ea a implinit 3 ani , am cumparat masina si n-a mai fost o problema sa mergem unde ne dorim! 🙂
Cu trenu-i aventura si pentru noi doi. Nu cred ca as avea curajul sa duc copilul cu CFR-ul, cel putin nu la cum arata situatia de niste ani buni 😀
Ai dreptate , insa nu era alternativa. Si pentru noi a fost aventura , mai ales ca in seara plecarii , domnisoara a facut 39 de grade temeperatura si am trecut-o pe antifebrile…plecand , totusi , cu acordul doctorului pediatru.Pana la urma totul a fost bine si grijile s-au risipit , era perioada de crescut dintisorii! 🙂
Vreau sa plec cu bebe la munte si are doar 3 luni si nu stiu ce sa fac crezi ca e bine nu e prea mic ce ma sfatuiesti sa fac
Cu avionul e ok cam de la orice varsta, desi recomandarea ar fi totusi de la 3 luni incolo daca nu e ceva urgent.
Cu masina depinde foarte mult de copil
Exemplu personal:
– cu copilul meu e chin sa mergi cu masina – la orice drum de peste doua ore avem asa: o ora somn, juma de ora jucat, restul tipat. Sa vezi ce misto e un drum de 6 ore in care opresti la fiecare juma’ de ora sa mai scoti copilul din masina sa se opreasca din urlat. Nu ca ai rezolva ceva cu copilul, cand il pui inapoi incepe iar sa urle, doar ca iti mai relaxezi creierii
– copilul unor prieteni, aproape aceeasi varsta (diferenta de sub o luna), crescut la fel – la un drum de 6 ore, 3 le-a dormit, 2,5 ore a stat cuminte, aproape jumate de ora a facut scandal.
Deci dupa cum iti e norocul.
De asemenea, medical vorbine, nu prea e recomandat sa faci drumuri lungi cu masina cu copilul mic pana in 6 luni (unii zic chiar si mai mult). Motivul este ca nu sta bine cu spatele in scoica (scaunul de masina pt. bebelusi) si pot aparea probleme pe viitor daca sta prea mult timp
Nici io nu cred ca l-as urca prea repede in avion. Nu mi-e de altceva dar, daca are chef de ‘chirait’, macar in masina il auzim doar noi, nu ne injura un avion intreg. De retinut faza cu drumul lung, va trebui cumva facut sa stea corect, in ideea ca facem cam 10-12 ore pana la destinatie …
E bine ca cel mic sa doarma cat mai mult, dar nu stiu daca asta dorim in o vacanta cu masina cu juniorul/junioaar. Vacanta este pentru a construii o mai puternica relatie cu cel mic, pentru a construi putin rezistenta, educatia si adaptabilitatea la nou pentru cel mic. Pe langa nevoia parintilor de a vizita ceva nou si bineinteles a dorintei de a te deslipii de ingeras.
Asa ca eu spun asa: inarmezate cu multe jucarii – pentru fun-ul micutului , cu un dvd player pentru masina, cu tot necesarul confortului pentru cel mic , cu multa rabdare si intelegere si dati drumul cu masina in mici excursii la inceput.
Nu ii poate face mai mult decata foarte bine copilului.
Nu uita un lucru foarte important: copilul e fericit daca parinti sunt fericiti si ii simte aproape si atenti cu el/ea.
Cu cat mai repede este adaptat la schimbarile de mediu , cu atat mai bine: sistemul imunitar se dezvolta mai repede si mai puternic plus , si asta este un MARE PLUS , se dezvolta setea – foamea de a trai senzatii noi , de a cauta ceva nou , automat de a invata zi de zi ceva nou .
Viitorul copilului TREBUIE sa fie nelimitat.
Daca are chef de “chirait” in avion, unii pasageri o sa-si doreasca sa joace putin rolul lui Alice Cooper. Stiu ca eu mi-am dorit asta saptamana trecuta. Asa am visat cu ochii deschisi topoare, bate si funii…
Fa-ti de cap, copilul se adapteaza. O sa fie greu, dar asta nu trebuie sa te impiedice, pentru ca se va obisnui. Ma mir ca sfaturile savante din revistele glossy nu recomanda sa scoti copilul din casa la 18 ani, cand e major si stie ce face.
Io-s cam in urma cu presa glossy, sa zic sincer. Si daca merg la medic, iau nook-ul cu mine, asa ca nu prea mai sunt la curent 😀
Junior avea 4 luni la primul drum mai lung de 4h cu masina ( a dormit aproape tot drumul) si un an si 4 luni la primele zboruri: Buc – Madrid si retur + 2 transatlantice (astea in decurs de o luna).
Pe zborurile mai scurte a dormit aproape tot drumul.
Pe cele lungi a dormit aprox 6 ore la fiecare iar in restul timpului s-a jucat cu noi sau cu alti copii in avion.
Anul viitor mergem cu amandoi la cca. 4 ore de zbor, junior avand 3 ani si un strop iar Mitza avand 1 an jumate. (Mitza are doar deplasari cu masina la activ)
Oh, mersul cu doi copii mici, asta da aventura. Daca si no.2 e la fel de OK cu drumurile ca no.1, zic ca stati bine
Dupa cele trei saptamani de vacanta de anul acesta pot spune ca si Mitza e la fel de pasionata de calatorii. La intoarcere nu a zis nici pas in cele 7 ore de mers cu masina; evident, la fiecare 2 ore a existat cate o pauza de 5-10′.
Junior e deja obisnuit, chiar usor nerabdator cand vine vorba de urmatoarea plecare.
Important esta sa il luam la o varsta in care calatoria sa ii provoace placere nu disconfort !
Da, bine zis.
pt mine numai drumul la bunici dura aproape 12 ore: cu trenurile infecte si cu legaturi proaste ante ’89. plecat la 4.30 dimineata (la ora asta pleca trenul din gara), schimbat 3 trenuri, mai multe ore petrecute prin gari.
in afara unor drumuri cu adevarat memorabile, din diverse motive, singura chestie pe care si-a amintesc ai mei este faptul ca la orice ora am fi plecat (la intoarcere plecam dupa pranz; faceam numa’ vreo 9 ore) si oricat am fi mancat inainte, la maaaaxim juma de ora de la plecarea trenului ceream mancare. 🙂
depinde si de copil (temperament, etc), dar cred ca depinde si cum il inveti.
Pe atunci teoretic inca nu e ‘diversificat’, deci ‘vacuta’ personala va fi in zona. Cand mai creste, mai vedem cu cate sarsanale de mancare plecam 😀
Zbor Canada-Romania si retur:
Am zburat cu avionul pana in a 7-a luna de graviditate dupa care fizic nu mai puteam pentru ca aveam dureri de picioare si se umflau de aratau ca niste picioare de elefant. Retentie mare de apa.
Cu copilul am zburat din a 3-a luna nu pentru ca mi-ar fi fost frica dar asa a fost sa fie. De atunci pe timp de vara il lua mama in martie si il aducea in septembrie. In fiecare an.
N-am avut niciodata probleme sa urle sau sa comporte isteric. Sunt mame care parca isi lasa deliberat copilul sa urle in avion dar asta se remediaza cu ajutorul insotitorilor de zbor.
Am plecat cu copilul din Toronto catre Tadoussac sa vedem balene. Am facut cam 2000km in 5 zile si totul a fost ok. Se mai uita pe laptop sau pe tableta, mai dormea, mai ne opream sa ne dezmortim cu totii.
Am facut alti 2000 de km prin Romania anul trecut tot cu masina si cu copilul. Avea 6 ani. A fost superok mai ales pe Obcinele Bucovinei care i-au placut foarte mult.
Am multi prieteni care deja de la 7 ani isi trimit copilul singur pe avion catre Romania pe timpul vacantei cu o extraplata pentru supervizarea copilului (nu este mai mult de $200 in plus fata de bilet).
Copiii sunt mult mai dezghetati si sunt mult mai sociabili cand ii pui in fata unor astfel de situatii. Stiu deja engleza, franceza, romana la 7 ani eu zic ca-i suficient si se pot descurca. Au mai multa incredere in ei si pot lua decizii mai rapide.
Astea da maratoane. Daca a fost expus copilul la diverse calatorii de genul asta si eu cred ca e mai usor. Chiar vedeam la fetita prietenilor nostri (si ea merge anual in Germania, la bunica) .. e foarte relaxata, sta cuminte in avion, mananca, doarme etc. Si in masina la fel. Mai mare dragul sa pleci cu ea. Nici in aeroport macar (mai ales daca ai escala sau ai de trambalat bagaje) nu a facut niciodata probleme. Sta cuminte, asteapta etc. Sa speram ca si al nostru prunc va fi macar pe jumatate ca ea, ca sigur nu vom avea probleme.
Totul e ca tu, ca mama sa nu-i induci copilului stare de teama si agitatie. Chiar daca ai vreo nedumerire sau pierdere pe undeva nu arata lucrul asta. Sunt turbulente poate(cu Airfrance-ul nici nu mai statea apa in pahar)sau nu mai stii unde te afli in aeroport (Amsterdamul e enorm ca aeroport)…..totul e sa nu-i arati ca esti un pic cu mancarea venita in gura sau ca te-ai ratacit pe vre-un hol de te-a scos din aeroport ( Bruxelles e oribil ca tranzit). Daca parintele e calm si nu agita copilul clar si el va avea o atitudine calma. Am exemplul unor amici la care copilul brusc a devenit agitat dupa ce o vara bunica-sa l-a stresat cu povesti despre accidente aviatice. Si asta in conditiile in care de la 7 ani circula singur pe avion iar de 5 ani mergea ori singur ori insotit de prieteni de familie. Acum nici nu mananca, nici nu bea, nici la WC nu merge 8 ore. La tranzit merge si el ca omul si iar alte 4 ore prohibitie pana in Romania. E cu nervii in gat si cu ochii ca melcul. Practic mai bine de 12 ore e superstressat numai ca cineva i-a bagat in cap ca turbulentele pot duce la prabusirea avionului.
Bunica-sa merita niste suturi in dos. Cum naiba sa-i spui copilului asemenea chestii, cand se stie cat de impresionabili sunt. Uff …
🙂 🙂 🙂
Si Isabella noastra e inebunita cu masina!
Daca gaseste vreuna dintre masinile familiei deschise, se catara in scaunelul ei , isi porneste televizorasul ei, isi pune centura si e gata de drum 🙂 – Sa vezi scandal cand vrem sa o scoatem din masina, cand realizeaza ca de fapt nu se pleaca niciunde.
Mare Dezamagire ! – si are numai 2 anisori si 4 luni de zile.
🙂 🙂 🙂
Am plecat cu Alex in Franta cand avea doua saptamani. Cu avionul. Pe urma , cand avea o luna si jumatate am plecat in SUA fara escala, ce-i drept pt ca pe atunci era direct Bucuresti-New York. La sase luni faceam Grecia intr- o mare veselie. Asadar e de cum e parintele si cum e si copilul , desigur. Sa nu iti fie frica, asta-i foarte important. Ady zice la final aici, la tine, o fraza memorabila: depinde si de cum il inveti.
Deci 2 saptamani cred ca-i record absolut. Io cred ca nu-s in stare sa stau pe 2 picioare bine la 2 saptamani dupa nastere 😀
Cred ca ai sa ramai uimita de tine 😉 , in sens pozitiv.
la 3 sap dupa nastere pot merge cu copilul 400 km cu masina ?
Eu stiam ca dupa 7 luni e cat de cat ok sa pleci cu copil la drum de +6 ore… citisem eu printr o carte despre copii. totusi, eu cica nu am putut fi transportata fara scandal pt ca aveam rau de miscare. foarte rau.. trenul mi e singurul prieten, masina o tolerez daca stau in fata, cu avionul suport, dar n am experimentat drum mai lung de 4 ore. Orice drum “acvatic” iese din discutie.. deci, depinde de copil.. iti sugerez sa cumperi cartea Mama si Copilul scrisa de fam Capraru..
Mi-a mai fost recomandata, trebuie sa o caut. Am deja tot felul de smecherii pe care le citesc, dar cartea asta chiar se bucura de multe recomandari
La capitolul cartii: procurati-va cartiile din seria https://www.amazon.com/What-Expect-Eating-Youre-Expecting/dp/0761133267/ref=pd_bxgy_b_img_z
Da-ti un semn daca aveti nevoie de ajutor in procurarea lor.
\Iti vor lua o gramada de tensiune de pe umeri.
Primul copil s-a nascut la Oradea si l-am botezat la Iasi si avea cam 1,5 luni cand am facut deplasarea.Nu am avut probleme chit ca a fost un drum de aproximativ 11 ore. Nu am folosit un scaun scoica ci am amenajat un patut direct pe bancheta din spate sdi a dormit mai mult de 3/4 din drum .
Noi probabil vom avea scoica din aia de masina, problema cu drumul spre Croatia e ca-i in mare parte prin munte, si se plimba asta micu mai ceva ca titirezu’ 😀
si noi tot plimbareti eram, nu neaparat in sens turistic ci mai mult ca aventuri in salbaticie/pescuit, situatia s-a schimbat insa radical dupa venirea bebelului;
desi de mica am bagat-o in masina, loc unde se calma imediat ce porneam motorul si o scotea din cele mai negre dispozitii, cum a crescut si a inceput sa miste s-a dus naibii toata linistea; se plictiseste rapid in scaun si avand o personalitate extrem de puternica are grija sa stii ca nu ii convine – si are grija atat de virulent incat mie in 20-30 de km de condus asa mi se face rau fizic de la zbierete…
consecinta? dupa 15 ani in care aveam cel putin o luna pe an in care eram iesiti in natura, a venit primul an cu 2 zile iesite singur, o excursie de 3 zile la o statiune din tara unde i-a iesit primul dinte si ne-am intors mai obositi de cat plecasem si cateva drumuri de maxim 100 de km care mi-au mancat nervii.
asta in timp ce restul copiilor din grupul de mamici al nevestei se duc fara probleme la mare pe-afara pentru sanatatea bebeilor.
sunt si copii care nu-s dispusi sa coopereze si nu, nu e vorba de educatie ci de cat de activi sunt si cat de repede se plictisesc; eu ma consolez cu gandul ca fiica-mea e un geniu ca tac-su si de asta nu are rabdare, ca de educata e de departe cea mai educata din grup.
asta ca sa nu crezi ca daca ai si tu un gremlin de asta e ceva neinregula cu el, ca la tine pe blog au aparut doar bebei calatori cand ai intrebat :)))
He he, sper sa fie calm ca noi. Eu is genul de sta unde-l pui si nu prea carcotesc, iar tatal cred ca are o gena de calator in el. Dar, vedem 🙂
Eu mă gândesc la iradierea tuturor filtrelor prin care trebuie să treacă micuţii… o fi bine, o fi rău, o fi blonda nebună… orice se paote.
In primavara am nascut iar la 2 luni a fost prima data cand am mers la un drum mai lung, aproximativ 100 de km iar peste cateva zile (adica la 3 luni si ceva) urmeaza sa mergem intr-o vacanta putin mai lunga la munte.
Pana acum nu am avut problem cu copilul in masina insa am descoperit ca excursiile au devenit mai complicate dintr-un anumit motiv. Mai exact copilul are nevoie de diverse chestii asa ca trebuie sa te cari cu ele de acasa, pornind de la biberoane, sterilizator si pana la un patut pentru bebelus estensiv.
Felicitari 🙂
Pana la urma nu ma deranjeaza atat de mult sa plec cu juma’ de casa, atat timp cat a mica se simte OK. Vad ca mai multi ati mers cu bebe mici, deci e speranta
Nu numai speranta – ci mai ales o alta forma de distractie pentru prichindel , alaturi de cele mai dragi persoane – parintii sai !
Fiecare aventura impreuna, e un zambet in plus pe chipul tuturor , si cel mai important , un bagaj imens de trairi intense de fericire pentru prichindel, in cea mai mare siguranta – sub atenta supraveghere a parintilor.
Si mie ca o viitoare mamica imi era teama ca nu o sa pot merge cu pruncul mai nicaieri o buna bucata de vreme.
Bine ca m-ati lamurit!
Sora-mea avea mari emotii inainte sa plece la drum cu al ei (Italia-Romania, cu masina), pentru ca este extrem de agitat, curios, nelinistit :)) Dar ca sa vezi, tot drumul a stat cuminte de nici nu zici ca avea copilul cu ea! Se vede ca ii place mult sa mearga cu masina, sa fie plimbat 😛
Mamaaa, asta da drum cu masina. Bine ca nu a fost problema 🙂
Do not worry to much !
La 5 luni jumatate, Isabella noastra a zburat ci avionul , din Colorado la Florida ca sa il salute pe Mickey.
La 3 luni, a parcurs vreo 400 km in masina , ca sa vada frumusetiile muntilor Stancosi de la peste 3000 m altitudine.
Asa ca , dotati corespunzator – a lot of baby supplies, nimic nu va poate oprii.
Eu nu m-am aflat in postura asta insa prietenii de familie si rudele si-au luat odraslele in calatorii chiar si la varste fragede, 1-2 ani. Nu stiu cum decurg lucrurile insa, personal, n-as vedea rostul unei calatorii pentru un micut care nu constientizeaza anumite lucruri..
nu e vorba doar ca acel copil sa constientizeze ceva. in sensul de a tine minte ce a vazut sau de a aprecia un peisaj/un muzeu/un ceva.
in cazul copiilor extrem de mici (pana la 6 luni sa zicem) poate e doar dorinta parintilor de a-i avea langa ei, de a-i ingriji si de a nu-i lasa pe mana altcuiva (chiar si bunici). de fapt, in cazul copiilor alaptati exclusiv e practic imposibil sa-i desparti de mama o buna perioada.
pentru copii mai marisori, eu o vad ca o masura de educatie, de integrare in societate si alte idei din zona.
intr-un fel se dezvolta un copil care nu cunoaste/nu a vazut decat pe mama/tata/bunicu/bona, si in altfel un copil care a avut ocazia de a cunoaste oameni noi, complet diferiti, locuri noi, moduri diferite de comportament. chiar si in cazul unui copil foarte mic. la 2-3 ani copii sunt dusi la cresa/gradinita. copii care deja au avut contacte cu oamenii straini intr-un mediu nefamiliar lor se pot integra/adapta mai usor. copii care au avut ocazia de a fi in contact cu oameni straini vor discerne mai usor daca un strain este “rau” sau “bun” pentru ei.
un om care a vazut lumea, care a cunoscut alti oameni, din medii/culturi complet diferite de ale lui va fi mai adaptabil, mai putin speriat de nou, mai in largul lui in medii diferite, mai el insusi.
nu pot sa uit mirarea fratelui meu (5-6-7 ani; ar trebui sa-i intreb pe ai mei ce varsta aveam) cand, intr-un autobuz foarte aglomerat in zona sibiului (sper sa nu ma insele memoria, sunt doar cu 2 ani mai mare) a auzit pe cineva vorbind ungureste (cred; oricum nu romana sau vreo limba de turist strain :)). doamna in cauza s-a amuzat teribil de moaca lui si apoi i-a explicat care-i treaba.
sau taberele organizate de tata: elevii lui isi aduceau uneori rude de la tara; copii pentru care, pana la 12-14 ani, iesirea cea mai departata de satul lor fusese pana la moara, la jumatea drumului pana in satul urmator.
si de ce nu, este un prilej de a relationa cu proprii parinti intr-un alt mediu decat cel obisnuit.
personal, cred ca luatul copiilor in calatorii nu le poate face decat bine. (cu putine exceptii titand de vreo anumita conditie a copilului: boala, timiditate patologica, d-astea). (a se intelege ca vorbim de parinti si calatorii responsabile; am citit recent o stire despre un bou, oprit de politie pentru ca circula cu peste 200km/h-sotia si copilul de 2 ani erau in masina).
valeu, am mancat mult mai multe i-uri decat prevede legea.
ajung si eu mai tarziu la petrecere dar deh. Am un coleg ceh care ne-a batut la cap cu ideea ca nu se poate dom’le sa calatoresti cu copilul.
Acum eu zic ca depinde de copil si de cum e crescut de parinti. Ai mei faceau din orice excursie cu masina, o chestie amuzanta, toti vroiau sa mearga cu noi.
Copilul meu va avea un set de bunici in Franta si altul in Romania, intr-o parte cu masina, in alta cu avionul, obligat fortat. Am cumparat “oul pentru masina in care poate sa stea o ora jumate si landoul pentru 4 ore, asa ca suntem asigurati 🙂 Se va invata de mic.
Hmmm, e un subiect interesant. Daca e un copil care are rau de masina, poti tu sa stai si in cap sau coada si tot nu-i trece, deci drumurile cu masina vor fi evaluate si gandite din nou. Daca e hiperactiv, vei fi stresata la maxim. Si se va stresa si el.Daca e linistit de felul lui si nu are un sistem nervos mai irascibil, norocul tau.Cat timp e sugaci si laptele este la purtator (adica alaptezi)da, poti face drumuri mai lungi, ca adoarme la san. Apoi dupa intarcare se schimba treaba.
Anul trecut am facut cca. 1800 km prin tara..in 10 zile. Avea 6 ani.
Acum o luna am parcurs 1350 km in 5 zile, cu tot copil, dormind in fiecare noapte, in alta locatie, alta pensiune. Cam obositor si pt noi si pt ea, plus vizitarea obiectivelor…Dar era deja obisnuita de mica cu drumurile lungi.In scaun nu a stat niciodata. Se enerva. Prefera sa ma foiasca pe mine, sa maraie, scanceasca, etc…Am scos-o si din tara insa numai cu masina.
Altfel spus, nu mi-as trimite copilul singur cu avionul sub nici-o forma, la varsta de 7 ani.Dupa 10-12 ani incolo, poate.Nici pe transatlantic, nici pe drumuri scurte…Poate experimenta independenta si in alt mod, nu doar asa.Oricum, nu mi se pare o dovada de incurajare a independentei copilului.Mai degraba o inconstienta sau indiferenta a parintilor, fie ei educati, scoliti, oameni de afaceri sau directori de mari companii.Auzi…supervizare…doar 200 eur, asa ca pe animalele mai fragile sau pachetele cu portelanuri China.Dar de ce nu il arunca din avion, cu parasuta la 2 ani, ca sa devina independent …sa invete sa faca si asta cat de mic ar fi…Sa ii dea si biberonul la el, sa bea un pic pana deschide parasuta sau ajunge jos.Am impresia ca in numele educatiei pentru a independenta plodului, fugim de fapt de propriile responsabilitati si cautam un comfort pe care ni l-a furat copilul cand s-a nascut.Si inventam chestii, principii educationale, etc…ne mai ajuta si tehnica in vremurile acestea..
noi am fost si la mare si la munte cand avea B. 3 luni. nu am iesit inca din tara, dar fara nici o legatura cu varsta ei..
Salut, Dojo, sunt cam noua pe blogul tau, dar remediem noi asta 🙂
Experienta personala: momentan 2 kinderi baieti superactivi si colerici, 3 ani juma si aproape 5 ani…
Cel mic l-am plimbat cu avionul la 2 luni (este adevarat ca drum scurt, pana la turci), cel mare avea 9 luni cand a zburat (asa s-a nimerit sezonul de vara)…
Nici un fel de probleme la varsta asta, gratuitate pe avion pentru infanti, atata timp cat tu esti langa Jr. si ai tot ce iti trebuie….
La cateva luni nu iti trebuie nici prea mare entertainment…
Ne ferim de drumurile cu masina (mai mult de 4 ore nu am mers cu masina cu ei), intrucat nu au rabdare, nu dorm, trucurile de trecere a timpului (desene animate pe DVD, jucarele noi, cantecele, etc) isi pierd farmecul dupa vreo 2 ore…
parerea mea este sa va faceti planuri, cel mic va fi asa cum il veti invata voi sa fie… si inca un sfat, tot din experienta, nu cara toata “casa” dupa tine, cum am facut noi… exista peste tot patut de copil, de spalat poti sa il speli si in chiuveta (daca e curata), nu trebuie cadita neaparat… scutece si mancare de copii, precum si medicamente se gasesc peste tot…
Just enjoy the trip and the small traveller baby…
Salut,
Eu zic sa nu iti faci griji cu drumurile, totul va veni natural. Si noi aveam weekendurile pline de calatorii inainte si ne faceam griji in privinta bebelui care urma sa vina, dar am reusit pana la urma sa mergem la fel de mult in plimbari 🙂
La noi a venit bebe in ianuarie, si cam dupa 3 luni am inceput sa luam bebele in calatorii mai lungi cu masina. Primul drum a fost de 150 de km, apoi 300 de km, apoi 600 km culminand cu un drum de Grecia, la mare, la varsta de 5 luni, aproximativ 1000 de km, facuti dintr-o bucata, cu masina, bineinteles noaptea, copilul dormind cele 14 ore de drum 🙂 Am ales sa facem drumurile mai lungi in special seara/noaptea, sau dimineata devreme, ca sa doarma copilul mare parte din drum. Nastere usoara si calatorii placute 🙂
Noi am luat piticul la o “plimbare” cu avionul, urmata de vreo 5 ore de mers cu masina, pe cand avea aproape 4 luni. Totul a fost mult mai bine decat mi-am imaginat, in avion a dormit tot drumul si a mancat prin somn :), numai in masina pe la final se cam saturase saracul, dar tot s-a comportat exceptional. Cat e bebele mic, e ceva mai usor la drum, pentru ca inca doarme destul de mult in timpul zilei. Cand va mai creste, vom vedea ce va fi, dar eu sper sa fie la fel de cumintel.
Oh, sa nu uit: felicitari viitorilor parinti! 🙂
[…] cu concediile am rezolvat-o, din ce ați comentat și voi, în majoritatea cazurilor ideea aia că nu poți pleca undeva până nu are ăl mic 5-6 ani nu mai stă în picioare. Am citit comentarii venite de la părinți care s-au „trambalat” cu prunci de câteva […]
Vad ca va etalati vacantele..facute in nu stiu ce tari exotice..voi in ce tara locuiti dragelor? in Romania salariu mediu e de 1500Lei..pe formu asta sunt numai cei din clasa bogata??? multe din afirmatii sunt pur mofturi de fufa cu bani..
Maria, tarile din Europa NU sunt tari exotice, is colea, daca ai un pic de cap si stii sa cauti o oportunitate. Cauta informatii mai cu atentie si vei descoperi bilete de avion super-ieftine, cazare la preturi mici etc. Normal ca nu este la cinci stele, dar sunt locatii curate si de bun simt.
Cat priveste salariile .. am prieteni care castiga 1200-1500 de lei pe luna (ambii parinti), cu cate un copil. Si reusesc in FIECARE AN sa duca urmasii la munte si la mare. Da, fac eforturi pentru asta, da, economisesc din timp si cauta mereu preturile mici. Dar, culmea, cu toate ca au salariile mici, reusesc cumva sa se organizeze si sa mearga macar cateva zile in Grecia sau Austria.
Noi astia de aici nu suntem din clasa bogata. Unii dintre noi ne-am constrit micile afaceri si platim la stat cel putin un salariu din asta de care te plangi in fiecare luna. Si da, castigam decent. Nu ‘luxuriant’, dar decent. PE MUNCA NOASTRA, din care mai traieste cate unul-altul, pentru ca, in ciuda ZECILOR DE MII de lei pe care ii cotizam, ne platim de fiecare data medicamentele, tratamentele, nu stam in somaj etc. 🙂
PS: daca vrei sa fie totusi o discutie constructiva, hai eventual sa ne gandim la solutii de calatorii pe preturi decente, eventual un buget de calatorie pe care sa si-l permita multi, cum sa mai economisim una-alta etc. Decat comentarii de genul ‘fufa cu bani’ aruncat unui om pe care nu-l cunosti si nu stii CAT MUNCESTE si a muncit, mai bine punem de niste informatie constructiva 🙂
si eu sunt in segmentul cu salariu mediu pe economie si am reusit sa fac vacante si am ceva banuti pun deoparte. Un concediu nu inseamna epatare, pentru mine este o necesitate; pt mine un telefon nou/tv/cosmetice/machiaje/bijuterii/hained e firma etc. inseamna epatare asa ca bugetul pt astea este 0 de cativa ani dar am buget pt ..vacante. Incerc sa nu judec pe cei care decid altceva.
Prioritatile ni le facem singuri. Eu am decis ca pot 2 vacante pe an sa fac (as face si 4 dar nu pot lipsi de la munca), asa ca m-am organizat dupa buget. Sunt genul spartan, bagajele inseamna…rucsace, nu i-au juma de casa :), am inchiriat locuinte utilate cu bucatarie pt un minim de gatit si masina de spalat rufe(ieftin si practic).
Maria…nu cred ai ca sa cauti pe acest blog de “fufe”
Poate gasesti un blog mai potrivit pentru tine…in care frustrile se exprima in toata plenitudinea lor.
De multe ori cineva isi permite sa calotoreasca doar pentru ca nu fumeaza..te-ai gandit? Esti in stare sa faci un calcul pe un an privind cheltuiala cu tigarile?
Am si eu multe cunostinte frustrate ca ne permitem sa calatorim (unii care castiga poate mai mult ca noi). Daca iti plac calatoriile, intotdeauna gasesti resurse si mijloace de a calatori, indiferent de sumele pe care le castigi. Dar nu intelegi tu asta, ca nu esti pasionata de calatorii…ai doar frustrari. Si nici nu are rost sa iti explic cum se face (se poate face in multe feluri daca esti creativ)…oricum n-ai intelege.
Dar un sfat pot totusi sa iti dau: concentraza-te mai mult sa-ti fie tie bine, decat sa-ti alimentezi invidia si ura fata de ceilalati!
Viata ta o sa fie mai buna!
Buna,
Am citit cu interes comentariile voastre legate de călătorii cu BB.
Bebelușa noastră se va naște la mijlocul lunii Iunie, si am planificat deja o călătorie la mare la mijlocul lunii August in exotica 23 August de la malul marii negre :).
Toți prietenii noștri cu copii ne spun ca suntem nebuni sa plecam si ca nu avem nici o șansa :).
Nu știu dacă este prea devreme sau trebuie sa așteptat luni bune pana voi pleca, dar un lucru știu sigur: nu vreau sa fac parte din categoria părinților care își pun viața pe “hold” pana ce copilul este suficient de mare :).
Știu ca va fi greu sa ne descurcam la 1 luna jumătate, dar sunt convinsă ca pitica va adora briza marii ținând cont ca eu sunt îndrăgostită de mare.
Așteptat cu interes si alte comentarii legate de călătoria cu bebelusul.
Singurul lucru care m-a îngrijorează este ca pitica sa nu se îmbolnăvească.
Gabi
Fiica mea are 6 ani jumate. Are peste 20 de zboruri, peste 50 de mers cu trenul, cu masina mai putin ca nu avem, cu autobuz/autocar etc.
Prima deplasare a fost la 2-3 luni, cu masina, in scoica. Faceam pauze la fiecare o ora. Primul zbor la 1 an, pana la 2 ani am profitat si zburat de 4 ori (sau 5?).
Am fost numai cu low cost: si la masini, si la tren, si la avion, am cautat cazare la particulari (gazda, garsoniera utilata etc). Am avut bagaj minim (un rucsac) pt ca nu puteam schimba trenul cu x bagaje. Am folosit carutul pana la 5ani.
Suntem genul calmi si iubitori de deplasat, cu sandvish-uri si apa dupa noi, orice numai plimbare sa fie. Copilul ne seamana. Am adaptat vacantele sa fie pe placul la toti 3, si copilul merita aceleasi drepturi ca noi. Adica nu mai umblam pe munti pana cand… o sa vrea si fata. Da, uneori ne zice ca NU MAI VREA sa iasa din casa – si plecam …pe rand in mici plimbari.
Daca vei alapta bebelusul ii oferi sanse maxime de a ramane sanatos.
Noi am fost cu fetita cand avea 4 luni im vacanta cu masina in Austria! La ski!! Si am skiat amandoi simultan in timp ce fetita doarmea in carucior. Ne uitam cu randul la ea si noi si niste prieteni (supraveghiata clipa de clipa). I a placut si cred ca i a prins si f bine aerul acela de munte. Am o fetita f sanatoasa de 1 an si 8 luni, o alaptez si acum.
Cand avea 7 luni am fost in vacanta in Grecia.
Succes
Cu avionul stim ca e ok sa nu calatoreasca copiii pana la cel putin 2 ani, altii zic 3 ani! Dauneaza!
Stiu ca veti arunca cu pietre in mine dar eu fac parte din categoria de parinti care e reticenta la vacante lungi cu copii mici. Am doua fetite una de 4 ani si 4 luni si cea mica de un an si jumatate.Si am plecat in mini vacante cu ele dar va zic sincer pt mine alea nu sunt vacante.Ne-am dus special pentru ele, la munte dar avand in vedere faptul ca una va vomita ca are rau de masina si cealalta va urla. Pentru copiii mici schimbarile astea si intrebati specialistii,sunt stresante. Va zic sigur ca oricat va ganditi voI ca vaaai ce ii va mai placea in cutare loc..doar ca va place voua nu inseamna ca lor le va fi bine. Copilului mic ii place stabilitatea, mirosul patutului lui, lucrurile lui.Schimbarile sunt surse de stres si credeti ma ca nu vor aprecia peisajele sau locurile din simplul motiv ca sunt copii mici. Pt mine plecarea cu ele inseamna muuuulte bagaje, transpir numai facandu le, nopti nedormite pt ca copilul nu e obisnuit cu locul etc. Nu pot sa inteleg in ruptul capului parintii.care Isi supun copiii la atata stres doar pt ca nu vor sa isi puna viata on hold pt ca au copii mici. Am vazut copilasi prin aeroporturi si prin masini, obositi, plansi, transpirati doar pt ca parintii vor cu orice pret vacante. Parerea mea.
Nu arunca nimeni cu pietre, bine ai venit pe blog 😉
La noi e mai simplu ca e un singur copil. Asta deja conteaza enorm, cred ca as capia eu prima cu inca unul (mai ales la cat e de hiperactiva asta mica).
Am facut prima plecare de ‘test’ sa zic asa. Nu a fost stresata, poate si pentru ca noi insine am fost calmi si bine dispusi. Daca am vazut ca e OK, am prins mai mult curaj. Acu’ ne asteapta 3 saptamani in Spania. Sper sa fie totul in ordine 🙂
Si noi am programat un drum cu mașina pe 15 Iunie pe ruta Venezia – Rm.Valcea (1300km aprox.) . Rebecca va avea doar 1 luna si jumătate (este născuta pe 1 Mai) . Evident va avea cosuletul special de mașina. As spune ca este destul de cuminte,doarme bine noaptea si nu face scandal 🙂 . Mami nu prea are lapte suficient si ii dam supliment .
Am vrea sa facem acest drum deoarece trebuie sa ii facem documentele la BB ,plus ca expira Itp-ul ( inspecția tehnica periodica) la mașina , plus permisul de conducere care expira si el . Of ce situație! 🙁
Voi ce părere aveți ?
George, FELICITARI.
Pai zic ca, daca sunteti pregati cum trebuie, o fi OK. Ca doar mai umbla oamenii cu copiii si e in ordine. Sa aveti cele necesare la voi si bani pentru orice eventualitate.
La faza cu mami .. nus’ cat de indicat e suplimenteze, daca are ceva lapte, poate vine mai mult, daca pompeaza si stimuleaza. Din pacate nu pot da sfaturi pe tema asta, eu am avut prea putin oricum. Un consultant in alaptare ar fi insa minunat, poate rezolva problema 🙂
Bafta iti doresc si sper sa ne aduci vesti bune, sunt chiar curioasa cum va merge treaba.
Eu cred ca voi calatori cu avionul cu fetita mea atunci cand va fi ea pregatita, cel mai important este sa nu aiba o stare de disconfort si sa nu poata sa si-o exprime.
Total non sens, sa iesi cu copilul mai mic de 1 an in vacanta … de ce ? simplu…iesi in vacanta sa te relaxezi, sa te simti bine, dar o data bebe aparut pe lume, ai o mie de ganduri: il apuca somnul sa nu il trezim, sau nu mananca, nu ia in greutate, plange, stransul de lucururi imprastiate, drumul pe care il parcurgi cu aer conditionat, baita de seara, gaitul mancarii…si multe alte probleme… daca nu luati o bunica sau o bona cu voi, e doar un chin in alta parte…ca sa nu mai amintesc ca bebeul nu are inca sistemul imunitar bine pus la punct pana in primul an de viata si un virus serios luat poate pune mai multe probleme… sa nu mai zicem . Asadar daca esti destul de inconstient mergi cu bebeul in vacanta…daca esti precaut si te poti abtine cel putin un an ramai acasa sau prin jurul casei (gen locatii de maxim o zi sau un weekend cel mult).
Nimic nu este mai stresant (atat pentru bebe care iubeste rutina, cat si pentru parinti) o vacanta departe de casa.
Noi am ajuns la o concluzie: Nu mai exista viata personala dupa ce ai copil. Cel putin nu ca inainte 🙂 Oricat te-ai chinui, nu mai poate fi la fel….cativa ani. Pentru cei cu avioane, hoteluri, all-inclusive, mare , confort, e oarecum mai rezolvabil si usor de adaptat noii situatii. Dar pentru noi cei pasionati de munte, alpinism, mountain bike, wild travelling, carat rucsac in spate si dormind unde apune soarele cu cortul…… e greu, greu de tot. Nu ne-am resemnat! Ne chinuim cu bebe de la cateva luni sa avem parte macar de cateva firmituri din ce aveam inatinte. 🙂 Si am reusit partial, dar cu muuuulte sacrificii si prea putina relaxare.
greu, foarte greu!
buna ziua as avea o intrebare, este indicat sa plec la drum cu un copil de 1 an? mai exact din Bremen la Bucuresti, si daca ma puteti ajuta cu niste sfaturi, stiu ca cea mai usoara varianta ar fi cu avionul care dureaza 3 ore fara escala dar ne-am dori la vara sa mergem cu masina acasa.
va multumesc